Disputa privind demiterea conducerii de la Maternitatea Giuleşti ne-a arătat un lucru. Că nimeni nu a fost capabil să descopere factorul responsabil. Adică nu se ştie ce paragraf de lege se aplică în cazul demiterii echipei manageriale. Adică nimeni nu ştia cine răspunde şi cine decide: Ministerul Sănătaţii sau Primăria Capitalei. Brambureala aceasta are logica sa internă şi istorică. Primarul Sorin Oprescu, mare artist în materie de improvizaţii, nu avea la îndemână o legislaţie adecvată.
Cine decide? Ministerul sau Primăria? Primarul a fost cel care s-a bătut pentru trecerea experimentală a unor spitale la Primărie, având în vedere mai puţin o viziune în materie, cât multiple variante de exploatare a situaţiei. Oprescu n-a visat niciodată un sistem ideal pentru Bucureşti. Ca orice descurcăreţ, s-a pregătit de tot felul de parteneriate public-private din care să scoată şi el câte o ciorbă de burtă. Accidentul de la Maternitatea Giuleşti îi aruncă în aer aceste proiecte. Ba chiar ar putea scoate la iveală tot felul de alte aranjamente în domeniul spitalelor aflate în subordinea Primăriei, lucruri care ar putea să declanşeze chiar anchetarea şi suspendarea lui Sorin Oprescu.
Trecerea spitalelor la Primăria Capitalei pentru simplul fapt că oraşul avea în frunte un doctor s-a dovedit a fi o improvizaţie. Nimeni n-a pregătit nimic, organizatoric, legislativ, financiar sau procedural. Parcă acest transfer s-ar fi petrecut doar pentru mai multe oportunităţi de transformare a lăcaşelor de îngrijire a sănătăţii în surse de bani.
Primarul Capitalei şi-a instalat amicii în funcţii de răspundere. Un amic de-al său a devenit şeful spitalelor, continuând să fie, direct sau indirect, unul dintre distribuitorii de medicamente şi suplimente alimentare în Bucureşti. Sorin Oprescu a numit şi la Giuleşti o apropiată cunoscută mai degrabă pentru mitocănie şi culpe medicale decât pentru performanţe manageriale.
Ce s-a întâmplat la Maternitatea Giuleşti este un soi de portret complex al unui sistem. Oamenii care îl servesc sunt principalele motoare negative ale situaţiei. Relaţiile interumane din domeniu sunt principala infecţie intraspitalicească. Nu cablurile, conductele şi aparatele alcătuiesc principalele ameninţări din spitalele româneşti. Reviziile şi reformele ar trebui să vizeze mai ales organizarea şi personalul. Păcatul României nu sunt munţii, apele şi drumurile, ci comportamentul celor care le folosesc şi trăiesc în preajmă!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.