Pentru cineva informat, încât să poată compara, și dispus să vadă realitatea, se înmulțesc indicatorii unui declin al nivelului intelectual din societate.
Sunt tot mai mulți posesori de diplome, mai multe sesiuni festive, mai multe titluri pompoase, mai multe omagii, mai multe schimburi externe, mai mulți bani puși la bătaie, dar nivelul de elaborare intelectuală nu crește, ba chiar dă înapoi. Altfel spus, sub straie înșelătoare, regele este cam gol.
Se pot spune multe lucruri în această privință. Nu există nici după 1989 o abordare riguroasă a economiei, istoria se scrie propagandistic, în justiție comandă securismul, capacitatea de a construi un podeț ia timp excesiv, tehnologia se bizuie pe import, opinia înlocuiește dezbaterea, autoflatarea crește la pas cu mimetismul, răspunderea morală se topește, operele majore sunt la cei retrași voluntar.
Nu fac aici un inventar, căci ar cere mult spațiu. Aș răspunde însă la întrebarea pe care cineva mi-o transmite stăruitor: „Cum ți se pare faptul că, printr-o lege stupidă, într-o singură zi, 1.400 de cadre didactice universitare au fost obligate să se pensioneze? Crezi că ne putem permite așa ceva?“.
Legea educației din 2011, despre care este vorba, este dăunătoare din multe puncte de vedere, cum mulți au atenționat la timp, iar, în ani, se trăiesc consecințele pe scară tot mai mare. Educația a ajuns în jubilarea goală și lipsa de orizont de astăzi și din cauza acestei legi care, sub spoiala unei sincronizări de limbaj, întreține erori cu consecințe întinse.
În ceea ce privește punctul precis adus în discuție, eliminarea de cadre didactice prin pensionare forțată, legea din 2011 nu este fără precedente. Lucian Boia a arătat, într-o carte documentată în arhive (Capcanele istoriei. Elita românească între 1930 și 1950, Humanitas, București, 2011), că legionarii au procedat la fel, în 1940, când i-au scos din universitate pe Dimitrie Gusti, Emil Racoviță și pe numeroși alți universitari de referință. Au fost câteva sute. Mai târziu, în 1948, regimul comunist ce se instala a eliminat, la rândul său, alte sute de universitari.
Stupefiant este însă faptul că legea din 2011 a eliminat mai mulți universitari decât au eliminat legionarii și comuniștii la un loc. Aceasta, tocmai în anii în care multe țări – Italia, Polonia, Franța, Germania, nu mai vorbesc despre SUA, unde sistemul este naturalizat de multă vreme – decideau să folosească cât mai mult timp competențele universitarilor de performanță sau erau angajate să o facă. Nici o țară serioasă nu renunță la specialiști reali!
La noi, măsura în forță luată de Mussolini față de rivalii săi politici a fost atrăgătoare și pentru legionari, și pentru comuniști, și pentru mâna de inși pe care Traian Băsescu i-a instrumentat. Oricum se maschează lucrurile, legea din 2011 a avut, sub acest aspect, un caracter politic. De fapt, se voia înlocuirea garniturilor de profesori care, așa cum se bănuia, votaseră mai curând cu CDR sau PSD și care puteau avea rezerve față de regimul instalat după 2004, putând anticipa încotro aveau să ducă amatorismul și arbitrarul. Se voiau profesori cu alte voturi și s-au înlocuit, cum spunea un ministru ulterior, undeva în jurul a o mie de profesori universitari în câteva zile. Nu a mai contat că multe tradiții de viață intelectuală se duceau pe Apa Sâmbetei! Cu costuri pe care nici o altă țară nu și le-a asumat!
Desigur, ca de obicei, legea a avut aplaudacii ei. Unii aspiranți la titluri și funcții universitare nu aveau nici valoare și nici ce propune, dar voiau să ajungă. Ei au susținut măsuri de fapt de represiune politică, pe care și-au construit, cel puțin indirect, cariera. Neavând ce propune, au salutat eliminarea celor oricum mai pregătiți și mai capabili. Cine nu este în stare să concureze la lumina zilei este gata să lovească cu orice mijloc!
Unii au dorit profesurile care se vacantau prin ucaz, chiar dacă nu aveau argumente. În bună măsură, le-au și ocupat. Numai că ceea ce a ieșit din această operație nu este deloc salutar pentru o țară. Universitățile s-au umplut, cum se observă lesne, cu diletanți gonflați în profesori, în vreme ce România importă din greu expertize, idei, soluții, iar opere majore care să dea orientări ies tot de la alții.
S-au găsit și destule persoane avide de funcțiile ce se vacantau forțat – rector, decan, prorector, șef de departament. Unele au și ajuns, mai ales că legea din 2011 încuraja – prin aplicarea sistemului alegerilor parlamentare în selectarea administrațiilor universitare – un populism fără precedent în universitățile din România. S-au creat, cum se vede cu ochiul liber, constelații de „activiști academici“, ca urmare a coteriilor electorale, și, ceea ce este mai grav, s-au atribuit posturi de profesor universitar pentru susținere electorală. Ca la nimeni, absolvenți profesional modești prezidează azi reuniuni științifice pe care nici nu le înțeleg!
Ceea ce a ieșit și din această operație este la fel de jenant. În nici o universitate nu s-a mai atins nici măcar densitatea de idei, de inițiative, de realizări de până în 2011. În cele mai multe – așa cum atestă orice analiză factuală – se exploatează ceea ce se făcuse anterior, fie și sub cuvinte schimbate, la care s-au adăugat pași înapoi. Dovadă este și împrejurarea că nici un rector nu a mai emis vreo idee de reformă, nici unul nu a mai fost ales în organisme universitare internaționale semnificative, că turismul academic înflorește, iar emigrarea de studenți și de forțe tinere a luat amploare.
Faptul că prin Legea educației din 2011 s-a venit și cu alte articole de slăbire a universităților confirmă că măsura eliminării de profesori a fost concepută pentru anumite grupuri, fie și în detrimentul României ca țară. Iată două dintre acestea.
Prin legea din 2011, numirea de profesori universitari nu mai are nevoie de votul pe aspecte profesionale al Senatului universității – ceea ce este o premieră negativă în istorie. Votul unei comisii prestabilite, adesea propusă de însuși candidatul pe post, este luat ca suficient. Spiru Haret era îngrozit de felul în care se fac concursurile universitare pe aceste meleaguri. Dacă ar vedea situația de acum, cu siguranță nu ar mai avea cuvinte!
Un alt exemplu: articolele prin care alegerea rectorilor se face prin plebiscit au umplut administrațiile, de sus până jos, cu amatori descurcăreți și aranjiști, puși pe comercializare. Până și bruma de conștiință academică și de standarde civice și morale care s-a creat a fost astfel subminată în favoarea unui provincialism euforic și păgubos. De pildă, într-o universitate de azi, oamenii spun cu amărăciune că rectorul și-a angajat jumătate din satul de baștină în instituție. În alte locuri, funcționează părinții și odraslele lor, încât doar cuscrii nu au fost încă angajați! Nici un nou-venit calibrat nu a putut fi angajat, neavând „pila“ care trebuie! Chiar în universități socotite de frunte, „dinastiile universitare“ ocupă terenul, deși, în alte țări, așa ceva este împiedicat prin lege. Mai nou, unii, ajunși profesori cum au ajuns, fac tranzacții cu posturi („ți-l iau pe al tău, iar tu pe al meu, ca să nu bată la ochi“) spre aranjarea „în reciprocitate“ a odraslelor. Nici nu te mai poți mira, când vezi la toate nivelele țării cum funcțiile publice sunt socotite proprietăți.
România este după a treia mare distrugere de resurse și de ierarhii ale vieții intelectuale și, cu aceasta, de nivel al vieții intelectuale. În universități, dar nu numai aici! Pe această rută, debusolarea, precaritatea inovației, flateriile goale sunt efecte ineluctabile.
Desigur, lucrurile nu pot rămâne aici. Deocamdată însă, ele se află în acest punct nefast și extrem de costisitor, ca în nici o altă țară europeană. Nu discut aici detaliat soluția, dar ieșirea din situație presupune altă legislație. Instituirea unui titlu mai înalt de profesor universitar și reglementări aidoma altor țări în materie de ocupare de posturi, ca și normalizarea selecției administrațiilor din universități vor fi, place sau nu!, inevitabile. Nu este de ignorat nici crearea câtorva universități optimizate, care să oblige implicit întregul sistem la schimbări, cum s-a procedat în alte țări. Doar cu asemenea pași ar putea începe reconstrucția și asanarea.
In 2011 era Funeriu.Unii s-au intrebat daca are bacalaureat…Cat despre epoca de trista amintire…ar trebui impartita in doua perioada stalinista/externa si dupa anii ’60 cand incepe reconstructia economica si se dezvolta industria prin cumparare de tehnologii din occident. In epoca supranumita de aur, cercetatorii puteau iesi la pensie la 70 de ani. Noua epoca este inca in faza de distrugere a tarii a demolat industria, ziaristii strigau:”megalomania de a avea combinate.”, desi erau incapabili sa deosebeasca puterea de energie. Occidentul se bazeaza pe colosi industriali, pt. ca este mai usor sa folosesti subprodusele intr-o instalatie vecina decat sa transporti la sute de km…sistemul de recuperare a enegiei este mai eficient pe aceeasi platforma. De curand, in Cotidianul, un istoric a fost condamnat sa plateasca pt. ca a spus adevarul. Ca si cum i s-ar fi spus:”invatati sa taceti, asta vor ei”. Iubirea de tara se numeste nationalism, desi nimeni nu poate dovedi ca este 100% roman si nu are stramosi din alte neamuri. Si alti etnici s-au jertifit in razboaie pt. Romania. Un violonist a spus odata: ”am devenit o populatie”. Este dureros, dar socitatea asta isi doreste ”vip-uri” si ii persifleaza pe profesori sau medici, dorindu-i cat mai umili. De ce sa nu-i vindece si sa-i educe un salam, o bianca sau cruduta. Uneori imi pare rau ca am vorbit despre valori ele n-au ce cauta, doar dupa…cand va fi inteles Alexandru cel Mare.
Ro e devastată de experimentul neoliberal pus in practica de activistii anticomunisti hraniti cu burse de Fundatii si State straine…Dupa 2 decenii de capitalism feroce si importul de ideologii antistatale/ antinationale este vizibil in societate că asistăm la un amplu proces de reeducare a tineretului, ce constă în distrugerea sentimentului de apartenență națională, de respect fata de valori si de creare a sentimentului de « apartenență globală », de ștergere a identității naționale și de înlocuire a ei cu o « identitate de gen », de partid , de grup infractional… In RO anului 1989 erau aprox 15 universități si cca 700 studenți/100.000 de locuitori… Apoi, in « democratia originala », s-a permis crearea accelerata de noi universități de stat și private : in 1999 se numarau peste 50 universități de stat (plus zeci de colegii) și 60 « universități private » ; astfel, anul universitar 2000/2001 contabiliza cca 2300 studenți/100.000 locuitori. Efectul creșterii nemăsurate a numărului de studenți, asociată cu scăderea exigențelor si subfinantarea, a fost scăderea calității absolvenților ; absolvenții cei mai buni iau calea strainatatii,din motive personale,de prestigiu, din motive de cariera („ubi bene, ibi patria”). Calitatea cadrelor didactice ramase in învățământul superior a scăzut continuu . În aceste condiții in Universitati nu s-au mai creat caractere, ci purtatori de diplome… Dar cui îi pasă? Se pare că situația convine multora : si „parlamentarilor profesori universitari”, odraslelor de politruci care au infestat Universitatile si strainilor care au colonizat Romania ramasa fara caractere …
O magistrala radiografie a starii deplorabile in care a fost adusa Educatia in Romania. Nivelul intelectual al societatii nu depinde insa numai de calitatea cadrelor didactice la toate nivelurile. Legea invocata, din anul 2011,
probeaza odata in plus caracterul antinational al regimului securist Basescu! Repercursiunile sunt dezastruoase si se
vad in jurul nostru, pe strazi, in institutii, la varful statului. Un rol in limitarea posibilitatilor de crestere a nivelului intelectual l-a jucat, in afara propagandei desantate de tip comunist, saracirea insuportabila a populatiei
astfel incat sa fie mai usor manipulabila, dar si pentru a nu mai gasi timp pentru instruire autodidactica!
Domnul Profesor intoarce in timp acest tip de politica doar pana la Musolini, practic facandu-l un pionier in domeniul
eliminarii profesionistilor, fapt care ignora realitatea, intaietatea lui Lenin in decimarea elitelor educationale, nu
numai in concedierea lor! Despre Musolini am mai afirmat ca a fost agentul lui Lenin, coordonat de acesta prin celebra sa adepta din nucleul dur bolsevic care a coordonat operatiunile din timpul primului masacru mondial bolsevic,Angelika Balabanoff!!! Nu intamplator Hans(Horia) Sima, austriacul legendat in Romania si instalat sef al Garzii de Fier a avut aceeasi idee, ulterior comunistii respectand politica marxist-leninista…E vorba de consecventa ideologica bolsevica!
Prostacul securist de „dreapta” care-si zice de o buna bucata de vreme si „marga”, in afara altor duzini de pseudonime,
a lansat un atac marsav la o autoritate academica certa cum continua sa fie Profesorul Marga! Una este critica eleganta, asa cum si eu am practicat-o fata de Profesor si cu totul altceva acest gen dizgratios de atac la persoana…
Te înșeli Charlie. Legionarii și Băsescu s-au luat după Mussolini. Lenin nu le era la inimă. Andrei Marga remarcă sursa, nu scrie istorie generală, care este altceva. Să nu încurcăm lucrurile simple. Analogia nu înlocuiește alte procedee, omule.
legea 1/2011 a fost votata in parlamentul romaniei. care a fost pozitia psd (pdsr, fdsn, fsn?), care au fost amendamentele neaprobate de „dictatorul” basescu? gasirati vinovatul de serviciu, mai lipsea statul paralel.
..dai cu mucii in fasole, dom’ Marga..nu este injurios ce spun, sper sa nu stergeti comment-ul.
Argumentatie:
1. dom’ Marga, ca si alti comunisti verosi, ar dori sa stea la catedra pina e luat cu lopata de pe scaun. Orice lege impotriva acestui deziderat este ba lege fascista, ba legionara, ba in fel si chip. dom’ Marga, intrebati la univ. unde sinteti invitat (din compasiune) care este politica de pensionare in inv. superior.
2. dom’ Marga se plinge ca datorita acestei poltici ‘fasciste’, ramin catedre golite de profesionisti. dom’ Marga, dar cine va impiedica sa creati o scoala si sa ‘cresteti’ oameni in catedra, in timpul pina la 65 ani ? Va credeti Dumnezei pe catedra, de neinlocuit, nemaiintilniti si neasemuiti, si apoi, la pensie, cersiti catedra..nu va e rusine ?
3. dom’ Marga, dar de finantarea pe cap de vita furajata promovata de matale, prin care facultatile cu mii de studenti veniti acolo doar pt. o diploma de cacao (politologii, psiholgii, studii europene, administratii in fel si chip, scoli inalte de economisti si contabili) au fost promovate nerusinat, unde se face carte invatind din carti copiate prost din alte carti..despre asta n-ai opinii ?
Pacat de visrta matale..ai ajuns batrin degeaba..n-ai ‘legacy’, daca intelegi sensul..ai doar pofte si cucuri in cap.
CORECT comentariul!!!!! Felicitari pentru observatiile la obiect!
Te cam încurci musiule care te ascunzi sub numele de marga. Într-adevăr, nu ești Andrei Marga și nu ai cum să fii după cum judeci.
Tot ce spune autorul în articol este precis, documentat și se poate proba cu date. În mod cert nu era o chestiune personală, căci Andrei Marga, la 66 de ani, când părăsea, după 19 ani, funcția de rector și, după decenii, universitatea avea contract cu universitatea din Jerusalim și, apoi, pentru încă doi ani, cu
universitatea din Toronto. Am în mână documentele, căci eram asistentul lui.El nu avea nevoie de vreo altă lege.Pledoaria sa era pentru oricine valoros și această pledoarie nu poate fi contrazisă decât cu rea intenție. Cum se vede!
Aceste lucruri nu se rezolvă cu porniri fără cap! Fiind dintr-o generație mai tânără o spun fără ocolișuri – și acel fel dezlânat, anarhic și nechibzuit de a replica la un articol este cauză de rămânere în urmă.
Iar discipoli – deși nu se mai poartă, căci feudalismul s-a terminat de mult – sunt în primul rând cei vreo patruzeci de doctoranzi pe care i-a avut.
Discutăm fără a ne informa, haștagule ce te dai fără spor marga, pentru a ne înșela? La universitățile americane, la care vrei să ne trimiți, nu este limită de vârstă, la cele germane contează valoarea, la cele franceze la fel, la cele israeliene iarăși. Cam nenorociți biata Românie amatorilor care vreți să dați lecții haștagiste! Ce a ieșit din ce ați făcut și faceți? Un mare zero! Andrei Marga pune o problemă gravă și are dreptate, iar informația lui este, ca de fiecare dată, temeinică. Contraziceți-l cu probe, nu cu înjurări!
Nu ar fi datorie să citim înainte de a evalua? Andrei Marga are operă. Nimeni nu este mai bun în țară în cunoașterea filosofiei și teologiei de azi. Vezi Introducerea ân filosofia contemporană și Religia în era globalizării. A inițiat un sistem de gândire – vezi Pragmatismul reflexiv. A dat o teorie a societății nesigure – vezi Societatea nesigură. A dat cea mai extinsă analiză a educației în cultura română. Vezi măcar Universitatea veritabilă. A dat singura viziune geopolitică – vezi Ordinea viitoare a lumii. A dat o teorie a argmentării – vezi Argumentarea. Vezi cel puțin astea și îți dai seama de de calibrul unui om. Acest om trebuie judecat cu argumente. Cu viscerele se exprimă la noi cam mulți impostori și plătim costuri grele.
Costică ce te dai acum marga, tot cu secu, băiete? Nu mai poate fi contrazis Andrei Marga decât să te dai el și să spui ce zici? Tehnică de secu!Ia seama că vârsta ta nu este virtute, cum se zice bine, iar a altuia e poate și merit. Păcat, putem zice, că nu ai ceva mai bun de făcut decât să răspândești falsuri. Dacă ai judeca ai plânge de tine sau ai râde, că tot acolo duce.
Cenzura, cand apare replica pe care i-am dat-o ticalosului care posteaza cu pseudonimul „marga”?