Singurătatea unui deputat socialist

Citise parcă undeva că febra ucide de fapt microbii şi că luând o aspirină nu faci altceva decât să lupţi cu succes împotriva propriului tău corp.

Şi, gândind aceasta, se privi în oglindă, pe furiş, tuşi, apoi se zgâi iar o vreme pe fereastră. Dealurile erau la fel de albe ca până atunci şi păreau că se simt destul de bine în haina aceea, erau ca nişte sâni giganţi pe care, de ce nu, ar fi fost foarte plăcut să-i mângâie. Căldura îi gâdila într-un mod plăcut urechile, urca din zona aceea a spatelui în care îi plăcea să fie mângâiat, se ridica pe suprafaţa moale a cămăşii, depăşea gulerul şi ajungea într-un târziu la urechi. încercă să se autosugestioneze. Parcă era ceva mai bine. Şi cum să nu fie dacă, potrivit gândului continuu, era sănătos tun. Bărbatul care moţăia în faţa lui, pe canapea, avea o faţă prelungă, era nebărbierit şi avea un soi de tremur. Îl displăcu. Chiar se gândi ce mama naibii căuta omul acela acolo. Aşa se întâmplă, băiete! Vine câte cineva care, de fapt, nu face nimic rău, dar pe care, din motive ascunse, îl displaci. Îi suna frumos în ureche acest „îl displaci“. Poate că ar fi trebuit să-l zgâlțâie atunci când OZN-ul a trecut pe deasupra trenului. Dar, nu, nu și nu. Tocmai el, un deputat socialist, nu putea să trezească un necunoscut ca să-i arate un OZN. Încercă să adoarmă. Cum somnul nu venea se gândi la o poezie pe care o învăţase în copilărie. Ceva cu un miel care n-a fost cuminte şi pe care l-a mâncat lupul. Şi, fără să vrea, izbucni într-un hohot de râs. Omul din faţa lui se trezi. Îşi frecă ochii şi se întinse şi-l atinse cu genunchiul lui. Tresări. Îl atinse şi cu genunchiul celălalt apoi se prăbuşi cu totul peste el. Răcni. I se păru în acel moment că tot ceea ce construise timp de o viaţă, că tot ceea ce gândise despre el însuşi, lumina aceea purpurie care-i aureola sufletul se năruie, se risipeşte. S-a oprit locomotiva. A adormit mecanicul. E ceva pe linie. Lumea vociferează. Conductorul de tren aleargă speriat pe culoar. Lumea se bulucește. Mulțimea de oameni se pierde pe câmp, printre margareta, alergând anapoda. Deputatul socialist se trezește singur într-o imensitate stranie, atât de singur.

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

2 Comentarii

  1. Acum pe Dragnea il ajuti mai mult injurandu-l decat laudandu-l, ca uite unde l-a dus sa se mute chiar si un metru in afara instructiunilor – imediat au sarit ceilalti securisti: „ce, ma, o faci tu pe desteptul cu noi?”. Deci nu e o criza, e starea fiecarui om „aranjat” intr-o tara satanista. Iar condamnatii o duc si mai rau, dar de aia oricum nu ii pasa nimanui. Repet: raspunsul e in afara, strainii l-au atacat pe Dragnea intrebandu-l, pentru ca nu vor sa ajunga in iad dupa ce omoara oameni buni. E o prostie, unde sa ajunga criminalii daca nu in iad?

  2. Mulțimea de oameni se pierde pe câmp, printre margareta, alergând anapoda.
    Pot confirma asta personal, azi am cumparat Pizza Margherita, desi in mod normal mi se pare o escrocherie – doar branza rasa cu suc de rosii.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.