Lumea pesedistă, cu reflexe din trecut preluate și împinse în societatea democratică, a încorsetat individualitatea spirituală a românilor, chiar în momentul liberării sale din decembrie 1989. Nu a fost în realitate vreo intenție nobilă în modul de a prelua puterea politică de la vechiul regim, ci o încercare de prelungire a acesteia în coajă democratică și în bună măsură și în conținut.
Revoluția putea să fie o reinventare a României ghidată de o viziune solidă și curajoasă pentru reintegrarea României în lumea occidentală. Încercarea reformistă lansată în Parlament în 29 iunie 1990 a fost rău văzută de nucleul viitorului PSD aflat în interiorul pestrițului FSN. O dovadă clară o găsim în ieșirea vehementă a președintelui Senatului Alexandru Bârlădeanu (pus acolo cu votul FSN) împotriva proiectului Legii 15, prima lege fundamentală a reformei inițiate de guvernul Roman votat în Parlament fără niciun vot împotrivă, de transformare a întreprinderilor de stat în societăți comerciale, în iulie 1990. De-a lungul anilor, PSD a produs un fel de patriotism, mai mult formal decât autentic, și a produs un sistem de guvernare pe măsură, adică necreativ, care a „întinat” adeseori valorile democrației ce s-a născut odată cu prăbușirea regimului comunist.
Dar un sistem solid și coerent de conducere a României împletit cu sentimentul de identitate națională al românilor n-a fost capabil să producă în niciun moment în care a predominat politic. Or PSD a fost forța politică conducătoare, de sine stătătoare, începând cu mineriada care a alungat prin violență și manevre dur anti-democratice un guvern legitim, în septembrie 1991, și până în noiembrie 1996; apoi în 2001-2004 și din 2014 până în prezent. La această grupare de istorie politică recentă, post-decembristă, mă refer acum. La urma urmelor, există o mentalitate pesedistă? O trăsătură a acesteia cred că există: lipsa conștiinței critice. Despre lumea românească și îndeosebi despre sine. I-a lipsit curajul de a sparge stări dogmatice care făceau imposibil un veritabil salt de civilizație. A fost un eclectism fără noimă, fără metodă. S-a înrădăcinat foarte repede în menirea politicii de partid servirea permanentă și cu întâietate a interesului personal și foarte material al șefilor PSD de la toate nivelurile. Aceasta a constituit într-adevăr o nouă „calitate” de partid comparativ cu PCR.
Aici trebuie menționat și ”capitalismul de cumetrie” denunțat de Ion Iliescu însă incapabil să-l combată. Eclectismul era însă absolut necesar; asta s-a dovedit, iată, după aproape 30 de ani de la Revoluție. Un eclectism care să pună alături și împreună ceea ce exista cu bun folos( școala, în primul rând, dar și valorificarea culturii de cert nivel european) cu imperativele dezvoltării tehnologice ignorate sub ceaușism. Reducerea României la ingrata condiție de dependență de un model s-a transformat în și mai ingrata condiție de a nu avea o viziune asupra mersului său spre un viitor bine construit. S-a creat, prin voința și lipsa de viziune a PSD, o situație mai degrabă inerțială, un amestec ambigu și cenușiu, cu opțiuni tot mai restrânse de ieșire din ea și fără o soluție pentru depășirea ei. Dacă tot era scris(și greu de contestat) să aducem în spațiul românesc modelul liberal occidental, atunci trebuia să o facem fără compromisuri majore. Să aducem Occidentul în întregul său sistem și ca sistem. În felul acesta am pierdut ceea ce nu aveam voie să pierdem și n-am adoptat serios ceea ce era, cum spuneam, imperativ, să adoptăm. Adică am pierdut mari valori materiale și umane și nu ne-am ales cu o noutate înalt productivă.
Reconstrucția din temelii a lumii românești era posibilă numai cu condiția ca dincolo de piatra de hotar a identității naționale să se statornicească noi pietre de hotar, promovate din spațiul cel mai adecvat pentru România, spațiul occidental. Nu trebuia să fie mimetism ci o mișcare de emergență. Și să nu uităm că,cel puțin, unele din direcțiile culturale ale acestei emergențe puteau veni chiar dinlăuntrul mentalității românești, atât de clar ancorată atât în limba română cât și în Occidentul liberal. PSD-ului nu i s-a părut nici interesant nici util să se apropie, ca metodă, de adevăr. Adevărul „ trebuie să fie de partea noastră”, spuneau pesediștii de frunte. Dacă nu era așa, cu atât mai rău pentru adevăr. Au fost, mi se pare, mai aproape de un fel de solidaritate de grup, de interese și instinct, decât de o solidaritate culturală, inclusiv ideologică. Liderii, ca și baza de partid, au fost și au rămas remarcabil de consecvenți în a-și asuma punctul lor de vedere și numai acela, inflexibili chiar și atunci când situația impunea adoptarea unui criteriu al adevărului. Noua Românie a fost, în aceste condiții, un eșec. Pentru milioane de români, Noua Românie a fost…în afara României! Vina nu e doar a PSD, așa cum se vede privind spre opoziția de azi. Dar PSD a fost incomparabil mai mult la cârmă. În modul cel mai remarcabil însă, orizontul de așteptare al românilor pare și astăzi, dacă nu intact, oricum foarte viu. Singura garanție a lucrării pe care am numit-o Noua Românie nu putea fi găsită și adusă din străinătate.
Singura garanție era, și rămâne, o politică românească devotată țării și oamenilor. Aspirația către o realitate valoric superioară trecea obligatoriu prin interpretarea lucrării, realizată de puterea politică ce conducea România. Nici lucrarea, și cu atât mai puțin interpretarea, n-au valorificat șansa noului început. S-au tot relativizat eșecurile succesive și s-au umflat artificial valorile probabilităților de reușită a diferitelor proiecte de așa-zisă reformă. Adică ne-am construit un destin minor. Înfăptuirea unei Românii în „durată lungă” (cum zice marele istoric Fernand Braudel) ar fi însemnat afirmarea României; să-i zicem trecerea „limbii” occidentale în cea română, în, deci, fibra rostului nostru acolo unde suntem, pentru a ne face bine înțeleși și respectați. Destin minor a fost acela de a avea ca prim obiectiv reducerea sărăciei economice ignorând, cu rea încăpățânare, valorificarea cu prioritate a virtuților de inteligență a românilor. Ba mai rău. Destinul minor e și acela că el s-a așezat într-un fel de albie mâloasă, unde banii publici puteau oricând să fie,și erau, bani de „luat”, adică fără a da socoteală. Nu l-au urmat (pentru că nu l-au înțeles) pe Noica atunci când spunea că ” românul pune ba peste nu și pleacă în marea aventură ”. Lipsită de un limbaj propriu al dezvoltării moderne, România a cunoscut o mulțime de agitatori politici cu pretenții zgomotoase și goale de conținut.
S-a instalat în politică aceiași vanitate „dâmbovițeană”, cum zice chiar auto-ironia românească. Și la urma urmelor ce a lipsit? A lipsit sentimentul patriotic al responsabilității, al lucrului bine făcut. Căci, desigur, ne putem exprima românește și într-o gândire nouă. Atent, tenace și fără orgolii mărunte. A fost prea adesea invers. Am gândit pe vechi, am lăsat orgoliile mărunte să predomine în politică și n-am făcut nicio reformă atent și cu tenacitate. Ideile puteau fi de oriunde. Rigoarea și responsabilitatea trebuia să fie românești. N-am avut de fapt ceea ce arăta Cicero: „ capacitatea de a vorbi clar și precis, care este proprie omului învățat și inteligent ”, căci, spunea tot el, „exactității nu trebuie să-i fie preferat nimic altceva”. În loc să călăuzească, au făcut ceva rău: au descurajat inițiativa, chiar din temelie. Aceasta a fost cea mai constantă politică a PSD. Ba mai mult. Fără să știe sau să afle despre ce ar fi să devină o idee de proiect, nu s-au abținut să o judece. N-au judecat corect dar au judecat aspru. Aceasta este măsura unei mediocrități agresive, a unui destin minor. Din păcate e vorba de destinul țării noastre.
22 aprilie 2019
Cu o repeziciune de prestiditator acest Petre Roman a demolat urgent toata industria romaneasca facut cu chin, economii si sacrificii lansand lozinca „fiare vechi”, a trecut imediat toate intrepr. si regiile in neant in mana unor profitori si a fost pus exact sa distruga.S-a urcat pe tab si a arestat taranistii, a fost implantat special pe hraparetii din umbra si vine acum cu „lipsa constiintei critice”-dar a ta unde era ?La APACA cu paloma blanca?
Chiar nu iti este rusine, fantoma distrugatoare a Ro cu Stolojan,Vacaroiu, Isarescu-grupul Monaco, Iliescu , ati taiat firele ctr. ec. internationale, ati pus Ro- kaput si mai vorbesti de Noica?Au venit masonii NATO si masonii UE,v-au facut praf erati disperati ca va taie rusii -gatul- gatul tau scurt- va milogeati si ati dat Ro pe tava oricarui gangster ce va aducea niste „investitii strategice”in timp ce sustrageati Ro vagoane de valuta si aur !
Cum isi permite fricosul asta si altii sluj in fata tavalugului strain sa faca morala de „om invatat si inteligent „,raportat la unde este tara acum, unde este inv.si inteligenta lui? O masuram in tradare sau nestiinta sau lasitate asa cum au dovedit toti pretinsii „genii”ce au scufundat din ce in c emai mult ,tara, de FRICA SECURISLOR SI DOSARELOR PE CARE LE AVEAU DE ALOGENI AGENTI!
A ajuns si expert maimutoiul fara gat?Pai legea care spune el ca a facut intreprinderile de stat societati comerciale(care erau cele bune de dat faliment) a facut si regiile autonome care au fost intesate cu securisti si turnatori,in vederea unei viitoare vieti comode,iar acestea nu dadeau faliment niciodata,ba mai mult salariile sa mareau mai ceva ca pensiile secureilor.