Citez de pe agenţii. „Soţiile celor mai puternici prim-adjuncţi din ţară – Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI, şi Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general al României – candidează deodată pentru un post de lector la o universitate de stat. Dorina Ioana Coldea şi Monica Licu nu concurează una împotriva celeilalte, ci pentru posturi distincte, dar scoase la concurs în aceeaşi universitate (SNSPA), în aceeaşi facultate (Ştiinţe Politice) şi în acelaşi departament (Sociologie).”
Asta e ştirea. A făcut ceva vâlvă, dar nu cine ştie ce. Nu a produs scandal, nu s-a soldat cu demisii, nici măcar cu explicaţii. Persoanele nu s-au răzgândit, nu au dezminţit. Un motiv ar fi că soţii d-nelor sunt personaje prea puternice şi pot împiedica printr-un simplu telefon/două ca afacerea să ia amploare în mass-media. Repede subiectul a dispărut de pe prima pagină. Sunt televiziuni care n-au spus o vorbă despre subiect.
Dar mai este un motiv (mai puternic) pentru expunerea superficială a acestui subiect. Povestea nu a deranjat mai pe nimeni. În lumea românească nu este un fapt de corupţie concursul pe post de la SNSPA şi nici o încălcare a legii, una privită cu ochi răi. Oricine poate bin emersi să-şi aranjeze un post pentru nevastă, e chiar dator să o facă. Mă rog, dacă poate. Pare chiar de bine, un familist care îşi protejează rudele de gradul 1. Familia e celula de bază a societăţii. Blabla. Clientelismul, nepotistmul etc. se practică la scară mare, în toate straturile societăţii. Este o cutumă acceptată. Ce e rău să-ţi plasezi nevasta într-un post bun!? Oricine poate, o şi face!
Mai ales instituţiile publice recrutează rubedenii. Fie rude proprii, fie ale altora – personaje influente, pentru protecţie. Clanurile domină politica de personal cam peste tot. Aceste instituţii sunt nişte rezervaţii, debuşee unde îşi găsesc un loc bun cumetri, copii, nepoţi, veri, fraţi/surori. Sau ca acum, nevestele demnitarilor. Pe rol sunt şi cele ale parlamentarilor, miniştrilor, directorilor etc. Aceste instituţii sunt adăposturi călduţe, unde nu trebuie să munceşti serios şi unde eşti angajat pe viaţă. Trebuie să faci foarte mari prostii să te concedieze cineva vreodată. Şi nici atunci…
Cât ai pe cineva pe sus, nu se leagă nimeni de tine, dimpotrivă. În interior lumea nu mai face treabă pentru că nu performanţa, efortul, priceperea primează, ci pe cine ai în spate. Cine face treabă când ştie că nu va fi la fel de apreciat orice ar face la fel cu nevasta ministrului cutare!? Consecinţele sunt dezastruoase pentru întreaga societate. Aceste clanuri ramificate împiedică reformarea instituţiilor. Pe listă – guvern, consilii judeţene, primării, MAE, MAI, Poliţie, TVR, SRR, SRI, SIE etc., dar şi universităţi, Justiţia etc. Plus întreprinderile neprivatizate care colcăie de rude şi protejaţi, sunt triburi întregi.
Fenomenul se petrece acolo unde există buget de stat sau banul public (mai ales în instituţiile moştenite de dinainte de 1989). Ele nu se reformează pentru că aceste clanuri se opun introducerii criteriilor profesionale. Au proptele, sunt protejate de sus, nu pot fi clintite. Aici funcţionează vechiul sistem PCR – pile, cunoştinţe, relaţii. Aceste instituţii sunt pline ochi de rude, adevărate clanuri. Se trag unii pe alţii, improvizează concursuri care sunt doar concursuri…de împrejurări. La fel ca diplomele fără acoperire pe care le prezintă sau ca doctoratele plagiate/cumpărate. Dacă nu ai rude suspuse poţi să-ţi faci rost. Te înrudeşti prin alianţă. Mecanismul este vechi şi e practicat la scară mare. Este cel al naşilor şi finilor aduşi la nuntă sau la botezul copiilor. Dar despre acest fenomen determinant în lumea românească, altă dată.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.