Surâsul de speranță al unui renascentist

Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești a găzduit vinerea trecută un eveniment cultural de vârf. Pe vremurile astea, lansarea unui volum de poezii nu prea mai impresionează. Am mers la ceea ce credeam că este un fapt de rutină și am asistat la o seară scânteietoare. Lansarea volumului „Exil” al artistului plastic Ștefan Râmniceanu a fost pretextul unui program cu o densitate emoțională și intelectuală de excepție. Un program lucrat, gândit și pus în operă de două dintre marile spirite ale artei românești contemporane: Maia Morgenstern și Ștefan Râmniceanu.

Într-un sincretism cultural elevat, programul a cuprins film, muzică, poezie.

Filmul documentar „Urme – Ștefan Râmniceanu” a facilitat acomodarea sălii cu personalitatea și creația marelui artist.
Drumul spre înțelegerea versurilor lui Ștefan Râmniceanu l-a deschis profesorul universitar și criticul literar Al.Cistelecan, considerat unul dintre cei mai importanți și influenți critici literari contemporani.

Component al generației echinoxiste fondatoare, având o biografie profesională și o bibliografie impresionante, Al.Cistelecan este o personalitate recunoscută de lumea literară ca fiind unul dintre cei mai buni și mai rafinați critici de poezie ai României. Exegeza făcută de profesorul Cistelecan volumului „Exil” a fost cel puțin la nivelul unei dizertații academice, reprezentând în sine o piesă de lumină într-un puzzle cultural de mare rafinament și un decodor al mesajelor transmise de poezia lui Râmniceanu.
O revelație suplimentară a fost ipostaza autorului care, surpriză totală, s-a dovedit a fi pe scena de la Ploiești și un admirabil recitator al propriilor versuri, ținând cu brio hangul fenomenalei actrițe Maia Morgenstern.

Recitalul de poezie, într-un duet unic și irepetabil, al celor doi mari artiști rămâne o pagină de antologie, deopotrivă pentru filarmonica ploieșteană, pentru istoria culturală a orașului, dar și pentru cei care au avut șansa să-l privească. Prin vocea lor, poezia din „Exil” ne-a fost mai accesibilă, ne-a făcut mai atenți și ne-a provocat la reflecție.

Dacă filmul „Urme” ne-a trimis la referințele excepționale de care se bucură artistul plastic român în universul artei contemporane, versurile recitate de autor în tandem cu marea actriță Maia Morgenstern ne-au împins cu eleganță să citim noi înșine cartea.
Muzica inspirată, atent aleasă, a Cvartetului „Chronos” al Filarmonicii, a asigurat liantul întregului spectacol și fundalul consonant cu versurile recitate, atent selectate din volum de cei doi iluștri „regizori” ai serii.

Ne vom explica succesul acestui eveniment dacă vom lua aminte la ceea ce Maia Morgenstern mărturisea publicației „Actualitatea prahoveană” despre modul în care acest spectacol sincretic a fost gândit și pregătit: „Cu emoție, cu freamăt, cu teamă, am primit propunerea maestrului Râmniceanu. Nu-l cunoșteam ca poet, și a crea, a gândi, a realiza un spectacol de poezie nu e o poveste tocmai simplă, nu e poveste tocmai la îndemână. Din punctul meu de vedere, până nu înțeleg cu mintea tot, și nu totdeauna e simplu, eu nu m-aș azvârli în poezie. Un recital de poezie, un spectacol de poezie este un lucru complicat, delicat, foarte serios, foarte profund, care presupune foarte multă muncă, înțelegere, șlefuire. Despre asta a fost, despre asta e vorba. Apoi, împreună cu Cvartetul de aici, de la Filarmonică, din Ploiești, am repetat, ne-am ascultat. E important, este esențial. Ne-am înțeles foarte bine și sunt profund recunoscătoare. Îmi crește sufletul când lucrurile se cheamă unul pe celălalt, devin ecoul, consecința celuilalt: muzică, poezie, rostire, artă plastică, gândire” (https://actualitateaprahoveana.ro/aph-cultural/51453-stefan-ramniceanu-problema-fundamentala-este-cea-a-identitatii-noastre-interioare-lansarea-volumului-exil-foto-video)

Maia Morgensten domina textul, desfolia sensurile versurilor, chema muzica în susținerea admirabilei sale mișcări scenice, era, pe scurt, marea doamnă a scenei și a serii.„Un recital de poezie este un lucru complicat, delicat, foarte serios, foarte profund, care presupune foarte multă muncă, înțelegere, șlefuire”.

Misterul care mai trebuia dezlegat era despre apropierea unui mare artist plastic de muza poeziei. De ce poezie și de ce „Exil”?

Răspunsul ni l-a dat pe înțeles autorul, vorbind despre complementaritatea pe care poezia o dă creației plastice în ceea ce s-ar putea numi un „compediu artistic” de sorginte renascentistă.

Într-o mărturisire făcută după spectacol pentru aceeași publicație ploieșteană citată mai sus, maestrul Ștefan Râmniceanu mărturisea că poezia poate să devoaleze anumite simțăminte pentru care pictura și sculputura monumentală în care și-a dobândit o celebritate internațională se dovedesc neputincioase:„Este un alt limbaj pe care îl pot folosi pentru a exprima diferit anumite stări sufletești. Pentru că, într-un fel, mă consider un fel de poet model renascentist, luând exemplul marilor creatori din Renaștere care erau în același timp sculptori, pictori, arhitecți, poeți. Doresc, la un moment dat, să creez un fel de compendium artistic, iar poezia, literatura face parte din acest periplu, al poetului care ne spune că, implacabil, nu putem să evităm exilul. Exilul interior și exilul ca atare. Ceea ce ne face să ne punem problema fundamentală, cea a identității noastre interioare. Cred că fiecare trebuie să simtă că aparține unui tărâm interior, să ajungă din nou la suprafață pentru a mărturisi ceea ce ascunde în acel profund. Se simțea nevoia, în lumea asta brutală, de un surâs al speranței. Cred că literatura, poezia poate să ni-l ofere”.
Într-adevăr, „în lumea asta brutală”, fiecare avem nevoie de un surâs al speranței. Maestrul spune că literatura ni-l poate oferi. Dar un surâs al speranței îl poate aduce și implicarea în a schimba ceea ce este brutal din lumea care ne înconjoară. Din acest punct de vedere, personalitatea enciclopedică, renascentistă a lui Ștefan Râmniceanu are încă o dimensiune mai puțin cunoscută, dar nu mai puțin valoroasă. La ea s-a referit pe scurt Cornel Nistorescu în deschiderea spectacolului. Este dimensiunea publicistică a unui mare artist care nu recurge la calea exilului într-un turn de fildeș, preferând angajarea pe câmpul deschis al dezbaterilor publice. Este dimensiunea unei conștiințe care complinește o creație plastică monumentală prin slujirea cu verb și idee a unor valori de care societatea românească duce o mare lipsă. Sunt valorile care pot reda oamenilor încrederea că nu exilul, fuga din fața realității sunt soluția, ci lupta pentru a o schimba.

Altfel, fiecare își poate găsi un loc de refugiu interior, în care se exilează atunci când lumea și viața care-l înconjoară devin greu de suportat. Putem fugi de țară, dar nu și de noi înșine. Putem fugi de ceea ce ne agresează, dar nu și de noi înșine. Acesta cred că este mesajul de esență al poeziei lui Ștefan Râmniceanu. Exilul în sine, în locul privilegiat al identității noastre interioare, poate fi o soluție de avarie, care ne protejează de pericolul pierderii dreptului inalienabil de a fi liberi.

Cuvenite felicitări pentru reușita acestui eveniment se cuvin aduse profesorului și dirijorului Vlad Mateescu, directorul Filarmonicii ploieștene, viceprimarului municipiului Ploiești, Daniel Nicodim, ca și profesorului Gavril Țărmure, manager cultural de excepție și fondator al editurii bistrițene „Charmides” care a publicat cartea și l-a convins pe Al.Cistelecan să treacă munții și s-o prezinte la Ploiești. Parafrazând o faimoasă replică, fără o editură, cartea e pustiu…

În acea seară de la Filarmonica ploieșteană, nu doar „lucrurile s-au chemat unul pe celălalt”, cum spunea Maia Mogenstern, „muzică, poezie, rostire, artă plastică, gândire”… Dar parcă înseși spiritele renascentise evocate de maestrul Râmniceanu s-au chemat unele pe altele, deopotrivă în sală și pe scenă, într-o seară în care o ninsoare liniștită se așternea leneșă peste oraș și, preț de câteva ore, peste grijile fiecăruia.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 4
Octavian Știreanu 194 Articole
Author

5 Comentarii

  1. atata poți, postacule!
    este plină tara de cei ca tine, semidocți, din pacate!

  2. cat de frumos a fost, eram o simplă spectatoare la un regal de artă!
    nu mi permit sa comentez, n am calitatea, în cuvinte simple pot spune doar atat:
    SUBLIM!

  3. @Adri
    -fara BANI PUBLICI
    niciun agarici de genul asta NU AR RESPIRA!
    (publicul included)

  4. fara sa fiu un fan, totusi o plac pe Maia Morgenstern (actrita si om). am totusi cunostinte ca sunt actrite mai bune, chiar cele mai tinere, sau chiar tinere.
    am o intrebare, chiar catre Maia Morgenstern, anume:
    Doamna, nu aveti discipoli, nu lasati locul cuiva mai tanar?
    sunteti o celebritate, va cunosc toti, nu e cazul sa stati doar directoare la TES si sa lasati si tinerele talente sa ajunga la fel de celebre?
    parol ca e asa!

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.