Recent, National Security Archive de la Universitatea George Washington a obţinut de la arhivele americane un document excepţional, graţie căruia s-a putut afla care erau ţintele prioritare ale loviturilor nucleare pe care Statele Unite urmau să le dea în caz de conflict militar cu Estul comunist. Este vorba de partea a doua a anilor ’50, în timpul apogeul Războiului Rece. În cazul de faţă este o listă de ţinte ce se întinde pe câteva sute de pagini, ea fiind stabilită la finele anului 1956 şi care, potrivit specialiştilor militari, oferă detalii ce provoacă fiori mari.
„Ţintele prioritare reţinute şi bombardamentele nucleare tactice ar fi expus civilii din proximitate (…) la un nivel ridicat de radiaţii atomice. În plus, autorii ar fi elaborat un plan de „distrugere sistematică” a ţintelor industriale urbane în sânul blocului din EST, care viza în mod specific şi explicit „populaţia” din toate oraşele, inclusiv Beijingul, Moscova, Leningradul (azi Sankt Petersburg-n.n.), Berlinul de Est şi Varşovia (Deşi, în ştirea transmisă de Slate.fr, care citează ilustrul cotidian american „The New York Times”, nu figurează şi Bucureştiul, este exclus ca de pe lista americană a oraşelor ce trebuiau bombardate să fi lipsit capitala României comuniste, ţară, care, în plus, se afla şi la graniţa URSS!). A ţinti în mod deliberat populaţia civilă aşa cum era ea intra direct în conflict cu dreptul internaţional din acea perioadă, care interzicea atacurile ce vizau direct populaţia (în contradicţie cu cele care aveau în vedere instalaţiile militare, cu civili în apropiere)”, scrie ziarul amintit.
Printre cele 1.100 de ţinte alese, cele două zone militare prioritare erau bazele aeriene sovietice Bîkaw şi Orcea din Bielorusia, iar printre cele civile, cele două oraşe prioritare erau Moscova şi Leningrad, cu 179 de obiective alese în primul oraş şi 145 în cel de al doilea, botezate „designated Ground Zeros (DGZ)”.
Documentul respectiv a fost stabilit în momentul de vârf al Războiului Rece, 1956 fiind anul în care tancurile sovietice au înăbuşit revolta anticomunistă din Ungaria şi cel al crizei Suezului. Potrivit ziarului „The New York Times”, acest document „a fost stabilit într-o perioadă în care rachetele intercontinentale sau lansate de pe submarine încă nu existau, când bombardierele erau în mare singurul mijloc cu ajutorul căruia se puteau efectua lovituri nucleare”. În acea perioadă, potrivit evaluărilor oficiale, arsenalul nuclear american era de circa zece ori mai mare decât cel rival sovietic, fiind estimat la aproximaticv 20.000 megatone. Ulterior, neliniştit din cauza ritmului infernal al cursei înarmării, preşedintele SUA de atunci, gen. Dwight D. Eisenhower, a decis să-l reducă.
Şeful Casei Albe din acei ani era unul dintre eroii celui de Al Doilea Război Mondial, cel care comandase debarcarea din Normandia din 6 iunie 1944, care a cunoscut direct grozăviile unui conflict militar planetar, aşa încât gestul lui şi grija sa pentru destinul omenirii erau pe deplin justificate şi de înţeles.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.