Uioreanu se visa un Dumnezeu al şpăgii. Motivarea arestării

Încheierea penală 53/2014 din 29 mai 2014 privind arestarea inculpaţilor Horea Uioreanu, Ioan Ben şi Vasile Pogăcean scoate la iveală aspecte incredibile ale unei stări de fapt: în Cluj, corupţia colcăia. Şi colcăie încă. Uioreanu dijmuia tot ce mişcă, râul, ramul, relatează Cotidianul transilvan. Impozita cu impozitul Horea toate firmele ce aveau contracte cu Consiliul Judeţean. 15%. Care nu se negocia. Uioreanu primea bani de la toată şumea. Toţi îi dădeau şpagă. Iar Uioreanu cheluia şpaga pe cele necesare traiului de zi cu zi: rate la bancă, cheltuieli cu maşinile, cheltuieli uzuale, shopping, cele necesare în casă, covoare în casă, perne, calorifere, construcţia unei cabane, autorizaţii, proiectare, campania electorală a soţiei sale, taxa de înscriere a soţiei sale în cursa pentru Parlament. Mai mult, Uioreanu se visa şi mare mogul de presă. Prin intermediul unor patroni de ziare sau persoane influente de prin redacaţii, el făceau dispărute articole de presă de pe site-uri sau, din contră, comanda articole de presă denigratoare la adresa funcţionarilor publici care încercau să îşi facă treaba. Sau îi ameninţa cu inevitabila apariţie a acestora!

Uioreanu a recunoscut că primea bani, dar, spune el, erau pentru partid. Şi i-a folosit în interes propriu. I se părea ceva normal ca lumea să cotizeze la el. În primul rând, pentru a cotiza la partid, există un contract de sponsorizare sau de donaţie. Cea ce Uioreanu făcea era luare de mită. Apoi, din păcate, da, acest om a condus judeţul Cluj timp de aproape doi ani!

Aparent trist e că oamenii de afaceri dădeau ca proştii acest impozit instituit de Uioreanu. Dar deh, cine seamănă se adună. Ioan Bene atât de sărac era că a cumpărat jumătate din Cluj. Şi să nu uităm, banii de la Aeroport îi primise deja, şi nu de la CJ Cluj, ci de la Garanti Bank, printr-un contract de factoring. CJ Cluj plătea băncii apoi facturile şi nu la Bene!

Judecătorul care a decis arestarea notează că lui Bene nu i s-a părut nimic ieşit din comun să pompeze bani în buzunarul preşedintelui CJ Cluj. Cine ştie, poate aşa a ajuns Ben mare om de afaceri. Oricum, cum Dumnezeu te poţi numi om de afaceri prosper, onest, cinstit, fala şi mândria Clujului şi să ţi se pară normal să pompezi bani în buzunarul preşdintelui CJ Cluj, instituţiu cu care tu ai puzderie de contracte în derulare?!

Cât depre Pogăcean ce să spunem. El nici tăiat cu drujba nu ar fi spus nimic nimănui! Deci, evident, ştia e că vorba de zornăit de cătuşe!

Dincolo de toate acestea, rămâne o întrebare imensă.

UNDE AU FOST ORGANELE DE CONTROL ALE STATULUI? CURTEA DE CONTURI, FINANŢE, ANAF, POLIŢIE, ECT ETC?! UNDE? CE AU PĂZIT?! AU DORMIT PE BANII NOŞTRI?! DE CE A FOST NEVOIE DE DESANTUL DNA ŞI DE PUZDERIA DE INTERCEPTĂRI ŞI FILMĂRI? De ce instituţiile abilitate nu au luat absolut nici un fel de măsuri?! Desanturi DNA ar trebui să avem doar în situaţii excepţionale, în care organel de control sunt deja neputincioase. În România însă, DNA face treaba la zeci de instituţii de control! Ce se întâmplă cu acestea? E simplu! Fie sunt populate de o şleahtă de incompetenţi, fie sunt parte componentă a Mafiei şpăgii şi corupţiei!

A ajuns DNA singurul instrument de control al statului?! Dacă da, foarte bine, dar să ştim şi noi, şi, mai ales, să se desfiinţeze celelalte pentru a nu cheltui degeaba banul public!

DOSAR NR. 707/33/2014

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

EXTRAS

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 53/2014

Şedinţa din camera de consiliu din data de 29 mai 2014

JUDECĂTOR DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI: SISERMAN SORINA

GREFIER: HIDEG ANDREEA BIANCA

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj a fost reprezentat de procuror BOTEZAN ELENA

Pe rol este soluţionarea propunerii de arestare preventivă a inculpaţilor U.H.D., B.I. şi P.V., formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj, pentru o durată de 30 de zile, inculpaţii fiind cercetaţi în dosarul penal nr. 4/P/2014 după cum urmează:

U.H.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod Penal, (10 acte materiale); luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod Penal (7 acte materiale); fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior (art. 322 Cod penal) cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod Penal în forma participaţiei improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale); complicitate la spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu aplic. art. 5 Cod Penal şi art. 48 alin. 1 Cod penal; totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal.

B.I.,pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită prev. de art. 255 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000,cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod Penal (7 acte materiale); fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal anterior cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod Penal în forma participaţiei improprii ca instigator potrivit art. 52 alin. 3 Cod Penal (2 acte materiale pentru); spălare de bani prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2002 cu aplic. art. 5 din Noul Cod Penal; totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal.

P.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod Penal (10 acte materiale); dare de mită prev. de art. 255 alin. 1 din Codul penal anterior raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod Penal (2 acte materiale); totul cu aplic art. 38 alin. 1 Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţa din camera de consiliu se prezintă inculpatul U.H.D., în stare de reţinere şi asistat de avocaţi aleşi – B.T. şi B.S., din cadrul Baroului Cluj, fiecare cu împuternicire la dosar, inculpatul B.I., în stare de reţinere şi asistat de avocaţi aleşi – I.M. în sustituirea avocatului titular N.M.P., T.C. şi A.M., din cadrul Baroului Cluj, fiecare cu împuternicire la dosar, inculpatul P.V., în stare de reţinere şi asistat de avocaţi aleşi – R.D.E. din cadrul Baroului Bucureşti şi B.L. din cadrul Baroului Cluj, fiecare cu împuternicire la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care s-a procedat la încunoştinţarea inculpaţilor cu privire la propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj de luare a măsurii arestării preventive. Totodată, inculpaţii au fost încunoştinţaţi, în scris şi sub semnătură, cu privire la drepturile procesuale în cursul procesului penal, drepturi prevăzute de art.83 C.proc.pen., procesele verbale întocmite în acest sens fiind depuse la dosar după citire şi semnare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 225 alin. (8) C.proc.pen., judecătorul de drepturi şi libertăţi a adus la cunoştinţa fiecărui inculpat infracţiunile de care este acuzat şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-li-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor.

Inculpatul U.H.D. menţine declaraţiile date la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj şi este de acord să dea declaraţie în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi. Conform dispoziţiilor art. 225 alin. (7) C.proc.pen. s-a procedat la identificarea şi audierea inculpatului U.H.D., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, după citire şi semnare.

Inculpatul B.I. arată că doreşte să vorbească, astfel că judecătorul de drepturi şi libertăţi a procedat la ascultarea acestuia conform dispoziţiilor art. 225 alin. (7) C.proc.pen., declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, după citire şi semnare.

Inculpatul P.V. consimte să dea declaraţie în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, astfel că s-a procedat la ascultarea acestuia conform dispoziţiilor art. 225 alin. (7) C.proc.pen., declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, după citire şi semnare.

Apărătorii inculpaţilor B.I. şi P.V. depun la dosar înscrisuri în circumstanţiere, respectiv certificate de naştere, certificate de căsătorie, planşe fotografice, copie contract de comodat, copie contract de vânzare cumpărare, extras de carte funciară, caracterizări, lista salariaţilor de la SC P. Com SRL, situaţia angajaţilor societăţii de construcţii N. SA, diplome de merit şi lista angajaţilor societăţii N. SRL.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de ridicat, judecătorul de drepturi şi libertăţi acordă cuvântul în dezbaterea propunerii de arestare preventivă a inculpaţilor, iar, pentru egalitate de tratament, limitează cuvântul procurorului la 20 minute având în vedere că formulează concluzii cu privire la trei inculpaţi, respectiv la câte 15 minute apărătorilor fiecărui inculpat.

Reprezentanta Ministerului Public,având cuvântul, susţine referatul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 224 raportat la art. 202 alin. 1 şi 3 C.proc.pen. şi solicită arestarea preventivă a inculpaţilor U.H.D., B.I. şi P.V., pentru comiterea faptelor pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv fapte de corupţie, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi spălare de bani.

Referitor la starea de fapt, arată că în sarcina inculpaţilor U.H.D. şi P.V. a fost reţinute corelativ infracţiunile de dare şi luare de mită, constând în aceea că inculpatul U.H.D. a primit de la inculpatul P.V. suma de 174 500 lei, din suma totală de 693.224 lei, calculată la un procent de 15% din sumele alocate bugetar de Consiliul Judeţean Cluj către diverse primării din comunele unde inculpatul P.V. efectua lucrări de construcţii sau reabilitări de drumuri. O primă tranşă a fost achitată în cursul lunii aprilie 2013, iar ulterior acestui moment inculpatul U.H.D. a transmis Ministerului Dezvoltării Propunerea de alocare bugetară pentru finanţarea în continuare a unor lucrări prin OUG 28/2013 pentru aprobarea Programului naţional de dezvoltare rurală, în lista ataşată regăsindu-se şi lucrările contractate de SC S.C.SRL, care aparţine inculpatului P.V.. Astfel, inculpatul U.H.D. a solicitat alocarea cu sumele de 1.175.000 lei şi, respectiv, 200.000 lei, în detrimentul proiectelor derulate de alte comunităţi locale de la sate, aceasta fiind prima alocare bugetară din mai 2013.

Drept urmare, pentru contractele inculpatului P.V., aflate în derulare, s-a propus Ministerului Dezvoltării alocări de 1,5 miliarde lei, care au fost onorate şi care au ajuns în beneficiul societăţii S.C.SRL.

Referitor la anul 2014, într-un context similar, urmare a solicitării inculpatului P.V., s-a adoptat, la propunerea inculpatului U.H.D., Hotărârea CJ 95 – privind nominalizarea unor sume constituite din cota de 20% din impozitul pe venit, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, precum şi din sumele reţinute ca urmare a aplicării gradului de necolectare a impozitelor şi taxelor locale, pe unităţi administrativ-teritoriale, în care au fost alocate inculpatului P. două contracte, dintre care unul finalizat şi unul aflat în derulare. Ca urmare a acestei alocări bugetare, inculpatul P. a beneficiat de suma de 1,5 miliarde lei.

Pe toată această perioadă de timp inculpatul P.V. a remis inculpatului U.H.D., în mai multe tranşe şi nu în scopuri electorale aşa cum s-a susţinut în faţa judecătorului, următoarele sume de bani: la data de 23 mai 2013 suma de 5.000 lei, la data de 24 mai 2013 suma de 5.000 lei, în 3 iunie 2013 suma de 9500 lei, în 6 iunie suma de 4.500 lei, în 5 septembrie 2013 suma de 5.000 lei, în 9 ianuarie 2014 suma de 30.000 lei, în 20 ianuarie 2014 suma de 10.000 lei, în 24 februarie 2014 suma de 2.200 euro şi în 10 mai 2014 suma de 20.000 lei.

Analizând probele dosarului, se poate concluziona că toate aceste sume erau legate de alocări bugetare, aspect care rezultă fără îndoială din cuprinsul înregistrărilor ambientale, o astfel de înregistrare existând pentru întâlnirea din data de 21 martie de la F.B.. Deci, declaraţiile inculpaţilor referitoare la sumele arătate nu au nicio susţinere că ar fi fost alocate în scopuri electorale, având în vedere ritmicitatea acestora, aspect care ar atesta că sunt într-o continuă campanie electorală, or, nu există campanii electorale în fiecare lună.

În ceea ce priveşte înregistrarea ambientală, aceasta a fost redată integral în cuprinsul dosarului, iar referatul de arestare preventivă face referire la una dintre conversaţii în cuprinsul căreia inculpatul P. solicită lui P.R. „să-i transmită lui H. că dacă se mişcă lucrurile rapid şi acesta, mă ocup în avans de tăt…” Prin urmare, se discută renegocierea cuantumului procentului avut în vedere iniţial în sensul scăderii acestuia la 10%, inculpatul P. arătând că îi este dificil să facă rost de sume atât de mari. De asemenea, inculpatul P. îl asigură pe interlocutor că nu va spune nimic „nici să-l tai cu drujba”, atitudine adoptată în cursul audierilor desfăşurate la Parchet. Cu ocazia audierii de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, acesta a arătat că firma sa nu are contracte cu Consiliul Judeţean, aspect care de altfel este real, însă are contracte încheiate cu primării, iar contractele sunt finanţate de Consiliul Judeţean. Drept urmare, nu trebuie să existe o relaţie contractuală directă între SC S.C.SRL şi Consiliul Judeţean Cluj.

Raportat la relaţia ilicită dintre inculpatul U.H.D. şi inculpatul B.I., arată că la momentul preluării funcţiei de către primul, se afla în derulare proiectul având ca obiect realizarea investiţiei „Pistă de decolare – aterizare de 3.500 m şi suprafeţe de mişcare aferente”, lucrare finalizată şi inaugurată în toamna anului 2013. În continuarea acestei lucrări, inculpatul B.I. a dispus să fie efectuate lucrări pe un proiect care urma să fie licitat ulterior. Astfel, lucrările au fost demarate în toamna anului trecut, iar activitatea formală de licitare a acestor lucrări s-a realizat în luna februarie 2014, lucrările fiind atribuite societăţii N., deoarece doar ea s-a prezentat la licitare şi doar aceasta îndeplinea condiţia inserată pentru prezentarea la licitaţie, anume experienţa anterioară, în condiţiile în care tocmai ce executase lucrarea.

Pe lângă modul cum au fost realizate aceste lucrări, se mai reţine faptul că atât inculpatul U.H.D., cât şi directorul aeroportului cunoşteau aceste aspecte, iar după licitaţia formală, s-a publicat anunţul de atribuire a lucrării societăţii N., cererea de emitere a autorizaţiei de construire fiind înregistrată în data de 20 martie 2014. În ziua precedentă, inculpatul U.H.D. a avut o întâlnire cu inculpatul B.I. şi directorul aeroportului C.D. cu privire la înregistrarea cererii de autorizaţie. Din proiectul de evaluare şi documentaţia depusă, rezultă că lucrările au fost efectuate fără licitaţie şi fără autorizaţie.

Toată această stare de fapt a determinat reacţii în rândul angajaţilor din cadrul Consiliului Judeţean Cluj, care au arătat solicitările şi presiunile la care au fost supuşi. Astfel, în cuprinsul declaraţiilor date de persoane din cadrul Consiliului Judeţean, s-a arătat că anterior apariţiei articolelor în mass-media, inculpatul U.H.D. îi chema şi îi avertiza despre apariţia acestor articole. Un exemplu, este articolul apărut într-un ziar local în data de 31 martie 2014, cu privire la lucrările ilicite derulate la A., împrejurare care l-a determinat pe inculpatul U.H.D. să-l contacteze pe patronul publicaţiei, rezultatul întâlnirii constând în scoaterea articolului din mediul on line şi demiterea ziaristului.

Cu ocazia audierii, aceste aspecte nu au fost recunoscute de către inculpat, însă nici nu corespunde adevărului poziţia arătată în cuprinsul declaraţiilor.

Referitor la controalele efectuate la aeroport, la sancţiunile aplicate acolo şi la demersurile derulate pentru intrarea în legalitate în condiţiile arătate în cuprinsul referatului de arestare, învederează faptul că procesul verbal de sancţionare a fost întocmit de numitul S.C., care a amendat societatea inculpatului B.I. cu suma de 50 000 lei. Cu ocazia audierii în calitate de martor, acesta a făcut referiri la reacţia inculpatului U.H.D., care a spus că amenda a fost prea mare, respectiv „de ce a trebuit să dea aşa de mult”.

Cointeresarea materială a inculpatului U.H.D. este relevată de remiterea, pe parcursul perioadei octombrie 2012 – mai 2014, a sumei totale de aproximativ 300.000 lei, sumă achitată în diferite luni, în tranşe, ceea ce nu poate fi cuplată cu nevoia electorală susţinută de inculpaţi.

De asemenea, cu ocazia audierii, inculpatul B.I. a declarat că a încercat să-l determine pe inculpatul U.H.D. să-şi execute atribuţiile pentru realizarea lucrărilor în derulare.

Referitor la probaţiunea administrată în cauză, dincolo de măsurile tehnice de supraveghere realizate cu încuviinţarea judecătorului de drepturi şi libertăţi, se află declaraţiile de recunoaştere a unor inculpaţi sau suspecţi, precum şi declaraţiile funcţionarilor din cadrul Consiliului Judeţean, audiaţi în calitate de martori, care opuneau rezistenţă şi care erau avertizaţi de preşedintele Consiliului Judeţean că „fiecare are un trecut” şi să se aştepte la atacuri de presă.

În cauză, s-au folosit şi mijloace speciale de investigare acordându-se statutul de martor ameninţat unei persoane căreia i s-a atribuit o altă identitate şi care a predat procurorului un laptop care conţinea evidenţa sumelor de bani primite de inculpatul U.H.D. de la inculpaţii B.I. şi P.V. în perioada 2012-2014, dar şi de la alte persoane, precum şi destinaţia dată acestor bani. Asupra acestui calculator a fost efectuată percheziţia informatică autorizată în prealabil de judecătorul de drepturi şi libertăţi, fiind descoperit în memoria hardului un document în format excel, încriptat, parola fiind spartă de specialistul IT, care a realizat percheziţionarea. Documentul conţine datele reţinute în acuzare referitor la sumele date inculpatului U. de inculpaţii B. şi P., sume care au fost recunoscute de inculpatul U.H.D., aşa cum rezultă din cuprinsul înregistrării ambientale. Potrivit acestei înregistrări, inculpatul U.H.D. a primit peste un miliard de la inculpatul P., discuţia fiind redată integral în cuprinsul dosarului.

În ceea ce priveşte destinaţia sumelor primite de inculpatul U.H.D., acestea au fost cheltuite în interes propriu pentru acoperirea unor credite contractate de mama sa, a unor rate la maşini sau pentru construirea unei cabane la munte, toate fiind expuse în detaliu la dosar.

Referitor la mişcările din conturi, învederează extrasul de cont obţinut cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, observându-se corelări între aceste mişcări şi tranşele primite cu titlu de mită. Spre exemplu, arată că dacă azi inculpatul P. preda suma de 30 000 euro inculpatului U., mâine, în contul mamei acestuia din urmă este depusă suma de 20.000 euro. Pe lângă aceste corelări, mai există documentul în format excel în cuprinsul căruia se regăsesc exact aceleaşi sume. Învederează caracterul obiectiv al acestor probe obţinute la dosar, spre deosebire, spre exemplu, de declaraţiile unor persoane care pot fi subiective.

În privinţa temeiniciei măsurii arestului preventiv, susţine cererea formulată, pe care o apreciază ca fiind temeinică, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.202 şi art. 223 alin. 2 C.proc.pen., astfel că arestarea inculpaţilor este întemeiată, în sarcina lor reţinându-se săvârşirea unor infracţiuni de corupţie.

Nu în ultimul rând, face trimitere la probele administrate cu privire la conduita inculpatului U., care este incompatibilă cu funcţia pe care o deţine, conduită ce a constat în încălcarea în mod constant a atribuţiilor de serviciu, primind sistematic, de-a lungul unei perioade lungi de timp, diferite sume de bani. Drept urmare, conduita acestui inculpat poate fi catalogată ca fiind periculoasă pentru ordinea publică.

În concluzie, atitudinea celor trei inculpaţi atestă un grad ridicat de pericol social concret, care afectează semnificativ ordinea publică, iar în lipsa unei reacţii ferme din partea organelor statului aceasta poate duce la o contaminare a mediului de afaceri.

Apărătorul inculpatului U.H.D. – av. B.T. solicită ca în temeiul art. 227 alin. 1 C.proc.pen. să se dispună respingerea propunerii Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj, iar potrivit art. 224 alin.1 C.proc.pen. să se constate că pentru inculpatul pe care îl asistă o astfel de măsură nu se justifică. Drept urmare, în temeiul art. 227 alin.2 C.proc.pen. solicită a se lua o altă măsură preventivă, precum aceea a controlului judiciar, iar dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.proc.pen., aceea a arestului la domiciliu prev. de art.218 C.proc.pen.

În acest sens, solicită judecătorului de drepturi şi libertăţi a reţine dispoziţiile art. 202 C.proc.pen. şi apreciază că, în acest moment, probatoriul este aproape epuizat, starea de fapt clarificată, împrejurare care nu mai justifică o măsură precum cea solicitată.

De asemenea, solicită a fi avute în vedere şi celelalte principii ale procesului penal, respectiv al necesităţii măsurii, al proporţionalităţii măsurii cu restrângerea dreptului fundamental la libertate şi a suficienţei măsurii şi, pe cale de consecinţă, să constate că măsura controlului judiciar este suficientă pentru a asigura cerinţele desfăşurării procesului penal şi împiedicării sustragerii inculpatului. Apreciază că măsura solicitată va asigura eficienţa derulării corecte a urmăririi penale.

Referitor la existenţa suspiciunii rezonabile prevăzută de art. 223 alin. 2 C.proc.pen., consideră că este îndeplinită, însă pe lângă aceasta solicită judecătorului a analiza şi celelalte condiţii, respectiv persoana şi conduita inculpatului, prestanţa şi meritele profesionale, modul şi circumstanţele comiterii faptelor. Astfel, din probele dosarului rezultă că sumele au fost pretinse pentru campanii electorale, chiar dacă au fost predate pe o perioadă mai lungă. Toate aceste aspecte justifică clemenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi pentru că la acest moment nu se poate vorbi despre o soluţie pe fondul cauzei.

Apreciază că starea de fapt este conturată, motiv pentru care găseşte viabilă şi eficientă măsura controlului judiciar în ceea ce priveşte pe inculpatul U.H.D..

Apărătorul inculpatului U.H.D. – av. B.S. solicită judecătorului de drepturi şi libertăţi a analiza în parte situaţia fiecărui inculpat din prezenta cauză.

Referitor la cuprinsul referatului întocmit de către Parchet, constată lipsa motivelor arestării preventive. Astfel, arată că din cuprinsul acestei lucrări rezultă suficiente motive care să ateste că inculpatul U. a săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat, însă acestea nu sunt suficiente pentru a justifica arestarea sa în condiţiile în care, în privinţa unei măsuri atât de severe, legea procesual penală reglementează extrem de precis, riguros şi limitativ condiţiile în care se poate dispune o astfel de măsură, tocmai pentru a garanta dreptul fundamental la libertate. Or, Parchetul se referă doar la pericolul concret pentru ordinea publică, la pericolul social şi la rezonanţa faptelor în comunitate, însă nu şi la pericolul pentru ordinea publică prezentat de lăsarea în libertate a inculpatului, aspect care trebuie arătat în concret.

Susţine că pronunţarea unei hotărâri prin care să se reţină că inculpatul U. prezintă pericol pentru ordinea publică ar fi contrară legii, mai precis contrară dispoziţiilor art. 23 din Constituţie privind dreptul fundamental la libertatea persoanei, care este prezumată nevinovată.

De asemenea, în cuprinsul referatului Parchetului se face trimitere la art.5 CEDO, or, alineatul 3 oferă garanţii împotriva privării arbitrare şi nejustificate de libertate a persoanei, precum şi alte patru aspecte, care trebuie avute în vedere pentru a justifica măsura arestului preventiv.

În cazul inculpatului U., consideră că nu poate fi reţinută condiţia că nu se va prezenta la proces, dar nici celelalte două privind împiedicarea comiterii de noi fapte pentru că nu există un astfel de risc, sau influenţarea bunei desfăşurări a procesului penal, în condiţiile în care inculpatul a arătat disponibilitate pentru lămurirea situaţiei.

Pe lângă aceste condiţii, mai arată că o astfel de măsură precum aceea a arestului preventiv nu poate fi luată doar în raport de faptă şi pedeapsa prevăzută de lege, ci trebuie avută în vedere şi persoana inculpatului. Indică în acest sens hotărârea CEDO Venhov c. Germaniei.

Apărătorul inculpatului B.I. – av. I.M., în temeiul art. 227 alin. 1 C.proc.pen., solicită a se respinge propunerea formulată de către Parchet. Deşi dosarul este impresionant, apreciază că din punctul de vedere al inculpatului pe care îl asistă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune măsura arestului preventiv având în vedere paleta largă de măsuri preventive prevăzute de noul cod.

În cauză, s-a determinat starea de fapt şi s-a făcut trimitere la dispoziţiile art.202 alin. 1 C.proc.pen., respectiv la necesitatea celor trei elemente: asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la urmărire sau judecată şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Din propunerea de arestare preventivă rezultă că măsura trebuie dispusă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la urmărire sau judecată şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, fără a se arăta în concret care ar fi conduita inculpatului B.I. dacă nu s-a dispune măsura solicitată. În acest sens, face trimitere la practica CEDO şi apreciază că susţinerile Parchetului sunt insuficiente, deoarece, deşi se arată că există documente cu interceptări, percheziţii şi declaraţii de martori sau persoane cheie, nu se indică ce ar putea face inculpatul pentru ca o altă măsură preventivă să fie insuficientă.

Estimează că urmează a se administra o probaţiune amplă, care nu îl va viza pe inculpatul B.I..

Din cuprinsul stării de fapt rezultă că B.I. a dat mită, aspect care a fost recunoscut de inculpat, care a explicat modalitatea în care a fost realizat A.. Mai învederează caracterul haotic al plăţilor realizate în intervalul 2012-2014, faptul că inculpatul U. le-a solicitat, dar şi împrejurarea că toate plăţile au fost realizate anterior, cu excepţia aceleia de 10.000 lei.

Face trimitere la poziţia inculpatului U., poziţie de forţă suficientă pentru a pretinde sumele respective într-o manieră în care inculpatul B. nu putea să refuze plăţile. Mai susţine că dacă acesta din urmă nu ar fi simţit mici piedici, nu avea nicio raţiune să facă astfel de plăţi. Deci, aceste plăţi au fost făcute în lipsa unei alternative, dar şi din cauza unei înţelegeri limitate a implicaţiilor penale.

Referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 223 alin. 2 C.proc.pen., arată că o acuză nu este suficientă pentru a justifica arestarea unui inculpat, ci textul insistă pe modalitatea de comitere a faptei şi persoana inculpatului. Punctual, face referire la dosarul nr.3023/1/2010 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a reţinut participarea inculpaţilor la comiterea unor infracţiuni extrem de grave, însă având în vedere profilul social al inculpaţilor, s-a apreciat că nu atrage arestarea preventivă.

În ceea ce priveşte susţinerea înlăturării pericolului pentru ordinea publică, respectiv pentru a nu contamina mediul de afaceri, solicită a se avea în vedere, comparativ, conduita inculpatului B.I. cu cea a numitului P.R..

Având în vedere aspectele mai sus menţionate, apreciază că celelalte criterii, respectiv dispoziţiile art. 223 C.proc.pen., practica CEDO, antecedentele penale ale inculpatului şi alte împrejurări ce ţin de persoana sa, împrejurarea că acesta conduce mai multe societăţi care au angajaţi, oferă suficiente garanţii privind conduita sa procesuală în sensul arătat de CEDO.

La soluţionarea propunerii de arestare solicită a se analiza suficienţa şi necesitatea măsurii şi în conformitate cu dispoziţiile art. 227 alin. 2 C.proc.pen. a se dispune luarea unei alte măsuri, mai puţin restrictivă de libertate, care să servească interesului public, precum măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, care să-i permită inculpatului să-şi continue afacerile licite.

Apărătorul inculpatului B.I. – av. T.C. solicită a se respinge propunerea de arestare preventivă întrucât cererea este netemeinică, iar, în subsidiar, a se dispune măsura controlului judiciar sau arestului la domiciliu, deşi nu găseşte justificată nici această ultimă măsură.

În cauză se reţine că inculpatul B.I. este cercetat pentru comiterea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată care nu poate fi reţinută la luarea măsurii arestării preventive, a unei infracţiuni de dare de mită care a fost recunoscută şi asumată de inculpat, conduită care apreciază că trebuie răsplătită. În această privinţă, se arată că a fost constrâns să dea sumele de bani, constrângere care în astfel de situaţii are anumite consecinţe, iar această susţinere este credibilă deoarece la dosar există probe din care rezultă o anumită practică a inculpatului U.. Mai mult, inculpatul B. nu este singura persoană de la care s-a pretins mită şi nici singurul asupra căruia s-au exercitat presiuni. Consideră că această dare de mită trebuie interpretată la modul real, mai exact trebuie analizată din punctul de vedere al comerciantului, al persoanei care simte o presiune foarte mare, respectiv al contextului în care este pusă în pericol o afacere dacă persoana dă, sau nu, ceea ce i se cere. Drept urmare, apreciază că sub niciun temei aceste fapte, recunoscute de inculpat, nu justifică arestarea preventivă şi nici nu sunt alte probe de administrat sub acest aspect.

A treia infracţiune pentru care este cercetat inculpatul B.I. constă în spălarea de bani, faptă care se rezumă la suma de 5000 euro, despre care nu se ştie dacă s-a plătit sau nu. Consideră că nici această faptă nu impune arestarea preventivă a inculpatului, care a recunoscut toate cele trei infracţiuni.

Pentru considerentele de mai sus, apreciază că în cauză trebuie aplicată o altă măsură decât cea a arestului preventiv în raport cu gravitatea concretă a faptelor, situaţia de faţă şţi atitudinea inculpatului neimpunând măsura solicitată.

Apărătorul inculpatului B.I. – av. A.M., analizând cuprinsul propunerii Parchetului, opinează că aceasta prezintă valenţele unui veritabil rechizitoriu şi învederează că inculpatul B.I. a recunoscut faptele pentru care este cercetat. Face trimitere la fila 89 din vol.2 al dosarului de urmărire penală, la care se află declaraţia martorului P., din cuprinsul căreia rezultă că în martie 2013 inculpatul B. l-a căutat la sediul U. (deci în propriile spaţii), iar în alte două situaţii, acelaşi martor declară că a primit suma de 5000 euro la inculpatul B. acasă. De asemenea, din cuprinsul filei 92 – alineatul patru (vol.2, dos.u.p.) rezultă că în 5 octombrie a primit de la un angajat al inculpatului B. care era la o nuntă la G.T. o sumă de bani. În concluzie, rezultă indubitabil că martorul P. era cel care umbla pentru a încasa de la inculpatul B. şi nu invers.

Mai învederează faptul că în dosar sunt multe alte societăţi care au dat sume de bani, aşa cum rezultă din volumul doi al dosarului, fiind vorba despre o contaminare a mediului de afaceri. Practic, s-a pus presiune pe oamenii de afaceri să contribuie cu sume de bani.

Învederează şi faptul că acest contract a fost semnat anterior mandatului inculpatului U., condiţii în care inculpatul B. nu avea niciun interes să-i plătească inculpatului U. vreo sumă de bani. În ceea ce priveşte lucrările de la A., arată că nu este dovedită suma cu care s-a majorat acel contract, ceea ce impune efectuarea unei expertize pentru determinarea volumelor de lucrări.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi atrage atenţia apărătorului inculpatului asupra obiectului prezentei cauze, respectiv arestarea preventivă a inculpatului, şi solicită a se opri la analiza asupra textului de lege indicat de procuror în cuprinsul referatului.

Apărătorul inculpatului B.I. – av. A.M. concluzionând, solicită a se respinge propunerea Parchetului.

Apărătorul inculpatului P.V. – av. R.D.E., în temeiul art. 227 alin. 1 C.proc.pen., solicită a se respinge propunerea Parchetului deoarece nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 223 lit. b C.proc.pen. Drept urmare, solicită a se dispune măsura controlului judiciar, iar în ipoteza în care judecătorul va aprecia că în cauză există probe şi indicii temeinice cu privire la săvârşirea vreunei infracţiuni, să dispună măsura arestului la domiciliu.

Învederează lipsa oricărei relaţii a inculpatului P.V. cu Consiliul Judeţean, faptul că nu există niciun contract între SC S.C.SRL şi Consiliul Judeţean, toate contractele fiind încheiate cu primăriile comunelor.

De asemenea, alocarea sumelor se făcea de către Ministerul Dezvoltării la solicitarea primăriilor, sumele achitate reprezentând plata arieratelor, lucrări care au fost efectuate. Pentru toate aceste sume au fost emise facturi, s-a achitat TVA şi impozitele aferente către stat. De asemenea, nu s-a efectuat plata preferenţial de către Consiliul Judeţean şi acesta din urmă nici nu avea cum să dispună în acest sens, deoarece sumele erau dispuse de Ministerul Dezvoltării, în baza Ordonanţei de Guvern nr.28/2013. Aceste sume erau prevăzute special pentru asemenea lucrări şi ele reveneau primăriilor, care efectuau plata.

Face referire la situaţia personală şi conduita inculpatului, care este căsătorit, are 4 copii în întreţinere, dintre care unul se află în an terminal în clasa a 12 şi a avut festivitatea de absolvire chiar în această zi, la ora 13:00. N-ar fi vrut să piardă festivitatea şi speră ca aceste împrejurări să nu afecteze rezultatele la bacalaureat ale copilului.

Tot referitor la persoana inculpatului, arată că din anul 1993 acesta este implicat în activităţi comerciale, în privinţa sa neexistând vreo suspiciune în derularea activităţii.

Pentru motivele ce preced, apreciază că nu se impune arestarea preventivă a inculpatului P.V. şi solicită a se dispune faţă de acesta măsura controlului judiciar.

Apărătorul inculpatului P.V. – av. B.L., în temeiul art. 227 al.1 C.proc.pen., solicită a se respinge propunerea Parchetului, iar în subsidiar, dacă, raportat la starea de fapt şi la necesitatea măsurii preventive, se impune o măsură preventivă, să se dispună una dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile art. 202 al.4 lit. b-d C.proc.pen. Apreciază că prin luarea uneia dintre aceste măsuri, s-ar atinge scopul măsurilor preventive.

Referitor la gravitatea faptei şi condiţiile pentru luarea măsurii arestării preventive, arată că primul aspect există întrucât în speţă, în privinţa inculpatului P., este vorba despre două fapte de corupţie, însă raportat la pericolul concret pentru ordinea publică, opinează că lipseşte cu desăvârşire şi că nu ar fi afectat scopul prevăzut de dispoziţiile legale, respectiv buna desfăşurare a procesului penal, prezentarea în faţa organelor judiciare sau cooperarea cu acestea. În cuprinsul referatului Parchetului, se expune un probatoriu care atestă culpabilitatea inculpatului, probatoriu administrat de aproximativ un an, în raport de care urmează a se formula o apărare adecvată pe parcursul procesului penal.

Solicită a se analiza pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta prin punerea în libertate a inculpatului P.V., prin raportare şi la practica CEDO. Spre exemplu, în cauza Jiga c.României s-a arătat că motivarea instanţei de judecată cu ocazia luării măsurii arestului preventiv nu se poate limita la gravitatea faptei şi la probele administrate, ci trebuie să se analizeze necesitatea luării unei astfel de măsuri. De asemenea, condiţia periculozităţii trebuie analizată prin raportare la persoana inculpatului, respectiv la riscul săvârşirii de noi infracţiuni şi în ce manieră ar putea fi afectată buna desfăşurare a procesului penal, aspecte care trebuie indicate în concret. Toate acestea nu au fost analizate în cuprinsul referatului de către procuror, ci s-au arătat doar probele care atestă vinovăţia inculpaţilor. Astfel, nu su fost indicate probele concrete pentru luarea imperioasă a măsurii arestării preventive şi în ce sens luarea sau neluarea măsurii ar pune în pericol urmărirea penală.

Susţine că inculpatul P.V. nu prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind cunoscut ca o persoană liniştită, care are o familie, este membru activ al comunităţii religioase, are un loc de muncă şi contracte în plină derulare.

Reţinând totodată prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul, dispoziţiile art. 4 rap. la art. 99 alin. 2 C.proc.pen. privind sarcina probei şi dreptul de a nu contribui la propria acuzare, precum şi lipsa pericolului concret, solicită a se respinge propunerea procurorului.

În subsidiar, dacă judecătorul va aprecia necesară luarea unei măsuri preventive, solicită luarea măsurii arestului la domiciliu sau a măsurii controlului judiciar sau a măsurii controlului judiciar pe cauţiune, cu stabilirea unor obligaţii stricte în sarcina inculpatului a căror nerespectare urmând a atrage arestarea sa.

Inculpatul U.H.D., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile formulate de către apărătorii săi şi în completare arată că orice decizie a Consiliului Judeţean, care poartă semnătura sa, are la bază referatul unui serviciu de specialitate sau al unei comisii care a concluzionat asupra acestui referat. Aceste piese erau obligatorii şi nicio decizie nu se făcea în lipsa lor.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.