Drepturile omului sunt ale celor care își permit “luxul” de a lupta pentru ele. Aceste drepturi nu ne sunt dăruite, ci au fost cucerite; și asta printr-o bătălie care se duce în fiecare zi.
Când vorbim despre drepturi vorbim despre împărțirea puterii. Să nu uităm că fiecărui drept îi corespunde o obligație; fără obligație corelativă nu există drept. Cel care se obligă cedează din puterea sa în favoarea celui care primește dreptul.
Drepturile omului sunt drepturi individuale. Ele se cuceresc în lupta cu subiectele colective de drept, statele, care exercită puterea în numele unor interese colective.
Prin urmare, recunoașterea drepturilor omului pune în discuție împărțirea puterii între indivizi (persoanele fizice) și stat (persoană juridică, subiect colectiv). Iată de ce drepturile individuale nu pot fi decât rezultatul luptei pentru putere și reflectă felul în care puterea a fost împărțită.
Când vorbim de putere, vorbim de politică. Politica este activitatea care are ca obiect obținerea, concentrarea, păstrarea și exercitarea puterii în vederea atingerii unui anumit obiectiv.
Drepturile se obțin prin acțiune politică, iar nu prin avocatură. Avocatul nu este luptătorul. Luptător este justițiabilul. Avocatul doar îl asistă pe luptător. Nu este cavalerul, ci scutierul. De aceea nici nu vrea și nici nu trebuie să fie confundat cu luptătorul. El nu este nici măcar un accesoriu al luptătorului, căci dacă ar fi ar trebui să urmeze soarta principalului (cum s-a încercat în cazul Roșu sau Vicol).
Când vorbim de drepturi (și de obligațiile corelative acestora) primul gând ne duce la garanțiile oferite de sistemul judiciar. Judecătorii și avocații sunt importanți într-o societate guvernată DE lege și în care legea este creată de popor (demos), prin popor și pentru popor.
Când, însă, guvernarea se realizează PRIN arma legii care sintetizează voința tagmei jefuitorilor poporului, esențială devine lupta politică. În această luptă a puterii pentru putere nu trebuie ignorată puterea celor fără de putere, puterea oamenilor de rând aflați în comuniune.
Tribunalele cu actorii lor sunt utile pentru apărarea drepurilor câștigate, pentru a asigura exercițiul deplin al puterii câștigate. Și asta cu condiția ca vestalele din templul Justiției să nu fie niște maimuțe lăsate a se juca cu briciul, iar Zeița Justiției să nu fie oarbă în fața nedreptății, cântărind cu greutăți măsluite și tăind capete nevinovate.
Cei mulți fără de putere sunt necesari pentru apărarea drepturilor de câștigat (inclusiv după ce au fost pierdute), pentru a asigura obținerea puterii.
Orice luptă, fie ea purtată folosind doar arma cuvântului public, este luptă politică. Numai această luptă poate da naștere drepturilor omului, consensul fiind concesia inteligentă pe care egoismul o oferă echității.
Asemenea burghezului gentilom, care făcea proză fără să știe, mulți fac politică fără să știe. Iar cei care știu ce înseamnă cu adevărat politica vor să îi scoată pe ceilalți din luptă făcându-i să creadă că politica este o îndeletnicire imorală, vecină cu infracțiunea, de care “oamenii de bine” trebuie să se ferească. Oamenii onorabili nu intră, chipurile, în lupta pentru putere. Dacă din greșeală au intrat, trebuie să o părăsească rapid.
Or, cine părăsește lupta niciodată nu o poate câștiga. După cum câștigătorul nu părăsește niciodată lupta.
Astăzi drepturile omului sunt sub un asalt inimaginabil. Secole de luptă și rezultatele acestora sunt repuse azi în discuție.
Speriați de moarte, oamenii nu mai vor să trăiască (sic!). Căci viața fără libertate este în van; omul fără libertate este un mort viu. În mod bizar, pentru că nu acceptă să moară unii acceptă să nu trăiască (sic!).
Mulți estimau, cu just titlu, că libertățile ridicate sub pretextul luptei cu pandemia Covid 19 nu vor mai fi restituite. Iată, însă, că acum, când o vagă restabilire a unor drepturi are loc sub presiunea celor fără de putere, chiar din rândul acestora vin unii și cer ca restituția să nu aibă loc pentru ca nu cumva astfel să devenim vulnerabili în fața altei forme a perversului virus, responsabil pentru decesul a circa 1% din cei infectați. (!)
Așadar, după ce niște oameni au cerut să li se ia drepturile, fiind gata să îi și denunțe pe cei care le exercitau pe ascuns (în comunitățile fără drepturi delațiunea se banalizează), acum tot aceia sau alții din același aluat cer să nu li se restabilească drepturile confiscate.
Așa serbăm în anul de grație 2021 Ziua Internațională a Drepturilor Omului. În aceste condiții, de apărarea drepturilor este nevoie nu (doar) în pretoriu, ci în agora, în forum, nu doar în sălile de judecată unde procurorii și judecătorii intră pe aceeași ușă după ce și-au băut împreună cafeaua, iar avocații sunt condamnați pentru că au pledat împotriva vinovăției prin suspiciune, ci pe baricade, prin politică făcută conștient și responsabil. În justiție nu ai cum apăra oameni care nu mai au drepturi.
Iată de ce în această zi de 10 decembrie, petrecută în contextul descris, urarea “la mulți ani!” este cumva neavenită. E ca și când ai ura la mulți ani unui mort sau unui pușcăriaș.
De 10 decembrie 2021 este firesc și necesar să adresăm tuturor oamenilor pentru care drepturile și libertatea înseamnă viață “tradiționala” urare: “La luptă!”
De ce uităm că-n noi e număr și putere? Este timpul ca în inimile noastre să fiarbă răzvrătirea. Drepturile omului se câștigă zilnic, prin luptă.
Autor: Adrian Severin
care drepturi? ca sa afli cat ai de plata la gaze si lumina ti se cere mai nou codul numeric personal, cica pentru protectia personala. adica toate convorbirile se inregistreaza si sunt pe banii tai, dai cod client, adresa, nume titular si mai nou cnp. CARE PROTECTIE? sa nu e fure spionii cat ai de plata……….datele personale se pot fura numai cat ai de plata e secret.
ca sa-ti faci CI iti trebuie test pcr negativ de la clinici autorizate, care costa de 200 lei in sus.Este gratis sa te imbolnavesti de covid cand iti dai masca jos ca sa te traga in poza in spatiul mic si neaerisit dupa fiecare persoana care intra.
care drepturi?
Visan de la fostul pdl sugera sa nu mai primeasca batranii medicamente compensate daca nu se vaccineaza.
Oare cand au devenit romanii masochisti si cu moto-ul ‘mai vreau odata’?
Visan e un violator! Drepturile omului nu se mai respecta! Doar insurgentă violenta planetară rezolva totul!
in spatele drepturilor omului sint fostele imperii europene care s-au …redescoperit in ue si in …democratii…in irael palestinienii sint terorizati de jidanii asasini care le ard casele livezile si proprietatuile …israelul domina sua prin terorism si tradare nationala …in 24 iulie 2019 pompierii din nyc declarau ca au dovezi ca istraelul si cia au pasat exploziv inaintea asazisului atac terorist din 11 sept 2001…in loc de a anoua ancheta jidanii porneau pandemia in china iran si italia…in yemen sauditii armati de sua bombardeaza populatie civila zilnic …
Drepturi, da, Dumnezeu să le odihnească în pace
Se pare ca cetățenii romani nu prea sunt considerați * oameni * așa ca despre drepturi ….
Drepturile omului! Ce gluma. Care drepturi. Uitați-vă ce se întâmplă în lume și mai ales ce restricții se impun, în Europa și, bineînțeles, și la noi, ca trebuie sa-i copiem pe ceilalți și să le căntăm în strună, cu măsuri împotriva majorității populației. Felicitări Domnului dr. Ciuhodaru, singura minte luminată și cu gândire absolut normală în situația în care ne aflăm.
Drepturile mele naturale sunt inalienabile, indiferent de ce ar zice UE, CEDO, Comisia de la Venetia, Terorismul de Stat practicat prin Green PaSS/AusweiSS.
Drepturile omului isi au izvorul in cele naturale.
Astept Nurnberg II relativ la tratamentul politic criminal aplicat crizei sanitare covidiene, judecarea si pedepsirea vinovatilor pentru crime impotriva umanitatii, despagubirea victimelor sau a urmasilor acestora.