Șapte Ani Apocaliptici (8)

Bankomatul Iluziilor Politice Românești s-a blocat pe vecie, frate, toate cardurile s-au topit frumușel. Eu sunt pus pe harță din pricina asta, dau cu pumnii și cu picioarele în care apuc, în care iese prostește la interval din istoria noastră nebună, perversă și fără de leac. Fidel Castro nu mă crede când îi spun că eu manevrez de ani și întreaga politică românească în scopuri secrete, bineînțeles, galactice fără de îndoială. Și-n toți acești Șapte Ani Apocaliptici, din 2016 încoace, am dovedit-o pe deplin! Vine Fidel Castro să lămurească diferendul și-l pocnesc și pe el, uite-așa, pentru criza rachetelor din Cuba. Fidel Castro îmi trage și el un pumn, îl pocnește și pe Stalin, vine Troțky, ia și el un pumn, apare Reagan și ia și el un pumn, Louis de Funes vine și el, ia un pumn, dă un pumn, lumea se aprinde în întregul tren. În întregul tren plouă cu pumni, na, pentru Dresda, na pentru Vietnam, na pentru Bagdad, na, pentru Tripoli, na pentru Dobrogea, na pentru Sofia, pentru Balcic, pentru Verdun, na și na. Nu știu dacă a rămas careva nepocnit, e unul care râde acolo, ceva mai încolo, poc, o ia și el, poc, dă și el un pumn, e Nichita Stănescu, bravo Nichita, caftul e în toi, e care pe care, se dau pumni pentru te miri ce, care pentru premiul Nobel, care pentru Campionatul Mondial de Fotbal, care pentru Dardanele, care pentru cocaină, care pentru nu știu care festival ochios, care nu știu pentru ce Elenă, elenii dau cu pumnul rău de tot, se trag pumni pentru desenele de la Nazca, pentru Titanic, pentru Katyn, pentru Woodstock, pentru Zidul Berlinului și pentru Marele Zid Chinezesc, pentru Soare Răsare și pentru Soare Apune, pumni cu nemiluita, poc și poc. Și acum?! Plutește întrebarea asta pe buzele tuturor! Aha, se luminează întreaga suflare, după el, pune mâna pe Vogoride, ne bulucim cu toții între șine, coborâm în valuri, sute, mii, milioane, fuga după el, pune mâna pe el, dă-i un pumn, l-ai prins, mi-a scăpat, aha, marțafoiul, e dincolo de locomotivă, vezi că a luat-o spre peron, în latrină nu-i, poate a șters-o cu drezina spre Paris, lasă că-l prindem noi, noi cu toții alergăm, gâfâim, ne îmbrâncim unii pe alții, eu îl pocnesc primul, eu vreau să-l pocnesc, ba bine că nu, stai la rând, de-abia aștept să-i trag una, să vezi ce-l pocnesc, alergăm cu toții de nebuni, sute, mii, milioane, ne călcăm în picioare, gâfâim, ajung în primele rânduri, îi las pe toți în urmă, vin cu toții în urma, se rostogolesc fantomatic, lărmuitor, un val uriaș de forme umane în mișcare, alerg și alerg și, uite, aud răsuflarea lui întretăiată, hai că pun mâna pe el, uite-așa, zău că pun mâna pe el și-o să-i trag un pumn de-o să vadă stele verzi, alerg și alerg, nu scapi, unde fugi, stai că te prind, băi da ce te prind. Fidel Castro se oprește speriat. Ce-i, îl întreb gâfâind, l-ai prins pe Vogoride, ei na, nu e Vogoride e un al doilea Fidel Castro care ne privește interzis. Apare și-un al doilea Stalin, o a doua Mata Hari, un al doilea Bodnăraș, un al doilea Elvis, un al doilea Gagarin, mă rog, toată panoplia. Șeful de haltă, somnoros, vine cu un registru să ne pună să semnăm. Se freacă la ochi, îi cad de sub pleoape o meduză voioasă, ce mai meduză. Zice, șeful de haltă, zice să ne încolonăm, vă urcați frumușel în marfarul de colo, ați priceput, frumușel, așa, fără îmbulzeală, așa a venit ordinul de la Centru. Care centru, întreb eu mirat, nu există centru, nu există periferie, e așa, un fel de nor, totul e ca un nor, și atomul și norul, și lumea, nu e punct nicăieri. Dublurile râd de se prăpădesc, râd așa cu toatele, avataruri săltărețe, vălurite tam-nisam, ieșite dintr-o bulboană, dintr-o hulă, aduse de briza oceanului pe seară, ce întâmplare, ce tevatură, ce barbaleră. Barbaleră? Adică, tevatură, în limba barbaleză! Vangelis înclină să-mi dea dreptate, Leonard Cohen zice că am dreptate, Albert Camus zice și el că în mod sigur am dreptate. Lady Gaga întreabă unde este toaleta doamnelor, Saul Bellow vrea să știe unde îl poate găsi pe Rinaldo Cantabile, Regele Carol al II-lea întreabă și el de Rinaldo Cantabile, Vogoride parcă a intrat în pământ.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1

5 Comentarii

  1. am fost „scapati” de un dictator tamp si lacom, condus de securitatea, care l-a si tradat de prostan ce era, si am ajuns intr-un neosecurism tradator si controlat (de 33 de ani) care, la ordinul serviciilor de spionaj straine, a devalizat Romania si a distrus Natia Romana. paiatzele acestor anti-romani si anti-Romania sunt de 33 de ani la „conducerea” Tarii. romanii dorm.
    Imnul Romaniei ar trebui readaptat la refuzul de a gandi, lenei si servilismului pe care le vedem la majoritatea dintre noi (din pacate, de asta am ajuns aici): „pe mine nu ma afecteaza” si „ne descurcam”, precum si „lasa mah ca merge si asa!”

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.