Preţul apărării drepturilor omului exprimat în cacao şi petrol

În urmă cu o săptămână, cel puţin 25 persoane au fost ucise în urma unor tiruri de mortiere în Abidjan. Misiunea ONU în Coasta de Fildes (UNOCI) a afirmat că aceasta poate fi considerată o crimă împotriva umanităţii. Costa de Fildeş este cel mai mare exportator de cacao din lume, afectată acum de criza economică şi un război civil.

De la debutul războiului, au murit cel putin 440 de persoane, mii de oameni au fost răniţi, iar numărul refugiaţilor a depăşit 200.000. Mii de tineri ivorieni s-au înrolat în miliţiile pro-Gbagbo, a anunţat, luni, France 24. „Să înarmezi aceşti tineri este un gest suicidar, este ca şi cum i-ai duce la abator”, spune opozantul Ouattara. În Libia, colonelul Gaddafi avertizase că va înarma populaţia. A urmat apoi intervenţia armată occidentală.

După alegerile din 2010, Consiliul Constituţional, controlat de presedintele Laurent Gbagbo, a declarat nule rezultatele înregistrate în partea de nord a ţării şi astfel a câştigat alegerile cu 51% din voturi. Recunoscut de ONU şi alte state drept câştigător, rivalul său Alassane Ouattara a organizat o ceremonie paralelă de învestitură, iar apoi a început actualul război civil.

La scurt timp după alegeri, în decembrie 2010, preşedintele Gbagbo a denunţat un complot „inacceptabil” al „blocului occidental dirijat de Franţa” şi a avertuizat că va izbucni un război civil.

„Marile puteri democratice, Franţa, Marea Britanie, Statele Unite au trecut la o criză mai „lucrativă”, lăsând în Coasta de Fildeş un şir de cuvinte şi declaraţii goale. Este normal. Coasta de Fildeş nu este la două ore de Paris, în inima Europei, nu are ieşire la Mediterana şi nici 3% din petrolul mondial cel mai de calitate”, spune Christian Brazzin, specialist în organizatii internaţionale, citat de revista „Marianne”.

Luni, ONU a lansat un apel in care consideră „inacceptabil” faptul că a primit atât de puţini bani pentru misiunea sa din Coasta de Fildeş.

Dublul standard apare şi în politica SUA faţă de revoltele din Bahrain, acolo unde o majoritate şiită este reprimată de o monarhie sunnită, care a acceptat să gazduiască Flota a V-a americană. „Situaţiile din Libia şi Bahrain nu sunt comparabile. Manama este un aliat vechi al SUA. Proporţiile violenţelor din Libia, unde un lider este pe cale să lanseze o campanie militară împotriva poporului sunt mult mai mari decât în alte ţări din Orientul Mijlociu”, spune Ben Rhodes, consilier pe probleme de securitate al presedintelui Obama. Nici un cuvânt despre Costa de Fildeş.

„Expediţiile democratico-mediatice menite să instituie democraţia în sunetul tunurilor” conţin mai mult arbitrar decât „drept” care ar trebui să se aplice egal tuturor”, scrie Marianne, citându-l pe Marcel Gauchet, şi adăugând că ingerinţele democratrice, la modă sub Reagan şi Bush, revin.

De altfel, Robert Gates, actualul secretarul american al Apărării, şi-a mentinut postul primit sub administraţia Bush, după ce a fost director al CIA.

Franţa, prima ţară care a lovit aerian Libia, răsuflă uşurată după o altă criză africană, în Niger, cel mai mare furnizor de uraniu al Parisului. În februarie 2010, preşedintele nigerian care a încercat să spargă cvsimonopolul francez asupra exploatării celei de a treia rezerve mondiale de uraniu a fost înlăturat de la putere. Noii clienţi ai Nigerului urmau să fie China şi Iranul. Noul preşedinte, Mahmadou Issoufou, va fi învestit pe 6 aprilie, după ce ţara a fost condusă de Consiliul Suprem pentru Restaurarea Democraţiei.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.