Ucraina, Grecia și cele două fețe ale FMI

În 2014, cu puțin înainte alegerile prezidențiale și legislative care au dus la instalarea unui regim pro-occidental la Kiev, FMI a semnat un acord cu Ucraina prin care acorda un împrumut de 17 miliarde de dolari. În martie 2015, FMI mai acorda Kievului un împrumut, de data aceasta de 17,5 miliarde de dolari (parte a unui împrumut internațional de circa 40 de miliarde de dolari, la care se adaugă și ștergerea unor datorii cuprinse între 15 si 20 de miliarde de dolari).

În mai puțin de un an, FMI a împrumutat Ucraina cu circa 35 de miliarde de dolari. În cursul acestei luni, directoarea FMI, Christine Lagarde, a declarat că va continua să sprijine financiar Ucraina, în ciuda dificultăților uriașe pe care tara le are când vine vorba de rambursarea împrumuturilor.

Numai că institutiile financiare internaționale controleaza aproape în mod direct finanțele și economia Ucrainei. Câtă vreme poate controla intensitatea măsurilor de austeritate, FMI poate împrumuta mai mult.

Finanțele Ucrainei sunt conduse de Natalie Jaresko, până anul trecut cetățean american. Absolventă de Harvard, Jaresko a sosit în Ucraina în 1992, pentru a lucra la Ambasada SUA la Kiev în calitate de șefă a secției economice. Înainte de acest episod, ea deținuse mai multe poziții în cadrul Departamentului de Stat de la Washington.

Ministru al Economiei este un lituanianul Aivaras Abromavicius, care pare a fi ”omul” europenilor. A lucrat în Ucraina vreme de șase ani, pentru fondul de investitii suedez East Capital, cu afaceri importante în spatiul ex-sovietic. In total, a lucrat pentru fondul respectiv 12 ani.

Luând în calcul ultimele plăți efectuate de Atena către FMI, Fondul nu mai deține acum decât sub 30 de miliarde de euro din totalul de 321 de miliarde de euro al datoriilor elene. Este mai puțin decât datoria pe care Ucraina o are la FMI. Partea uriașă din datoria Greciei revine Germaniei, Franței, Italiei, Spaniei, Băncii Centrale Europene și celorlalte state din zona euro.

Cazul Greciei este diferit. Aici FMI nu mai deține pârghiile de control din Ucraina. Nu numai că guvernul este unul ostil politicilor de austeritate, dar FMI nu este nici principalul creditor. Este cel mai puțin important (prin suma cu care s-a expus) dintre trei actori (țările euro, Banca Centrală Europeană, FMI). Chiar și asa, FMI este cel mai rigid partener de negocieri (a ajuns și să părăsească reuniunile), aceasta fiind una dintre cauzele pentru care premierul elen a început să caute o posibilă finanțare rusă și se implica în proiecte energetice europene prropuse de Rusia și care contravin intereselor SUA și ale Bruxelles-ului. Având în vedere această rigiditate și riscul ca intrarea Greciei în incapacitate de plată să duca la colapsul zonei euro, finalitatea cea mai probabilă a negocierilor (până la sfârșitul lunii iulie) este ca țările euro să ajungă la un compromis cu Atena, pentru a nu distruge proiectul european cu care instituția financiara de la Washington nu are nimic în comun. Vor imprumuta apoi Greciei bani cu care Atena nu va crea noi locuri de munca și nici nu va investi în economie, ci va rambursa datoria către FMI.

Decizia FMI de a împrumuta Ucrainei fonduri care sunt deja mai mari decât cele oferite Greciei este una politică, salutară pentru Occident, menită să limiteze orice tentație a regimului de la Kiev de a se arunca din nou în brațele Moscovei (populația va avea mult de suferit pe termen scurt și mediu de pe urma liberalizărilor și austerității, însă miza este pe moment loialitatea oligarhilor față de regim și susținerea operațiunilor militare din Donbas). Numai că rigiditatea acestui cel mai puțin important creditor al Greciei nu face altceva decât să ofere regimului Putin un alt cal troian, de data aceasta chiar în cadrul UE și NATO.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.