La 27 iulie, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon. Ca de obicei, poporul are propria lui viziune asupra sfinţilor mai importanţi. Aşa şi cu Sfântul Pantelimon. Sărbătoarea închinată lui are mai multe denumiri: Pintelei-Călătorul, Pantiliele, Sora lui Sfântul Ilie, Sfântul Ilie cel Mic, Ilie Pălie, Sfântul Ilie Ăl Şchiop, Pantelimonul Oveselor. Ovese este o formă populară de plural pentru ovăz.
Prin unele locuri se spune că Sfântul Pantelimon e frate cu Sfântul Ilie, drept care se ţine împotriva trăsnetelor, grindinei şi arsurilor. Mai straniu este că alţii cred că Sfântul Pantelimon ar fi sora (!) Sfântului Ilie, considerată cea mai rea dintre toate surorile lui! Totuşi, despre Pantelimon se zice şi că e vindecător de boli. Astfel se explică şi denumirea de „Sfântul Pantelimon” a mai multor spitale din România. Rugându-se lui, orbii şi şchiopii se pot vindeca.
Acest sfânt dă şi roade pomilor. Şi, deşi suntem în toiul verii, se mai spune că el prevesteşte toamna, ba chiar şi iarna. De aceea, din această zi, zice-se că „Se duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine”. Probabil, aceste datini şi credinţe provin dintr-o foarte îndepărtată vreme, când luna august era mai răcoroasă pe actualul teritoriu al ţării noastre.
Se spune că de la Pantelimon se călătoreşte vara. Iese cerbul din apă şi apa se răceşte. Se schimbă crângurile, cele de vară cu cele de toamnă. Iarna se întâlneşte cu vara şi îi zice: „De-amu, te duci tu, vară, vin eu, iarna”. Soarele se întoarce înapoi. Frunzele teiului se întorc pe dos, jelind trecerea verii. Din această zi încep a cădea frunze de pe copaci şi flori.
Poporul crede că, după cum toamna se desparte de vară, tot aşa se desparte şi sufletul omului de trup. Sfântul Pintelei-Călătorul dă de veste cocorilor că trebuie să plece. Începând cu ziua lui, se mănâncă mere. În dimineaţa acestei zile se scutură mărul de aur din Rai, iar copiii ai căror părinţi au ţinut obiceiul de a nu mânca mere până la Pantelimon sunt lăsaţi să culeagă fructele minunatului pom. Mărul de aur din Rai este pomenit în foarte multe colinde şi basme româneşti.
Tot de la 27 iulie se fierb porumbi şi dovleci. Sfântului i se spune şi Pintelei-Călătorul, fiindcă el însoţeşte în călătorie vara şi în acelaşi timp o roagă să vină şi la anul următor tot aşa de mănoasă ca în cel care trece. Dacă vara n-a fost îmbelşugată, o roagă să vină la anul mănoasă. Este patronul călătoriilor cu bine şi cu noroc. Cine pleacă la drum îl ia pe Pintelei drept apărător. Pantelimonul se ţine şi pentru coacerea pepenilor.
Cine lucrează de sărbătoarea acestui sfânt este pândit de ceas rău, de grindină, de lovituri, de pagubă şi de multe alte rele. Se mai ţine şi împotriva ciumei şi a frigurilor, precum şi pentru ca poamele să nu facă viermi. În ziua Sfântului Pantelimon recoltele trebuie isprăvite de secerat.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.