Statul avariat

În orice circumstanțe, statul rămâne stat doar dacă respectă anumite norme de funcționare. Democrații privesc îndeobște statul drept „contract” între membrii unei comunități, bazat pe egalitatea cetățenilor și reciprocitate. Mulți pun accentul pe faptul că „statul este o asociație foarte aparte, care se distinge prin extensiunea asigurării conformității cu regulile sale, în rândul celor asupra cărora jurisdicția sa pretinde aplicarea” (Robert A. Dahl, On Democracy, Yale University Press, New Haven and London, 1998, p.41). Autorul cel mai citat, Max Weber, a văzut în stat ordinea legală instituită legitim:„statul este acea asociere umană care își arogă (cu succes) dreptul de a avea, în granițele unui teritoriu – și acest <teritoriu> face parte din caracteristiciile sale – monopolul constrângerii fizice legitime”. Statul presupune, se poate rezuma, reciprocitate, legalitate și legitimare drept condiții ale funcționării sale.

Ce distinge statul actual din România? Unii economiști spun că „statul român nu mai există decât cu numele” – fiind „doar o anexă, o colonie”. Un fost președinte spunea că, de fapt, este un „stat mafiot”, pradă coteriilor. Între timp, presa internațională a început să vorbească de „stat eșuat”. Cei care acum desfigurează Constituția cred că, în fond, „eu sunt statul” – deși nu sunt regi, nici aleși în mod curat, ci doar politruci abuzivi. Cum s-a și spus, exagerând, dar plastic, așa cum se fac „alegerile” în România ultimilor ani, aproape că și o maimuță poate deveni „șef”!
Teza mea este alta, anume că statul României actuale a fost avariat. Bunăoară, deciziile nu mai sunt inspirate de „contract”, de reciprocitate, ci de o voință malefică în meschinăria ei. Despre ce „contract” poate fi vorba când, doar ca un exemplu recent, se comercializează până și oameni – odinioară s-au vândut sași, apoi copii, mai apoi fete, iar acum se vând „niște zilieri” chiar sub „starea de urgență”? Ce legalitate când la decidenți nu contează interesul public, ci impunerea de aberații care să împileze cetățeni? Ce legitimare când se instalează „guvernul meu” cu Securitatea și infiltrați? Ca să nu ne oprim la alte întrebări!

Avaria se datorează nepriceperii, lipsei de cultură și de viziune și, tot mai mult, relei credințe. Se poate observa lesne cercul vicios. Un ins nepregătit este propulsat în funcție cu instituții de forță, acesta încalcă Constituția (pe care nici nu o pricepe!) și împarte funcții (ca și cum ar fi în proprietate!) unor neisprăviți, care, neavând valoare prin ei înșiși, țin isonul aberațiilor. Iar împreună afectează statul.
Place-nu pace, România a trecut într-un regim prostocratic. Desigur, cuvântul este românesc, dar există echivalente în diferite limbi – derivate oarecum din „Dummheit”, „stupidiy”, ”idiot”, ”sciocco” etc.. Prostocrația nu este metaforă sau figură de stil. Este un termen care captează situații precise din istorie – a statului actual din România, cu siguranță, după numeroase indicii. Prostocrația nu este chestiune de etnie, ci de prostie – de prostie a celor care vor să decidă soarta altora și aduc daune.

Iată doar câteva argumente ale tezei mele.
Mulți concetățeni – inclusiv intelectuali care se revendică din liberalitate, precum Radu Călin Cristea, Mircea Dinescu, Cornel Nistorescu, Sorin Roșca Stănescu, Renate Weber – au semnalat grava deteriorare din ultimii ani a ceea ce a fost năzuința postbelică și izbânda de după 1989: statul de drept democratic. Prevăzut explicit de Constituția României (1992), acest stat înregistrează o deteriorare continuă pornită de la vârf. Faptul se vede cu ochiul liber. De aceea, presa recentă din Germania, Franța, SUA a vorbit de „diletant”, „agitator”, „confuzionar”, „patron al corupției”, „intelect îndoielnic”, „apartenent la serviciile secrete”, „eșuat”. În țară, jurnaliști de prim plan au atras atenția asupra abaterii, prin instigări, de la rolul de „mediator” prevăzut de Constituție, asupra „sustragerii de la justiție”, „practicării minciunilor”, „absenței rezultatelor”, „incompetenței”. În definitiv, celui care a pus în joc mijloace nepermise de a parveni îi revine, logic, răspunderea deteriorării.

Firește, despre orice persoană se spun multe, adevărate sau false. Mai ales că România întreține o piață a falsurilor și fabulațiilor. Dar, chiar în aceste condiții, nici una dintre caracterizările de mai sus nu este fără probe. Fapte și vorbe le confirmă.
Prostia? În 2014 România era o țară scindată, cu reforme asfixiate și agendă întârziată, având ca „performanță” majoră emigrarea, proporțional cea mai mare din lume, a propriilor cetățeni. Dacă nu ar fi fost prostia, decidenții ar fi recurs la politica integrării democratice a cetățenilor, pe baza unor soluții inteligente în interes public.Nu a existat această capacitate de gândire, cultivată și, în fond, morală.
În locul democratizării, de care europenitatea rămâne legată, s-au preferat tehnicile anilor treizeci: exaltarea „mișcării” străzii, activarea „statului paralel”, reducerea politicii la lovire, diabolizarea celor de altă opinie. În loc să se folosească pregătirea, inițiativa și devoțiunea oamenilor, s-a apelat la o formă de stat ce constă din decizii nechibzuite, banditești în ultimul timp, sub decidenți care nu se pot legitima, nici măcar profesional.

Ce iese se vede. Destui se ascund după privilegii, în timp ce o treime din populație este săracă – cel mai ridicat procent din Europa comunitară. Cu „guvernul meu”, România se afundă în economia de îndatorare, în măsluiri „politice” drapate cu valori „europene” contrafăcute, în statutul de țară mulțumită cu resturi, în educație molestată, în politică externă acefală. Abuzurile la vârf au devenit regulă. Frica de tragere la răspundere pentru fărădelegi evidente face să fie strivit orice pluralism, orice mijire de independență a judecării.
Contraperformanțele în materie de stat sunt deja istorice.
Una este distrugerea constituționalismului. Nu a fost nevoie nicăieri în Europa să se infirme abuzuri, de către Curtea Constituțională, în cantitatea și penibilul din România actuală. Nu au fost nici atâtea reclamații ale Avocatului Poporului în apărarea statului de drept democratic. Chiar și acum, în pandemie! După ce, ca la nimeni, în loc de stare de urgență sanitară s-a instituit abuziv una cuprinzătoare, preocuparea decidenților este, cum atestă insipidele lor „proiecte” de „legi”, restrângerea de drepturi și libertăți cetățenești, fără nici o legătură cu covid-19. Să sperăm că arhivele păstrează propunerile caraghioase ale regimului prostocratic, ca să se poată vedea, totuși, măcar în timp, mărimea prostiei și a relei credințe!

Acum se lansează, cu incultura caracteristică, ideea „eficienței statului”. Nu se știe, pesemne, că eficiență fără democratizare nu există și, mai devreme sau mai târziu, asemenea schilodire a instituțiilor se regretă și condamnă. Istoria europeană din anii treizeci încoace oferă nenumărate probe.
O altă contraperformanță este distrugerea legitimării. De la obsesia prostească a „guvernului meu” s-a ajuns la o experiență ce va intra în manuale. Se va putea constata, de către cine știe ce înseamnă legitimarea, că nu a fost pas din serialul „pas cu pas” care să fi fost legitim. În România ultimelor decenii, nimeni nu a lovit mai ignorant și mai iresponsabil în legitimarea democratică.
Exemplu de contraperformanță este și suscitarea securismului. Un ins ce părea departe de aranjamente oculte în pofida Constituției a lucrat la a crea cel mai securist stat din ultimele decenii. Cineva din afara țării și întreba insistent: nu cumva securismul a intrat în obișnuințe la Carpați?
Un alt exemplu este reclădirea „statului profund”. Când, în anii treizeci, a căzut sub controlul acestuia, România a luat calea prăbușirii. Avem acum altceva? Procuratura, în loc să-i aplice oricărui cetățean legile statului, își selectează țintele. Ba mai și semnează – fenomen unic în Europa – „protocoale secrete” cu judecătorii și noua Securitate! Doar că „președintele” găsește vinovați în altă parte: „niște evrei”, „niște psd-iști”, „niște unguri”, cel mai nou „niște parlamentari”.
Nivelul rudimentar al cugetării „președintelui” și desemnaților săi este, la rândul său, exemplu. Aceștia nu văd propria incapacitate, ci doar rivali, tot așa cum Hitler, potrivit relatărilor generalilor săi, nu vedea în pierderile de pe front propria stupiditate, ci „doar evrei”. Așa cum perorația din cartea Mein Kampf este străbătută de preocuparea lovirii social-democrației, tot astfel, „președintele” nu are altă temă decât dărâmarea acesteia. Confuzie nefastă între stat și măciucă, proprie minților vulgare! Acum, ținta este „psd”, mai nou și „udmr”, altădată vor fi alții! Potrivit chimiei urii, pe care pastorul Martin Niemöller a demascat-o definitiv!
Să ne oprim, însă, în limita spațiului, doar la domeniul cel mai nou de manifestare a statului – pandemia. Mai ales că se văd tot mai bine, pe date precise și în pofida eforturilor de falsificare, originile infectării cu covid-19 și erorile abordării din România.
Nimeni nu se putea sustrage unei pandemii ale cărei origini se caută. Dar România avea avantaje spre a fi atinsă proporțional mai puțin. Nu era sugativă turistică, nu era vizitată de multă lume, iar populația avea vaccinuri în biografie. România s-a infectat însă suplimentar din două cauze.
Prima a fost petractarea „prezidențială” cu „diaspora”. Cum spunea un exponent al regimului, au revenit în țară un milion de diasporeni, „votanții noștri” – zicea acesta posesiv. Numai că veniții nu au fost examinați medical serios și au umplut localitățile. Deciziile meschine ale „președintelui” au infectat în România în plus. Focarele Suceava, Arad, Timișoara, Deva și altele spun destul.
Apoi, ca să nu se vadă matrapazlâcul, nici după trei luni testările nu sunt serioase. Ele se fac cu grija trepădușilor ca nu cumva să se afle adevărul și dimensiunea crimei. Spus fără ocolișuri, abordarea „politică” a pandemiei în România este, de fapt, eronată. Nu numai că este scoasă de sub control public, dar este una dintre cele mai necalificate – cum își dă seama oricine citește și analizează riguros.
Exemplu tipic de falsificare este raportatea unui eșec ca succes. Se susține „oficial” că la finele lui ianuarie 2020 Spania avea un infectat și România tot unu. Apoi se compară – câți s-au infectat în Spania, câți în România și câți au murit. De aici, unii prostocrați și prostifili trag concluzia că s-a gestionat bine lupta cu pandemia.
Trec peste faptul că decidenții din România, nefiind în stare de o abordare adecvată, au ciupit măsuri dintr-o țară sau alta și, într-un elan de samavolnicie zis „starea de urgență”, au degradat și combaterea pandemiei și economia. La drept vorbind, starea de urgență sanitară, pe care multe țări au proclamat-o, a fost subtituită la noi, printr-o șmecherie ieftină, cu starea de urgență polițienească, militară, de acoperire de afaceri și de reglare de conturi.
Ea nici nu a rezolvat mare lucru. Nu există nici acum imaginea realistă a infectării, nu s-au reușit individualizarea situațiilor și strategii în consecință, inițiativele locale sunt paralizate, România nu este mai bine asigurată. Distrugerile, în schimb, sunt considerabile. Starea de urgență a fost o stare prost gândită și decisă abuziv – iar din ea rămâne abuzul.

Replicile la falsificarea amintită sunt la îndemâna oricui: a) nu se știe nici acum care era infectarea în ianuarie 2020, căci abia începeau testările în Europa; b) România nu este campioană în turism și nici loc prin care trec mari fluxuri comerciale, precum Spania, Franța, Italia, Germania, ca să se poată compara cu acestea; c) România nu este nici centru fotbalistic precum Spania, Franța,Italia, Germania – în situația în care se bănuie că de la unele meciuri a plecat infectarea pe scară mare. Iar comparațiile cu adevărat concludente nu sunt deloc flatante.
Minciuna caută însă, și de această dată, să se promoveze. George Șerban a dat în spațiul internațional teoria celei de „a doua naturi”, natura mincinoasă a unor oameni, și a exemplificat cu România de dinainte de 1989 (Lying: Man’s Second Nature, Praeger, Westport, 2001). Sugestia prestigiosului psihiatru newyorkez, istoricul Wolfgang Reinhardt a folosit-o în diagnoza „societății minciunii” (Unsere Lügen Gesellschaft, Murmann, Hamburg, 2006). Concurența la minciună a decidenților actuali cu ceea ce a fost înainte de 1989 este mai mult decât vizibilă.
Tot amestec de nepricepere și minciună este în declarația „economia României trebuie reinvigorată, nu repornită”, a „președintelui”. Destul să observăm că un lider al patronatului a semnalat caracterul extrem de critic al situației, că până și liderul industriei alimentare spune că “aceasta se clatină”, iar despre Poiana Brașov s-a spus că „este ca după Cernobâl”. Ridicola „urgență” a decidenților a oprit bine economia. Sute de mii de firme, de toate felurile, s-au prăbușit, de fapt. Să luăm oare inaugurarea de cotețe sau hale goale drept semn de vigoare?
Soluția? Cred că este evidentă pentru cetățeanul care se respectă. Orice salvare începe cu deșteptarea.
Sunt tot mai mulți cei care nu se mai lasă înșelați de diplome la schimb și decorații de complezență și se eliberează de contrafacerile unor inși, nici măcar citiți în ce spun. Două repere vor trebui, însă, asumate.

Nu va ieși nimic din actuala „șefie” – nimic bun pentru cetățenii României. Cum am mai spus, și dacă ar fi numai „guvernul meu” de aici înainte, nu ar ieși nimic, căci nu are din ce! Acum vine, colac peste penibilități, obsesia modificării Constituției. După ce au eșuat din nepricepere toate „proiectele” anunțate („proiectul de țară”, „România educată”, „reconstrucția României” și orice!), noua obsesie lasă să se vadă alte rătăciri. Deocamdată, dacă un individ nu este capabil să facă ceva pentru statul de drept democratic, prevăzut de Constituție, trebuie distrusă aceasta?
Cetățenii României, fără de care nu se poate face mare lucru în statul lor, pot schimba cursul degradării presând la schimbare. Mai ales că, după pandemie, vine o societate adânc schimbată în lume. În opinia mea, nu este soluție fără partide care să ia în brațe cu hotărâre direcția unei democrații meritocratice și să schimbe ocuparea funcțiilor în stat. Altfel, statul va rămâne în avarie. Căci, așa cum spunea Boileau, „un prost găsește adesea alții și mai proști, care să-i ia în seamă inepțiile”.
http://www.andreimarga.eu 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 4
Andrei Marga 586 Articole
Author

19 Comentarii

  1. Cica de la ora 20.00, guvernul PNL va deveni receptor in Piata Victoriei! Asa declara Dide! S-a intors roata! Baietii destepti dau .U.E. si la „marele” PNL cu Gorghiu in frunte! Nici Johannis nu scapa!

  2. Ca de obicei la domnul Marga – nu mai este de spus nimic, doar – ca în poza pusă de redacție – să te iei cu mâinile de cap! Excelent articol, fundamental! Ar trebui dat bibliografie. Prostocrație, regim prostocratic, prostocrați și prostofili – concepte efective, care rămân. Numai că noi cam rămânem cu realitățile triste. Până n-or mai fi!

  3. Astept de cateva saptamani aceasta analiza care chiar daca nu a abordat provenienta virusului a reusit sa evidentieze
    tarele societatii romanesti care au condus la acest blocaj total cu consecinte incalculabile, unele ireversibile, exact cand pana la finalul anului trecut Romania se aflase pe o curba ascendenta recunoscuta si de expertii Colhozului Bolsevic european! Alti experti colhoznici vorbeau, asa cum a mentionat Profesorul, despre „statul esuat”,pe cand dansul a preferat formularea „stat avariat”. Interpretarile acestor doua formulari se deosebesc esential, nu si aspectele evidentiate care se identifica in ansamblu si acest fapt e necesar sa fie mentionat pentru evitarea confuziilor. Spun ca se deosebesc cele
    doua formulari deoarece „esuarea” e ireversibila, pe cand „avarierea” da speranta ca niste „mecanici” cu chemare sa repuna
    masinaria din nou in functiune. Cu conditia ca Securitatea care i-a instalat in functii pe cei care au deselat masinaria numita Romania „avariind-o”, sa permita „reparatiile capitale”. Si am ajuns astfel la punctul in care, pe aceasta cale insolita, ii multumesc Profesorului ca a adus in discutie sinistra institutie stalinista despre care incerc sa fac vorbire
    si-mi atrag ura majoritatii comentatorilor! Fara sa creada ca „intinzandu-mi un deget ii cer toata mana” ii adresez aici rugamintea abordarii depline a conceptului de „stat”, tratandu-l in cadrul conceptului amplu de Natiune pentru a beneficia cititorii de o alternativa la „dizertatia” controversata a Dlui Profesor Viktor Neumann de la Timisoara!

  4. Din păcate , am fugit de dracu’ (PSD) şi am dat de tac-su ( PNL), ne-am ferit de Tanda ( Dictachiorul) şi am dat de Manda ( Augustin Prostul), iar ţara s-a tot dus de râpă !
    Singura noastră scuză ooarecum este că începând cu Băsescu, n-am mai avut nici un cuvânt de spus în alegerile de tot felul : toate măsluite în uktimul hal !
    Şi nu văd cum ar putea cineva din SUA, sau Germania să critice aceste regimuri odios măsluite, nu numai cu ştirea, ci şi la indicaţia lor, când tot ce se face de la Băsescu încoace e în avantajul lor şi în pierderea noastră !
    Când vii la putere prin fraude, vei face acelaşi lucru spre a-ţi mulţumi binefăcătorii, astfel că somnul raţiunii, dar şi al românilor ne-a adus la un pas de dispariţie ca Ţară . Măcar de ne-ar declara colonie, că atunci sunt obligaţi să suporte ei cheltuielile de administrare, dar probabil că încă nu s-a stabilit ai cui suntem !

  5. vorbe,aberatii,comaparatii aiuritore-cam asta-i scriitura dlui „filozof”. qui prodest?

  6. Da, adevărurile se spun în cuvinte, așa este viața. Comparațiile sunt sugestive – e drept că sunt cultivate și uimesc. Un univers orwelian iese la lumină cu forța culturii filosofice. Felicitări autorului! Că orwelienii prostofili reacționează, este normal – așa sunt și ei importanță.

  7. Yes, orwelică, sunt comparații deranjante, dar tare nimerite. Chestia cu stupizenia lui Hitler și generalii este excelentă. Că starea de urgență nu a rezolvat nimic, simțim cu toții, Care simt, bineînțeles! Articol magnific, prin cultură, din partea unui cetățean și filosof de valoare.

  8. Dacă băgăm bine de seamă, după șase ani în care nu a făcut ceva, acest johannis dă lovituri unei nave și o avariază că va fi greu de reparat. Păcat, într-adevăr, cum zice profesorul Andrei Marga, de ceea ce, mult-puțin s-a făcut după 1989. Acum vine un neica nimeni și strică. unde era johannis la revoluție? Unde era în 1989? Prima lui activitate după a fost să se ocupe de comerțul cu copii. Asta-i biografie de democrat?

  9. TOT ce spune Andrei Marga , vedem cu totii , este la indemina oricarui cetatean cu educatie medie ! Doar ca , este valabil pt. toata perioada de 30 ani , si intreaga clasa politica ! Totul s-a schimbat in Romania , numai clasa politica a ramas la fel : anacronica , profund corupta , tradatoare , toxica ! P S – Sigur , unora le este greu sa accepte adevarul , caci adevarul aduce suferinta … dar asta este treaba lor !

  10. Nu am dorit intentionat in primul comentariu sa critic componente neconforme realitatii pt a nu-mi compromite un laudatio meritat de Profesor! Pasajul nefericit: „Concetatenii au semnalat grava deteriorare din ultimii ani a ceea ce a fost nazuinta postbelica si izbanda din 1989: statul de drept democratic…”, nu am reusit datorita ambiguitatii excesive! De a cui nazuinta e vorba? „Nazuinta” in mintea sa a fost indeplinita postbelic, „statul de drept bolsevic-democratic” ,altfel „nu era grav deteriorat dupa 1989”. Frantura logica clara-nu se putea gandi la un stat de drept democrat stiind ca a fost unul bolsevic! Cealalta malformare a realitatii, traita personal- catalogarea momentului 1989 drept „izbanda”!? Cum sa critici statul de dupa 2004 cand e continuatorul celui creat in 1989 prin crime impotriva umanitatii de o mana de asasini? La comanda Moscovei ce hotarase trecerea, cameleonica la capitalismul secu de stat pt pastrarea privilegiilor si salvarea comunismului de un „Nürnberg” meritat. Pana nu renunta definitiv la aceste confuzii grave nu o sa poata analiza redand corect realitatea, in profunzime, nu doar de suprafata! Hitler nu a atacat primordial SPD in „Mein Kampf”, ci BOLSEVISMUL si Cominternul, dovada Axa Berlin-Roma-Tokio, „Pactul Anticomintern”.Faptul ca Hitler nu a reluat ofensiva asupra Moscovei in vara 1942 nu ii demasca stupiditatea, ci calitatea de ILEGAL BOLSEVIC am explicat corespunzator in trecut! Atacarea in URSS, invitat de Stalin, nu a fost stupiditate, ci consfintirea mondializarii mascelului bolsevic, Japonia neangajandu-se in vara 1941 si „razboiul fulger” in cazul URSS nu se compara cu cucerirea Europei de Vest. Inaintand adanc in teritoriul URSS armatele de tancuri isi lungeau caile de aprovizionare, trupele de infanterie netinand pasul. De aceea repet, bolsevicii din secolul trecut, ca si cei de azi nu au fost si nu sunt „stupizi”, ei executa ordine cu tinte precise, azi distrugerea tarii!

    • Stimate Charlie, să nu ne repezim și să rămânem corecți cu datele istorice. Hitler a simțit social-democrația ca dușman al seu, care era mult mai puternică decât bolșevismul. În Mein Kampf, în 1925, Hitler spune că dușmanul lui principal este social-democrația și că vrea să o distrugă. Bolșevismul era țintă pentru el, dar prima țintă era social-democrația. Comuniștii germani au fost loviți de guvernul social-democrat și nu au mai contat. Apoi au intrat în rol socoteli de politică externă și Hitler s-a îndreptat împotriva bolșevismului. Să știm istorie, dar să o știm cum a fost.

  11. Coane, adevărurile sunt accesibile oricări om de bun simț, numai că trebuie să le spună cineva. Este bine că oameni cu anvergura domnului Andrei Marga nu se lasă păcăliți, și nici nu pierd timpul degeaba, nici nu se tem, și le spun răspicat. În rest te înșeli. Asta cu slasa politică pe trei decenii este numai gogoașă. A mai instalat cineva guvernul meu călcând pe orice lege? A mai promis cineva proiecte multe (România educată, proiect de țară, România orice și nu a fost în stare de nimic? A mai vândut cineva repetat cetățeni? Cine a mai băgat la pușcărie concurenți? Mai putem pune întrebări. Eu zic să vă puneți la ușăr icoala lui iohannis. Poate se oprește pandemia.

  12. damaschin : Parinte urmeza-ti chemarea , mergi la biserica , adu alinare celor in nevoie ! Lasa politica , lasa lozincile puerile si jalnice … nu toata lumea care intra pe acest site , este consumatoare de A3 si RTV ! Oricine are un dram de minte , stie cine este si ce face clasa politica in Romania , de 30 de ani ! Pregatiti-va sa duceti o viata cinstita , chiar daca voi uriti asta ! PS — Eu nu am icoana lui Johanis la usa , dar tu cred ca ai niste icoane la capul tau , si mai vechi si mai noi ! Si scuteste-ma de raspunsul tau !

    • Se vede Coane, că nu adevărul te mistuie, ci ceva clișee. Nu prea mă uit la acela tv, nici nu știu dacă fac sau nu bine, dar nu–i un capăt de lume. Dar știi, nu ai cum înmormânta adevărul, așa că ce ți-am spus rămâne. Icoane, da, am multe, unel cu valoare istorică. Dar și cu chipuri cate te-ar deranja – de pildă Apostolul Pavel, care vorbea de necinste, sau cu Sf.Augustin, care a vorbit de virtuți și cu mulți alții. Așa că îți pot spune multe șî numai adevărate. Oricum, a băga totul în aceeași oală nu rezolvă ceva și e pierdere de timp.

  13. „Friedrich”, vezi ca se poate discuta fara jigniri? Comunistii/bolsevicii germani au aprobat creditele de razboi repetat incepand din 4 august 1914, bineinteles cu putin teatru pentru naivi jucat de Karl Liebknecht. SPD-ul a avut un program care prevedea ca si al PCG-ul(am in vedere si „aschiile” rupte din SPD din care s-a constituit PCG!) rasturnarea ordinii de drept, dar misiunea sefilor SPD era sa o faca cu mijloace legale, speculand regulile democratice! De aceea au avut rolul decisiv in rasturnarea Imperiului german pentru ca „blandetea” statutara putea fi ingurgitata de o societate supusa unui haos organizat in care bande de partid si „matrozi” bolsevizati au pustiit orase si sate instaland SOVIETE, transportati ca din 22 dec 1989 la noi in camioane!De partea cealalta, forte paramilitare de „dreapta” conduse
    de bolsevici sub acoperire au incins razboiul civil,astfel majoritatea fortelor politice au acceptat cacealmaua detronarii
    prin inselaciune a lui Wilhelm II, „acceptand”…republica de la Weimar. Sub patronajul SPD a avut loc colaborarea stransa
    intre armatele republicii si URSS, maresalul Tuhacevski vizitand in secret Germania impreuna cu alti inalti ofiteri de stat major, stimuland inarmarea bilaterala prin incalcarea Tratatului de Pace. Schimb de consilieri si de tehnologii care
    au permis inarmarea secreta, agentii GRU colaborand cu omologii germani. Intre NSDAP si KPD s-a incheiat un pact de „neagresiune” ce i-a permis primului accederea la putere, ambele partide aruncandu-si bandele paramilitare inarmate asupra bandelor SPD. Cand m-am referit critic la sustinerea Profului am avut in vedere toata strategia lui Hitler si de mentionat doar KPD si NSDAP au „comis revolutii” in anii cumpliti ai republicii de la Weimar ambele partide fiind persecutate, dar sa nu uitam ca SPD era exact ca PSD astazi in Romania PENETRAT LA VARF DE BOLSEVICI! Spatiul nu permite dezvoltarea tematicii, dar am dezvoltat altadata PLANTAREA LUI HITLER la varf.

  14. „Friedrich”, ca sa te ajut la un raspuns intereseaza-te de urmatorii, Gustav Noske, Ministru Reichswehr in primul cabinet
    post rebeliune bolsevica din 1918 care a condus la prabusirea in forta, subversiv, a Imperiului German. Trimis la Kiel sa
    „pacifice” rebeliunea locala a matrozilor bolsevici e ales presedintele Sovietului constituit fara sa-si execute ordinul
    primit personal de ILEGALUL „Print Max von Baden”!!! SPD-istul Noske i-a dat ordin sefului de stat-major al unei unitati
    de „Freikorps”, Waldemar Pabst, sa-i faca disparuti pe ILEGALII bolsevici leninisti Karl Liebknecht si Rozalia Luksembourg
    care organizasera „revolutia din ianuarie” 1919 intr-un cartier berlinez, lichidata de Pabst, cei doi fiind prinsi, restul
    „revolutionarilor” cazand in lupta, fiind dusi in Hotel „Eden”(nume predestinat!) unde trona Pabst. Acesta a insarcinat
    un „ofiter” comandant de grupa de comando SA INSCENEZE FUGA DE SUB ESCORTA, IMPUSCAREA si aruncarea in Landwehrkanal!?
    Un trup in putrefactie avansata avand paltonul Rozei e descoperit dupa cateva luni, Roza fiind demult la Moscova!!! Acel
    ofiter „asasin” e facut scapat de…Wilhelm Canaris, viitorul sef Abwehr sub Hitler, care a facut parte din completul de judecata(Vezi Justitia post-Lovitura de Stat bolsevica-1989!)…Pabst recunoaste inainte de moartea la 90 de ani, precum
    toti bolsevicii, ca a avut ordin verbal, telefonic, de la Noske, care l-a asigurat de aprobarea lui Friedrich Ebert…
    Daca nu gasesti aceste date, da-mi un semn…

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.