Niciodată Uniunea Europeană nu s-a confruntat cu un număr atât de mare de imigranţi, o criză considerată drept cea mai mare de la finalul celui de Al Doilea Război Mondial. În luna iunie s-au înregistrat 107.500 de intrari ilegale pe teritoriul statelor UE, faţă de 70.000 în luna iunie a anului anterior. Doar prin Grecia au intrat, de la începutul anului, 160.000 de imigranţi. Majoritatea vor să ajungă în ţările bogate din Nord. Se estimează că Germania va primi în acest an nu mai puţin de 800.000 de imigranţi.
Frontex, agenţia însărcinată cu controlul graniţelor UE, arată că majoritatea sunt sirieni şi afgani. Restul sunt în special din Eritreea şi Irak. Majoritatea se califică pentru primirea statutului de refugiat, spune Patrick Weil, profesor la Ecole Deconomie de Paris şi la Yale University, care spune că această criză a imigranţilor va ajunge să peocupe Uniunea Europeană mult mai mult decât criza din Grecia.
Uniunea Europeană, pe de o parte, şi apoi fiecare stat luat în parte au părut depăşite de actuala criză. În urmă mai multor summit-uri s-a luat decizia de a crea EU Navfor Med, cu comandamentul la Roma, o misiune navală care ar trebui să limiteze valurile de imigranţi ce vin de pe coastele Africii şi ale Levantului. O misiune aproape imposibilă, pentru că Libia (un stat eşuat în care două guverne şi o mulţime de miliţii se luptă pentru putere şi petrol) s-a împotrivit la ONU ca aceasta să poată utiliza forţa şi să distrugă ambarcaţiunile ce urmează să fie folosite de reţelele de traficanţi. S-a mai decis la nivel european ca statele să primească o cotă de imigranţi ce trebuie relocaţi din ţările de intrare. O măsură timidă, fiind vorba de doar 40.000 de oameni, şi torpilată din start, deoarece primirea acestor nenorociţi se va face doar pe baze voluntare şi, în detul de multe cazuri cazuri, în funcţie de religia imigranţilor. O măsură discriminatorie cel puţin la fel de periculoasă ca şi posibilitatea ca o parte dintre imigranţi să se radicalizeze şi să comită atentate teroriste în Europa.
Lipsa unui consens la nivelul UE a făcut ca statele să acţioneze pe baze bilaterale. Marea Britanie şi Franţa s-au angajat să gestioneze în comun problema imigranţilor ce vor să treacă prin Eurotunel în Marea Britanie. Decizie salutară, sprijinită financiar şi de UE, însă care are în vedere doar aspectul securitar al problemei. Nimic despre integrarea imigranţilor, despre criza umanitară şi despre cea financiară.
La Bruxelles, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, declară că nu este deloc necesară o nouă legislaţie, ci doar voinţă din partea ţărilor membre pentru a aplica legislaţia deja existentă. Însă lui Juncker par să-i lipsească pârghiile pentru a naşte această voinţă de care vorbeşte. Bâlbele comunitare şi naţionale au dus la haos pe cuprinsul UE. În Bulgaria, Ministerul Apărării a decis să construiască un zid la graniţa cu Trurcia încă din 2014. În 2015, o decizie similară a luat Ungaria, la graniţa cu Serbia. Şi Grecia are propriul său zid la frontiera cu Turcia, ridicat in 2012. Masurile sunt total ineficiente, mii de imigranţi sosesc zilnic în aceste state de tranzit sau de intrare în UE, sub supravegherea atentă a angajaţilor ONU, care critică constant guvernele europene pentru măsurile insuficiente pe care le iau.
O criză datorată destabilizării Orientului Mijlociu de către SUA şi monarhiile din Golf
În Europa apar voci care se ridică împotriva blamului aruncat asupra UE şi a statelor membre. “Trebuie să ieşim din psihodrama europeană în care ne-a cantonat ONU afirmând că UE nu-şi asumă reponsabilitatea. Este fals, cel puţin atunci când vedem cifrele”, spune Patrick Weil, care cere convocarea unei “conferinţe internaţionale pentru a implica toate părţile acestei crize. Astfel David Cameron nu ar mai putea să invoce dificultăţile interne cu care se confruntă în fata lui Barack Obama”.
Mare parte dinttre refugiaţi vin din Siria, Afganistan şi Irak, iar aceasta se datorează acţiunilor Statelor Unite şi ale aliaţilor lor britanici sau australieni, ale saudiţilor şi ale altor monarhii din Golf care au destabilizat regiunea, spune Weil. “Această criză a azilului nu se datorează Europei, ea este doar în proximitatea geografică a epicentrului crizei”, spune Weil. Este necesară o conferinţă internaţionala cu atât mai mult cu cât multe din ţările din Orientul Mijlociu se confruntă cu o criză şi mai grava a imigranţilor (Liban, Iordania, Turcia) şi riscă să fie destabilizate. În acest context, adoptarea unor noi legi europene nu ar schimba datele problemei.
Consecinţa neimplicării UE în războaiele Statele Unite
O viziune total opusă are Judy Dempsey, de la Carnegie Europe – Europa plăteşte preţul neimplicării în acţiunile militare, de reconstrucţie şi umanitare în zonele fierbinţi vizate de Statele Unite. Ea scrie pe site-ul Carnegie că UE şi statele membre sunt în mare măsură vinovate pentru actuala criză a imigranţilor. În primul rând, ea critică poziţia Poloniei, Slovaciei şi Cehiei de a accepta doar imigranţi de religie creştină – o politică ruşinoasă pentru nişte state care în urmă cu un sfert de secol luptau pentru libertate, scrie Dempsey.
În al doilea rând, Europa a demonstrat că nu ştie cu ce se mănâncă managementul crizelor, opinează Judy Dempsey. “Să luaăm cazul Siriei. Lăsând la o parte sancţiunile împotriva Damascului, UE nu a avut nicio politică destinată războiului civil din această ţară. A fost doar o chestiune de timp până când o mulţime de mişcări islamiste radicale s-au afirmat pe fondul acestui război. UE ar fi trebuit să folosească forţa împotriva regimului preşedintelui Bashar al-Assad. Cu cât guvernele europene stăteau mai mult deoparte, cu atât conflictul devenea mai greu de soluţionat”, scrie Dempsey.
La fel şi în cazul Libiei, unde “maşinăria de management al crizelor a UE a fost inexistentă, chiar dacă Comisia Europeană ştia de ani de zile cât de mare va fi problema refugiaţilor în cazul căderii regimului Gaddaf”. Misiunea NATO în Libia ar fi putut fi ocazia ideală pentru iniţierea unei misiuni civile a UE, cu mandat de a folosi şi forţa, care să stabilizeze instituţiile libiene. “Nu a existat niciun plan pentru faza a doua şi nici nu se ştie dacă liderii misunii NATO de atunci, Marea Britanie şi Franţa, ar fi acceptat un asemenea plan”, mai concluzionează Dempsey.
Apare şi problema Albaniei, ţară care a devenit placa turnantă a fluxului de imigranţi către Vest. Imensa majoritate a reţelelor de traficanţi cu fiinţe umane provine din Albania, scrie Dempsey, un fapt îngrijorător având în vedere că este o ţară NATO. “Desigur că NATO şi UE pot pune presiune pe Tirana pentru a ţine în frâu bandele criminale care cer sume uriaşe refugiatilor”, scrie Dempsey. Este însă greu de crezut cum va putea face acest lucru un guvern care abia de poate controla teritoriul naţional, unde există zone vaste în care legea este făcută de grupările ce cultiva marijuana şi se ocupă cu traficul de droguri. O ţară membra NATO…
Nu există o criză a imigranţilor, ci una a refugiaţilor
În cele din urmă, o viziune venită din partea canalului qatariot Al-Jazeera. “Nu există o criză a “imigranţilor” în Mediterana. Există un număr mare de refugiaţi care fug de pericole şi orori de neimaginat şi un număr mai mic de oameni care încearcă să scape de o sărăcie care îi duce la disperare”, scrie Al-Jazeera.
„În acest an, 340.000 de oameni aflaţi în aceste circumstanţe au trecut graniţele Europei. Un număr mare, însă doar 0,054% din populaţia de 740 de milioane a Europei. Puneţi asta în balanţă cu Turcia, care găzduieşte 1,8 milioane de refugiaţi doar din Siria. Libanul, unde sunt un milion de sirieni. Chiar şi Irakul găzduieşte 200.000 de sirieni”.
“Nu există răspunsuri simple şi a prelua refugiaţii nu este o sarcină uşoară pentru nicio ţară, însă pentru a găsi soluţii este necesară o discuţie onestă. Iar mare parte din aceasta discuţie este influenţată de presă. Din motive de acurateţe, directorul Al Jazeera a decis să nu mai folosim termenul de imigrant. Vom folosi în schimb termenul mai potrivit, de refugiat (…) Imigrant este un cuvânt care îi privează pe cei care suferă de o voce. A folosi cuvântul refugiat este o încercare de a le da înapoi o parte din această voce”, scrie Al-Jazeera.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.