ADHD și cuantică transversală

81. Un caz complex

Ştiinţa medicală face adevărate miracole: numeroase baoli, care până mai deunăzi nici măcar n-au fost cunoscute, ocupă astăzi primele locuri în topul suferinţelor. Şi asta nu numai la adulţi, ci – vai! – chiar şi la copii. Au fost eradicate maladii ce secerau mii de vieţi? Nu-i nimic! Au apărut denumiri noi. Mulţi tineri care până mai ieri au fost socotiţi doar puşti neastâmpăraţi, astăzi sunt diagnosticaţi cu ADHD. Alţii, care socializează mai greu, sunt încadraţi în diferitele grade şi forme ale spectrului autist. Fideli unor standarde atent stabilite, specialiştii nu ezită să stabilească diagnostice severe în funcţie de indicatorii bruţi ingenios precizaţi. Nici mass-media nu sunt indiferente faţă de acest fenomen şi ne oferă nenumărate forme de tratament ultramodern în spoturi publicitare.

În aceste condiţii de progres continuu al ştiinţelor medicale şi psihologice, Julius Zimberlan s-a bucurat încă de la vârsta de şapte luni de un diagnostic de autism, înlocuit apoi în acte cu sindromul Asperger. La doi ani, i s-a trecut în dosar o dislalie polimorfă, iar – bineînţeles – la patru a fost găsit şi cu instabilitate motrică. La şase ani, Julius a fost încadrat în grupa II de retard mintal, specificându-se limpede în hârtii că în cazul său există şi serioase suspiciuni de hipoacuzie. (Asta după ce, prezentându-se subiectul studenţilor, cei doi celebrii profesori, Raphael Zorn şi Vasile Vasilescu, nu s-au putut pune de acord dacă lipsa lui Julius de reacţie la solicitări provine din autism ori din deficit auditiv. Polemica aceasta a rămas un bun exemplu de analiză academică.)

Cu toate actele în regulă, Julius Zimberlan beneficiază de toate drepturile unei persoane cu polihandicap. Atât în răspunsurile date ziariştilor de pe podiumul de premiere al marilor competiţii de atletism, cât şi la discursul de recepţie în academie, Dr., Dr. H.C. Julius Zimberlan nu uită să arate în faţa camerelor televiziunilor numeroasele sale diplome, urne şi certificate medicale. Precum şi dovezile că este polihandicapat.

82. Teoria cuanticii transversale, „Legea Zimberlan”

La un nivel atât de înalt ca acela la care au ajuns academicienii Julius Zimberlan şi Fox B. Fox, nimeni n-ar fi bănuit: ceea ce a avut loc părea să nu poate avea niciodată loc. Pe scurt: după cum bine se ştie, Dr. Julius Zimberlan a emis, după o viaţă de muncă, teoria cuanticii transversale, teoria care a revoluţionat întreaga viaţă de zi cu zi a oamenilor de pe pământ. Dr. Fox B. Fox, vechiul său coleg şi rival, prin poziţia şi relaţiile sale, a reuşit să oprească vreme de ani de zile punerea în aplicare a genialei descoperiri.

– Câtă vreme ai să trăieşti, efectele cuanticii transversale nu vor avea loc, i-a spus verde în faţă Fox, ajuns ministru. Câtă vreme ai să trăieşti, nu vei primi nici un şfanţ pentru a pune în practică proiectul!

– Până la urmă tot o să…

– Până la urmă… îl îngână demnitarul.

– Adică, vrei să spui că lumea se va bucura de teoria cuanticii transversale abia după ce eu nu voi mai fi?

– Exact! Asta vreau să spun. (Fox B. Fox este cunoscut că avea prestigiul unui mare cinic.)

Ca să nu împiedice omenirea cine ştie câtă vreme să se bucure de beneficiile uriaşe ale teoriei sale, academicianul doctor Julius Zimberlan s-a sinucis.

După o înmormântare cu adevărat impresionantă, care a anunţat limpede gloria postumă a savantului, ministrul Fox B. Fox a alocat fondurile necesare punerii în practică a tot mai celebrei teorii, teoria Julius Zimberlan.

Ceea ce nu era tocmai drept: e adevărat că Zimberlan a realizat conceptul teoretic, dar el, academicianul doctor Fox a fost cel care – cu eforturi nu puţine – a fost cel care l-a implementat. Povestind toate astea, seara, la cafenea, ministrul auzi şi părerea lui B. G., o voce de asemenea din sferele înalte. B.G. a spus:

– Julius Zimberlan – Dumnezeu să-l odihnească! – se bucură pe bună dreptate de glorie veşnică, gloria pe care doar postumitatea o susţine.

Aşa că Fox B. Fox, nemaiavând răbdare să aştepte „gloria veşnică, gloria pe care doar postumitatea o susţine“, s-a sinucis şi el.

O, soartă! Cât de nedreaptă poţi uneori să fii! Legea cuanticii transversale continua şi azi să fie cunoscută drept „Legea Zimberlan“, iar numele lui Fox B. Fox a trecut cu totul în uitare. Îşi mai aminteşte cineva dintre dumneavoastră de ministrul academician doctor Fox B. Fox?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.