Săpunul pentru copii care „spală dorul de ducă“

O familie de români întoarsă din diaspora pune bazele unei afaceri cu săpunuri pentru copii.

Povestea lui Sapunică a început în 2019. Simona era pasionata de crearea de obiecte handmade încă de când locuia în Italia, dinainte de a deveni mama a trei copii. A creat lumânări decorative sau parfumate, obiecte prin tehnica papier-mâché, decorațiuni și bijuterii.

Cei 18 ani pe care familia i-a petrecut în Italia au fost priviți mereu ca un provizorat, nu au considerat niciodată că vor rămâne acolo pentru totdeauna.

“ Ne-am cunoscut, ne-am căsătorit, am muncit, am fost și în concedii, am revenit aproape în fiecare an în țară și așa ne-am dat seama că s-au făcut deja 18 ani. Dupa ce s-a născut si cel de-al doilea copil, am decis brusc să ne facem bagajele și să plecăm. Aurora, cea mai mare dintre copii, începuse deja sa vorbească și trebuia să începem demersurile să o ducem la grădiniță. Și, atunci, am decis să revenim.”, povestește Simona Anăstăsoaie.

A fost dorința tatălui, Adrian, ca toți cei trei copii ai lui să crească în curte, la țară și să meargă la școala în țara lor.

După ce s-a întors din Italia, a reluat, în casă, o serie de obiceiuri românești de care îi era dor, de la făcutul de pâine, turte în casă, cultivat grădina, a avut chiar o cultură considerabilă de sparanghel, probabil printre singurele din satul din Moldova unde s-au mutat. A încercat inclusiv să facă săpun, dar cu rețete mai moderne.

Sapunică a fost inventat datorită copiiilor familiei Anăstăsoaie. Cei trei sunt născuți la distanță mică unul față de celalalt, cam de doi ani, și prin urmare au nevoi și preocupări similare. Nu și-au dorit să se crească între ei, frații mari să aibă grijă de frații mai mici, toți sunt copii, așa că Adrian și Simona au considerat că nu este responsabilitatea lor.

“Se aliază însa foarte puternic mai ales atunci când “trebuie” să facă ceva. Și, bineînțeles, și când vine vorba de spălatul pe mâini, pe care îl refuzau constant. Ne-am gândit că ai noștri au același comportament ca al altor copii și că orice mic ajutor în jobul de părinte este binevenit. În plus, ne dorim să putem lucra cât mai aproape de casă, cu un program de noi stabilit, pentru a ne putea ocupa de cei trei copii, iar cea mai mare nevoie a lor este atenția și prezența părinților“, povestește Simona.

Și au pus pe picioare afacerea cu Săpunică, pentru care au luat fonduri prin Start Up Nation. Și-au propus ca, în primii ani, să aibă o cifră de afaceri de 30.000 de lei pe an, nu extraordinară, dar e un început pus în slujba copiilor. Au căutat o rețetă potrivită pentru copii, creată de o doamnă farmacistă, iar câteva luni au mers după ingrediente de calitate, realizate cât mai natural, bio, tocmai pentru că produsele urmau să ajungă la cei mici.  Au profitat și de faptul că locuiau la țară.

“ Unul dintre avantajele de a trăi la țară este faptul că putem crește animale, cultivăm grădina și cumpărăm cât mai multe produse locale, cât mai naturale. Suntem aproape de pădure, la aer mai curat, avem și ierburi aromatice în grădină precum lavanda, mentă sau mușețelul. Și știm că ingredientele de calitate, baza trebuie să fie cât mai naturale, pentru a putea crea un produs de calitate” spune Simona.

Pemtru a-i „păcăli“ cumva pe copii să se spele mai des, Săpunică are în interior o jucărioară surpriză. Rețeta de preparare a săpunului este specială pentru pielea delicată a copiilor, din ingrediente bio. Conține ulei de măsline, ulei de cocos, ulei de palmier, ulei de cacao, ulei de germeni de grâu, infuzie de mușețel, infuzie de lavandă, apă distilată și hidroxid de sodiu și nu conține conservanți. Se produce manual.

Chiar dacă au pus cumva pe picioare această afacere, când vine vorba de întoarcerea în România cei doi spun că „a fost, într-adevar, un șoc. În prima jumătate de an ne-am bucurat să ne simțim acasă, să nu mai fim imigranți. Însă ne-am lovit de problemele sistemului medical, lipsa infrastructurii, a locurilor de munca, a banilor; suntem săraci, ca popor. Am găsit un greu oamenii dispuși să ma ajute la lucrări, la terminarea casei. Nu mai zic de munca la camp, forța de muncă e mare parte plecată de la noi din zonă. Încă mai avem zile în care ne gândim că poate ar fi mai bine să plecăm iar, nu tot în Italia, dar poate în altă parte“, admite Adrian.

De cealaltă parte, Simona spune că nu își mai dorește să emigreze niciodată. Aici este unde se simte acasă și consideră că e responsabilitatea fiecăruia să înțeleagă și să accepte și avantajele și dezavantajele din fiecare loc în care locuiește.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.