Sfârşit de FNT în forţă

Spectacol al concurenților Galei Tânărului Actor HOP

Astăzi, la ora 19:00, puteţi viziona, la Teatrul ACT, spectacolul tinerilor actori sub bagheta regizorală a profesorului Miklós Bács. Gala Hop reprezintă singurul festival-competiţie de arta actorului din România, cu un istoric bogat de peste 20 de ani!

“Deşi sunt străin de ideea de competiţie între artişti, recunosc că în centrul meseriei noastre se află Agon-ul. Lupta cu tine însuţi, cu personajul, cu surprinderea Vieţii în Formă, cu autorul, cu regizorul, cu însuşi publicul. O luptă ce ne ajută să ne autodepăşim, să devenim mai buni ca oameni şi artişti, să contribuim substanţial la dezvoltarea artei noastre!

Primul pas spre dezvoltare este conştientizarea stadiului în care te afli, indiferent cât de dureros şi greu ar fi acest lucru. Pentru asta ai nevoie de Întâlniri şi de un mare curaj. Curaj fără de care nicio creaţie nu poate exista. Creaţia este prin esenţă un act de curaj, o acţiune de voinţă şi nu un simplu moment de inspiraţie.

Deşi timpul extrem de scurt al zilelor de concurs propriu-zis nu permite o reală modificare a atitudinilor, sunt convis că impactul puternic cu propria imagine devine un sâmbure germinator în personalitatea tinerilor creatori. Gala Hop este singura oportunitate de a sărbători Începutul, de a pune bazele unui statement al generaţiei tinere, de a împărtăși căutările artistice și umane.

Este o șansă de împărtășanie colectivă, de afirmare a crezului artistic și stilistic al unor artişti la început de drum, singura șansă de a reaminti Cetăţii că sunt puternici și importanţi. Este singurul moment, asemănător momentului Creaţiei, în care Începutul poate genera solidaritatea unei întregi bresle, momentul în care energiile, strădaniile și inventivitatea actorilor tineri și a mentorilor lor pot crea o altă lume, momentul plin de speranţă de care avem atât de mare nevoie atât noi, cei care suntem la apusul carierei, obosiţi și vlăguiţi de lupta pentru idealurile noastre, cât și tinerii colegi însetaţi de autoexprimare. Tinerii actori sunt responsabili de autenticitatea, profesionalismul, valoarea și sinceritatea acestui moment. Numai ei pot crea din Gala Hop ceea ce ne dorim cu toţii, o competiţie profesională de cel mai înalt nivel”, apreciază Miklós Bács.

Cu: Adrian Dima, Blanca Doba, Cosmina Olariu, Mihai Nițu, Dan Pughineanu, Georgiana Vişan, Marcela Nistor, Maria Mitu, Paul Radu, Ştefan Craiu, Theodora Sandu, Cosmin Stănilă ş.a.

Două personalităţi ale lumii artistice, George Banu în dialog cu Ion Caramitru la Conferinţele Ateneului Român

Astăzi, la ora 18.00, pe scena Ateneului Român, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, va avea loc un dialog între două personalităţi marcante ale lumii artistice contemporane: George Banu – profesor, teoretician și reputat critic al teatrului european, şi Ion Caramitru – actor, regizor, director al Teatrului Naţional din Bucureşti.

De mai bine de 50 de ani, cei doi aduc contribuţii esenţiale la dezvoltarea artei scenice, iar drumurile lor în teatru pornesc din acelaşi punct: 1964, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, clasa profesor Beate Fredanov pentru Ion Caramitru, clasa Ion Finteșteanu – Sanda Manu pentru George Banu.

Dialogul va fi urmat de o ședință de autografe susținută de George Banu, prilejuită de apariția volumului Scena lumii, publicat de curând în colecţia „Ego-grafii” a Editurii Polirom, ediţie cartonată.

Scena lumii reuneşte eseuri despre evenimente artistice care au marcat îndeosebi lumea Parisului şi al căror martor atent a fost George Banu, precum şi reflecţii inspirate de aventuri personale, de întîlniri esenţiale, de spectacole radicale… Pe Scena lumii descoperim protagonişti şi figuranţi care, după cum se ştie din Antichitate, joacă roluri şi-şi revelează secretele. De la umbra lui Stalin la incertitudinile lui Obama, desconsiderat prin asemănarea cu Hamlet – o „insultă”! –, descoperim aici societatea spectacolului cu toate contrastele ei.

George Banu asociază elogiul artei afirmat explicit şi denunţul teatralităţii cotidian disimulate, căci pe Scena lumii sîntem, alternativ, cînd spectatori, cînd actori. Locul nimănui nu e constant atribuit şi a-l găsi e o misiune. Acesta-i orizontul excursiei propuse de autor.

Pornind de la aceste afinităţi elective prezente lunar, timp de cinci ani, în Dilema veche, se desenează caleidoscopic peisajul unei epoci şi identitatea unui autor animat de convingerea că azi, mai mult ca oricînd, cultura îşi are ca rost vindecarea rănilor sufletului.

George Banu (n. 22 iunie 1943) este eseist şi profesor universitar de studii teatrale. Stabilit la Paris din 1973. Ales de trei ori preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, este în prezent preşedinte de onoare al acesteia. Este, de asemenea, preşedintele Premiului Europa pentru teatru. A primit de trei ori premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franţa. A fost de două ori laureat al UNITER, iar în 2007 a primit Premiul Prometheus pentru întreaga activitate. În 2014 a primit Marele Premiu al Academiei Franceze. Coordonează colecţia „Le Temps du théâtre” la Editura Actes Sud. A primit titlul de doctor honoris causa al mai multor universităţi româneşti şi europene. Responsabil (alături de Mihaela Tonitza Iordache) al reputatei antologii Arta Teatrului şi coordonator al volumelor colective Teatrul de artă, o tradiţie modernă, Repetiţiile şi teatrul reînnoit, De la vorbă la cîntec. În 2013 i-a fost consacrat volumul de studii şi eseuri Călătoriile sau orizontul teatrului. Cărţile sale au fost traduse în numeroase limbi.

De acelaşi autor, la Editura Polirom au apărut: Peter Brook. Spre teatrul formelor simple (2005), Scena supravegheată. De la Shakespeare la Genet (2007), Iubire şi neiubire de teatru (2013) şi Monologurile neîmplinirii (2014).

„Va fi o întâlnire – ca un arc peste timp. Vom reface drumul parcurs împreună, dar şi separat, după absolvirea Institutului de artă Teatrală şi Cinematografică, unde am fost colegi. Va fi o trecere în revistă a destinelor noastre teatrale, a descoperirilor, împlinirilor, sau întâmplărilor prin care am trecut, ca artişti şi ca oameni liberi”. (Ion Caramitru)

„Un moment, teatrului i s-a prezis dispariţia – prezicere azi infirmată – dar am înţeles atunci că, dacă el, ca artă, ar putea să-și piardă impactul, să fie marginalizat, teatralitatea în schimb e cosubstanţială omului, ea îl definește. Shakespeare, continuându-i pe greci și romani, a spus-o constant : „lumea e o scenă” și noi, actorii săi neobosiţi. Pe Scena lumii am încercat să identific fie artiști de geniu, fie politicieni contaminaţi de teatru.

Azi, împreună cu Ion Caramitru, Hamlet-ul exemplar al generaţiei mele, vorbim despre relaţia când ascunsă, când flagrantă între jocul scenic și jocul politic. Ele deseori se confundă și o atestă ironic celebrul dialog al lui Ronald Regan: „Cum poate deveni un actor președintele Americii?”, fu el intrebat. „Cum poate deveni cineva președinte fără a fi actor?”, răspunse Regan ca un veritabil personaj shakespearian. Teatralitatea dincolo de platou poate fi detestată sau admirată, dar ea va fi mereu prezentă pe Scena lumii unde lui Obama i se reproșează că seamănă cu prinţul danez, iar Trump pare a fi descendentul direct al lui Ubu rege. Teatrul ne ajută să citim lumea și oamenii. Scena lumii e o carte a vieţii!” (George Banu)

“Amadeus”, un spectacol multipremiat

E arta dreaptă? Care e criteriul după care Dumnezeu dăruiește geniu unui creator și îl refuză altuia? – sunt întrebări cărora încearcă să le răspundă piesa lui Peter Shaffer, pusă magistral în scenă de Victor Ioan Frunză.

La deschiderea cortinei, străzile Vienei vibrează de șoapte. Se zvonește că bătrânul compozitor Antonio Salieri l-ar fi ucis cu treizeci și doi de ani în urmă pe celebrul Mozart, măcinat de invidie. Călătorim apoi, ghidați de însuși Salieri, prin cotloanele întunecate ale memoriei, martori la toate episoadele relației sale cu Mozart.

Copil fiind, Salieri a făcut un pact cu Dumnezeu. A cerut să fie un compozitor faimos, jurând în schimb să dedice întreaga sa creație Gloriei cerești. Ajuns compozitor al Curții Imperiului Habsburgic, îl cunoaște pe Mozart și toate reperele comodei lui existențe se prăbușesc. Cum poate o muzică de o frumusețe nepământeană, marcă a geniului divin, “glasul lui Dumnezeu”, cum o numește Salieri stupefiat, să aibă drept mesager un individ atât de meschin, de insolent și de vicios? Și, mai presus de asta, cum a putut Dumnezeu să îl trădeze astfel, când și-a închinat viața și cariera slavei Lui? Gelos și consumat de propria mediocritate, Salieri va simula prietenia cu Mozart, hotărât să îl distrugă. Acest joc perfid îi va pierde pe amândoi – Mozart moare în mizerie, boală și viciu, în timp ce Salieri e condamnat să trăiască, rumegându-și neputința de a crea precum rivalul său.

Dar întrebarea rămâne, ca un ecou pe străzile bătrâne ale Vienei. L-a ucis într-adevăr Salieri pe Mozart? A făcut-o sau n-a făcut-o?

Versiunea scenică: Victor Ioan Frunză

Dramaturgie: Adrian Nicolae

Decorul și costumele: Adriana Grand

Cu: George Costin, Andrei Huţuleac, Nicoleta Hâncu, Alexandru Pavel, Adrian Nicolae, Sorin Miron, Alin Florea, Carol Ionescu, Voicu Aaniţei, Ariana Presan, Irina Bucescu, Sorin Flutur, Andrei Redinciuc, Alexandru Grădinaru.

Cu participarea extraordinară a tenorului Robert Nagy

Astăzi şi mâine, la orele 18:00, la Teatrul Metropolis, Sala Amfiteatru

“ROVEGAN” face parte din trilogia migraţiei

Un storytelling colectiv, care urmăreşte povestea unei familii prin prisma a trei generaţii de femei, producţie Asociaţia ARENA şi Centrul de Teatru Educaţional Replika

Inspirat de cartea Lilianei Nechita, Cireşe amare şi realizat ȋn urma unei ample documentări desfăşurate ȋn localităţi din judeţul Vaslui, ROVEGAN explorează fenomenul migraţiei motivate de sărăcie dinspre Europa de Est spre Occident.

Urmând traseul unui basm contemporan, spectacolul ficţionalizează experienţa mamelor nevoite să plece la muncă ȋn Italia şi interoghează asupra efectelor unei astfel de dislocări ȋn plan personal şi social. ROVEGAN ia forma unui storytelling colectiv urmărind povestea unei familii prin prisma modului ȋn care fiecare ȋnţelege lupta pentru o viaţă mai bună.

Spectacolul face parte din trilogia migraţiei, un proiect realizat de grupul eastgowest şi ARENA, şi a fost prezentat ȋn cadrul unui turneu naţional co-finanţat de AFCN, ȋn cadrul Platformei de teatru şi dezbatere GO WEST.

Regia: Catinca Drăgănescu

Muzica originală: Alexei Țurcan

Video și documentare: Alexandra Dincă, Vlad Bȋrdu, Ionuţ Popescu

Cu: Mihaela Teleoacă, Valentina Zaharia si altii

Astăzi, la ora 17:00 Bilete epuizate

Replika, Replika, Bucuresti

“Jurnal de România. Sfântu Gheorghe”. Despre acasă

Un spaţiu de dialog deschis din nevoia de a-ţi cunoaşte generaţia şi, prin ea, România mai puţin turistică sau televizată. Despre arta de a răbda. Despre acasă. Un spectacol al Teatrului Andrei Mureşanu din Sfântu-Gheorghe, semnat de Carmen Lidia Vidu, artista care a promis că nu se va opri niciodată din experiment.

Un jurnal este un exerciţiu de sinceritate, care dezvăluie şi ascunde deopotrivă. Un oraş nu are un singur chip, cum arată el depinde de cine şi de unde îl priveşte. Sf. Gheorghe din Jurnalul de România al regizoarei este oraşul din privirea şi alcătuirea a 6 actori venetici din trupa Teatrului Andrei Mureşanu, pe care aceasta îi provoacă la o socratică dezbrăcare a sufletelor. Un joc al dezvăluirilor şi tăinuirilor, fotograme din filmul vieţii celor 6 actori: despre origini, frici şi răbdare; despre limba română şi maghiari, chirii, căutări, evadări și confruntări cu diferenţa; despre meseria istovitoare de actor, spectatori, visuri, rătăciri, iubiri şi răbdare; despre aşteptări, ratări, dezamăgiri, şocuri, confuzii, copii, neputinţă, furie şi răbdare; despre pierderi, câştiguri, revolte şi povestea celor 7 pucişti care au speriat estul teatral; despre fericire, tensiuni, pasiuni, ipocrizii, aroganţe, tatuaje; despre prima premieră şi moartea care bate teatrul; despre locul preferat care e acasă.

Scenografia: Raluca Alexandrescu

Muzica originală: Luiza Zan, Kónya Ütő Bence

Cu: Sebastian Marina Daniel Rizea si altii

Astăzi, la ora 19:30, la Teatrul „Nottara”, Sala George Constantin, Bucuresti

“Aniversare”, marca Alexandru Dabija

La jubileul unei căsătorii, trecutul comesenilor deformează prezentul până la sluţire, răscolit prin confesiuni dramatice, ficţionalizate şi de un comic absurd.

În spectacolul Teatrului Tamási Áron din Sfântu-Gheorghe, regizat de Alexandru Dabija, la aniversarea unei căsătorii, într-un restaurant pretenţios, ajung să relaţioneze clienţii de la două mese, cărora li se alătură un chelner ciudat, excesiv de vorbăreţ, şi proprietarii localului. Toate personajele alunecă în conversaţii scăpate de sub control, cu momente de tăcere încărcate de tensiunea trecutului. care le deformează prezentul până la sluţire şi care este răscolit prin confesiuni

Cu: Pálffy Tibor, Szakács László ş. A.

Astăzi şi mâine, la orele 20:00, la Teatrul Naţional Bucureşti „I.L.Caragiale”, Sala Pictura

In memoriam ADRIAN ENESCU la FNT

Festivalul Naţional de Teatru organizează o seară-eveniment „În memoriam Adrian Enescu”, ca semn de omagiu şi de preţuire a artei sale muzicale şi a personalităţii sale de mare anvergură spirituală.

La ora 20.00, la sala „Toma Caragiu” a Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra” sunteţi invitaţi la o seară dedicată regretatului pianist şi compozitor român. Amfitrion al evenimentului va fi directorul Festivalului Naţional de Teatru, Marina Constantinescu, care a invitat oameni de cultură şi apropiaţi ai maestrului să evoce aspecte ale prolificului muzician, dar şi ale omului Adrian Enescu. Între aceştia îi veţi regăsi pe Alexandru Darie, Cristian Lolea, Nicu Alifantis, Radu Boroianu, Alexandru Şipa, Ioan Bogdan Lefter sau Atila Vizauer.

„Am descoperit muzica de unul singur sau muzica m-a ales pe mine. Tot ce era ritm şi sunet mă fascina. Îmi aduc aminte, stăteam pe Podul Basarab şi ascultam polifonia – cântatul pe mai multe voci – care se compunea din ritmul roţilor de tren, din aburii scoşi de locomotive combinat cu şuieratul grav sau ţiuit, cu murmurul oamenilor, cu zgomotul maşinilor. În scurt timp am devenit dirijorul, solistul şi compozitorul acestui ansamblu. Pentru mine asta înseamnă bucuria sunetelor”. (Adrian Enescu)

Cu acest prilej va avea loc lansarea CD-ului „Adrian Enescu – Muzică de teatru”, CD realizat de A&A Records în colaborare cu Fundaţia MUZZA, care conţine 17 secvenţe muzicale din creaţia compozitorului, selectate de Cristian Lolea – (‚fiul’ muzical şi spiritual a lui Adrian Enescu), care au constituit coloana sonoră a unor spectacole montate între anii 1993 şi 2014.

Totodată, se va prezenta şi volumul „Adrian Enescu – 4EVER”, apărut în această vară la Editura Tracus Arte sub îngrijirea muzicologului Alexandru Şipa, care cuprinde evocări ale personalităţii muzicianului, interviuri cu Adrian Enescu, convorbiri la Radio şi Televiziune, un dialog inedit între Adrian Enescu şi Ion Bogdan Lefter, amfitrion al ‚Cafenelei critice’, cronici la CD-urile acestui muzician şi multe alte texte interesante.

„Adrian Enescu a fost un univers de sunete, de trări, de sensibilităţi, un spirit liber, european şi un temperament vulcanic, un muzician de rasă rară, un artist neliniştit. Un compozitor de geniu. A absolvit secţia de Compoziţie a Conservatorului din Bucureşti unde i-a avut profesori pe unii dintre cei mai mari compozitori: Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Ştefan Niculescu, Anatol Vieru, Myriam Marbe. A fost audient al Facultăţii de Muzică Electronică a Universităţii Stanford, California. A studiat muzică simfonică, a compus muzică electronică, muzică de film şi muzică de teatru. A trăit prin şi pentru muzică. A fost un artist inteligent, erudit, cu un pas înaintea timpului său sonor. A fost socotit o întâlnire fundamentală pentru destine şi cariere ale unor mari regizori,actori, compozitori, solişti, interpreţi, prieteni. A privit lumea ca pe o continuă provocare şi cale spre a fi cel mai bun .Lumea teatrului, şi nu numai, îi datorează mult lui Adrian Enescu. Complexitatea muzicii lui este o temă de cercetare pentru generaţii de acum încolo. Este o mare miză spirituală pentru cei care l-au cunoscut sau au lucrat cu el, dar şi pentru cei care au fost seduşi de avangarda şi filosofia compoziţiilor sale ascultându-i înregistrările, CD-urile, poemele sonore din filmele mari la care acolaborat sau din spectacole determinante din istoria teatrului. S-a stins pe 19 august 2016 lăsând în urmă bogăţia personajului care a fost.

Înţeles sau nu pe măsura geniului său, Adrian Enescu a făcut mereu o reverenţă în faţa valorii”. (Marina Constantinescu)

Licitaţia caritabilă „Dăruind vei dobândi” de la Artmark

Festivalul Naţional de Teatru continuă şi în această a 27-a ediţie acţiunea caritabilă de succes iniţiată în anul 2014: licitaţia „Dăruind vei dobândi” de la Artmark.

Aşa cum FNT îşi propune să promoveze şi să ocrotească valorile teatrului românesc de azi şi de mâine, nu poate să nu se preocupe totodată de destinul artiştilor care astăzi reprezintă parte a istoriei autohtone a acestei arte. Astfel, Festivalul Naţional de Teatru organizează sâmbătă, 28 octombrie, începând cu orele 12.00, la sediul Galeriilor Artmark, o licitaţie cu diferite obiecte de artă, obiecte personale sau artefacte-mărturii ale activităţii teatrale, oferite de către artişti de seamă ai momentului, ori de familiile sau prietenii acestora.

Sumele strânse din vânzarea acestor obiecte vor fi donate programului caritabil iniţiat de UNITER – Campania Naţională „Artiştii pentru artişti”.

În acest scop, FNT apelează la profesionişti remarcabili, care nu doar apreciază calitatea obiectelor, a demersului sau importanţa faptului de a fi împreună, ci şi demonstrează, printr-o organizare dovedit-impecabilă, eficienţa unei astfel de acţiuni: Lider al pieţei de artă din România, Casa de Licitaţii Artmark este primul organism de acest gen din ţară ce funcţionează la standarde internaţionale, cu o activitate susţinută de peste 260 de licitaţii, scoţând la vânzare în cei nouă ani de activitate aproximativ 30.000 de obiecte de artă şi de colecţie.

Licitaţia caritabilă desfăşurată sub genericul „Dăruind vei dobândi / Artiştii pentru artişti” va scoate şi anul acesta la lumină o adevărată colectie de lucruri personale donate de actori sau de familiile şi prietenii acestora – obiecte-martor încărcate de emoţie umană şi artistică: schiţe celebre de decor şi costume din spectacole memorabile, lucrări de grafică, pictură, fotografii rare, accesorii si elemente de mobilier, precum şi alte artefacte aparţinând unor momente de graţie petrecute pe scena românească de-a lungul timpului. Amatorii de artă care se vor afla la sediul Artmark din Palatul Cesianu-Racoviţă în cea de-a noua zi de Festival se vor pune prin achiziţiile lor în slujba celor ce-au oferit, în viaţa petrecută pe scenă sau din culise, emoţia.

Între donatori îi veţi regăsi (conform ordinii de loturi a licitaţiei) pe: Anca Pâslaru, Ioana Pavelescu, Dorina Lazăr, Silvia Popovici/Ruxandra Onofrei, Coca Bloos, Daniel Răduță, Lia Manţoc, Valeriu Moisescu, Viorica Petrovici, Giulia Marin, Dragoş Buhagiar, Mihai Bandac, Helmut Stürmer, Clara Labancz, Puiu Antemir, Horaţiu Mălăele, Liliana Cenean, Eugenia Vodă şi nu în ultimul rând – Victor Rebengiuc, artistul căruia îi este dedicată a 27-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru.

Spectatorii FNT devin actori principali ai Binelui. Festivalul Naţional de Teatru, la cea de-a 27-a ediție, sprijină campania de fundraising pentru Construirea primei Clinici integrate de Oncologie și Radioterapie, la Spitalul de Copii „Marie Curie” din București, proiect ce va fi realizat de Asociația Dăruiește Viață.

În România, în momentul de faţă, nu există un centru de tratare a copilului bolnav de cancer care să beneficieze de toate serviciile necesare tratamentului: terapie intensivă, chirurgie, radioterapie şi chimioterapie. Copiii noştri au de 2 ori mai puţine şanse să se recupereze decât cei din ţările occidentale, din cauza absenţei unor servicii medicale şi a unor spitale adecvate.

Proiectul este estimat la 5 milioane de euro. Asociația Dăruiește Viață a strâns peste jumătate din sumă și așteaptă obținerea ultimelor avize pentru a putea demara construcția.

Avem încredere că iubitorii de teatru se vor alătura celui mai ambițios proiect de responsabilitate socială, menit să ofere copiilor diagnosticați cu cancer mai multe șanse la viață.

Cum vă puteți implica și cum puteți sprijini această campanie:

SMS la 8844 cu mesajul SPITAL – o investiție de 2 euro/lună. Campania de SMS este realizată cu sprijinul Vodafone România, Orange România și Digi Mobil.

Donații online: www.bursadefericire.ro

Redirecționarea a 20% din impozitul pe profit datorat statului: www.bursadefericire.ro/sponsorizeaza

Prin teatru putem schimba atitudinea faţă de lume. TEATRUL SCHIMBĂ LUMEA.

În 8 ani de activitate, echipa Dăruiește Viață a construit 18 camere sterile de transplant, triplând capacitatea de transplant a României; a construit un laborator de diagnosticare în profunzime a cancerului limfatic, la Timișoara, și a dotat un laborator similar la Institutul Clinic Fundeni; a renovat secții de oncologie pediatrică și de adulți în București, Timișoara și Brașov; a reușit să strângă și să investească în spitalele românești peste 6 milioane de euro.

CONFERINŢELE TEATRULUI NAŢIONAL cu Acad. EUGEN SIMION

Conferinţa cu tema “MARIN SORESCU, PRIMUL NOSTRU SCRIITOR POSTMODERN” este găzduitâ în cadrul Festivalului Naţional de Teatru.

„Marin Sorescu este, fără îndoială, un mare poet. Faptul acesta se știe, chiar și cei mai sceptici dintre criticii români încep să înțeleagă acest fapt. Ce se înțelege mai puțin este că tot el, Marin Sorescu, folosind inteligent și inspirat fina lui ironie demitizantă, a introdus prin «La lilieci» postmodernismul în literatură română”, apreciază Eugen SIMION

În încheierea conferinței, scriitorul va fi omagiat și printr-o expoziție de tablouri organizată în foaierul Sălii Media. Expoziţia prezintă o latură mai puţin cunoscută a personalităţii lui Marin Sorescu, cea de artist plastic.

Eugen Simion s-a născut în 1933, în comuna Chiojdeanca, județul Prahova. A terminat liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, avându-l coleg de bancă pe Nichita Stănescu. În 1952 începe cursurile la Facultatea de Litere a Universității București, fără bursă și fără cămin, într-o perioadă de reale tulburări sociale. După absolvire, deși a terminat ca șef de promoție, nu i-a fost acceptată rămânerea în București, ci a fost trimis să facă profesorat într-un sat de lângă Babadag. A refuzat repartiția, a rămas să studieze la Biblioteca Academiei și s-a apucat să copieze manuscrisele lui Eminescu (la îndemnul și cu sprijinul lui Perpessicius), plătind fiind din fondul Academiei. Așa se face că primul volum cu care debutează, în 1964, este Proza lui Eminescu. Mai tipărește o lucrare, Orientări în literatura contemporană și-și dă doctoratul în științe filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mântuit (1969). În perioada 1962-1968 a fost redactor al Gazetei literare, iar între anii 1964-1971 a fost lector universitar la Catedra de Istoria literaturii române, Facultatea de Litere, Universitatea București. A urmat plecarea, pentru trei ani, în Franța, ca lector invitat de limba română la Universitatea Sorbonne. După Paris, obține și o bursă de studii în R.F.G. (1974). În 1971, avea să fie conferențiar universitar, iar din 1990 profesor universitar al Facultății de Litere din București.

În 1993 a devenit membru al Academiei Române, vicepreședinte, urmând ca în anul 1998 să fie ales președintele acesteia, funcție pe care a ocupat-o până în anul 2006. În prezent este președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei și Director al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu“ al Academiei Române.

Este membru al mai multor Academii din Europa și Doctor Honoris Causa al mai multor universități din țară.

A colaborat la majoritatea revistelor contemporane de cultură; a deținut rubrici permanente la Gazeta literară, România literară, Contemporanul, Flacăra, Literatorul. Din 1983 conduce revista Caiete critice, al cărei director devine în 1990. Dintre volumele publicate amintim: Scriitori români de azi, I (1974), II (1977), III (1983), IV (1989); Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian (1977), Dimineața poeților (1980), Întoarcerea autorului (1981), Sfidarea retoricii (1986), Moartea lui Mercuțio (1993), Convorbiri cu Petru Dumitriu (1994), Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii (1995), Fragmente critice. Scriitura publică, scriitura taciturnă (1998). A îngrijit ediții din opera lui M. Eminescu, E. Lovinescu, L. Blaga, Mircea Eliade; a prefațat ediții din Arghezi, Blaga, G. Călinescu, Marin Preda, I. Voronca, Geo Dumitrescu, Constanța Buzea, N. Baltag ș.a.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.