Gergiev, considerat omul-orchestră, este dirijorul spaţiilor ample şi al detaliilor perfecte, puse în lumină cu o rară precizie. Când îl vezi dirijând la repetiţii, atât de stăpânit de muzică, îţi dai seama că acest om este cu adevărat ieşit din comun. Fără baghetă, Gergiev reuşeşte minunat să insufle forţă orchestrei, mâinile şi degetele vibrează blând, dar imperios, într-un adevărat balet în care degetele dau impresia că fac adevărate piruete.
La Bucureşti, la pupitrul „Mariinski Theatre Symphony Orchestra”, cu care s-a îmbinat perfect şi pe care a modelat-o după asemănărea lui, sunând impecabil, şi-a construit, în prima seară, programul cu Uvertura operei „Tannhäuser” de Wagner, eroul unei vechi legende germane, cu „Prometeu sau Poemul Focului pentru pian şi orchestră, op 60” de A. Skriabin (solist Alexander Toradze, care face o pianistică de esenţă rusească, deşi e stabilit în Statele Unite) şi cu o plăsmuire muzicală de o mare frumuseţe, „O viaţă de erou”, de Richard Strauss. A doua seară, un alt moment memorabil: versiunea „Simfoniei a III-a în Do major” de George Enescu, partitură susţinută cu o excepţională forţă vitală, împreună cu „Corul Academic Radio”. Minunat orchestrat „Concertul nr. 1 pentru orchestră”, de Rodion Scedrin, care are şi un subtitlu, „Cuplete populare vesele”, ce poartă marca folclorului rus. Imaginaţia dirijorului a prins aripi în suita „Tablouri într-o expoziţie” de Musorgski şi Maurice Ravel, transpunând din vizual în sonor imaginile. Am admirat modul în care acest geniu al baghetei a reuşit să tempereze orchestra precum şi pasajele de virtuozitate. Aplauze furtunoase şi pentru bisul cu „Baba Yaga” (vrăjitoarea din basmele populare), ce a sunat ca un dangăt de clopote şi toacă, într-o pagină de mare virtuozitate simfonică.
Dirijorul fără baghetă
Directoratul său la Teatrul Mariinski a însemnat, dincolo de concerte, fondarea de festivaluri, renovarea clădirii, crearea unei săli de concert cu o acustică extraordinară… Să fii directorul acestui teatru nu este o sinecură. La 57 de ani, acest nativ din Osetia dirijează instituţia de peste 20 de ani..
Aproape tricentenar, Mariinski a cunoscut multe noutăţi. „Lucrez din greu pentru ca teatrul să-şi lărgească câmpul de acţiune, cu noi artişti, noi producţii, un nou repertoriu”, mărturiseşte dirijorul, despre care se spune că are un ego supradimensionat.
Un artist al lumii
De la Londra la Paris, trecând prin Viena sau Italia, Gergiev dirijează în jur de 200 de concerte pe an, repetând cu orchestrele până în ultimul minut. La Teatrul Mariinski a introdus în repertoriu opere germane şi franceze. În lume face să răsune muzica marilor compozitori ruşi.
Valery Gergiev este un artist al lumii. Nu de mult s-a aflat la Barbican Center, la pupitrul Orchestrei Simfonice din Londra, într-un program cu „Concertul pentru trompetă şi pian nr. 1, op. 35”, „Concerul pentru pian nr. 2 în Fa major” de Şostakovici şi Simfonia nr. 3, „Poloneza” de Ceaikovski, avându-l la pian pe Yefim Bronfman. Alte ovaţii la Sala Pleyel din Paris, continuând ciclul simfoniilor lui Mahler. Recent, Valery Gergiev a triumfat la Scala din Milano. Întâi cu un concert cu casa închisă la pupitrul Filarmonicii Teatrului Scala, avându-l ca solist pe violoncelistul Mario Brunello, cu un program Dvorak şi Ceaikovski. Critica a apreciat perfecţiunea interpretativă „la limita umanului”, sub bagheta unui Gergiev „impunător şi cu gesturi frumoase”. Iar o mai bună interpretare a lui Ceaikovski „nu este posibilă”. Apoi, ovaţiile au răsunat în finalul operei „Turandot” dirijate de el. Maestrul a obţinut o fabuloasă bijuterie montată cu pietre preţioase a căror strălucire cromatică a fost de o claritate şi o dinamică excepţionale, aprecia presa italiană. Un timbru rafinat a contribuit la crearea atmosferei de basm exotic, dirijorul urmărind un efect cumulativ pentru acest ceremonial colectiv ce relevă umanitatea fiecărui individ. Ritmul obsesiv, ce taie respiraţia spectatorilor, a urmărit atent relaţia cu soliştii Stuart Neill în rolul Calaf şi Lise Lindstrom în „Turandot”.
La pupitrul Orchestrei Teatrului Mariinski
Aleargă, zboară de la Sankt Petersburg la Paris, se întoarce la aeroport imediat ce se termină concertul pentru că este aşteptat la Londra, la Berlin, la Milano sau la Washington. Din 2007 este dirijor principal al „London Symphony Orchestra” şi colaborează constant cu „Wiener Philharmoniker”, cu „Teatro alla Scala”, Orchestra din Rotterdam, „Metropolitan Opera” din New York.
Un ritm de viaţă infernal în care o întârziere a avionului sau o întâmplare neprevăzută obligă publicul să-l aştepte. Dar maestrul reuşeşte întotdeauna să sosească.
„Când n-ai timp, îţi găseşti”, spune el cu o privire hâtră. „Chiar dacă trebuie să munceşti cât zece”. A doua zi, acelaşi scenariu. Spectatorii aşteaptă în faţa uşilor sălii, pentru că dirijorul repetă cu orchestra, perfecţionând fiecare măsură. Sunt două faţete ale acestui personaj enigmatic, care a găsit energia necesară pentru a dirija Orchestra Teatrului Mariinski la Bucureşti şi de a răspunde invitaţiilor tuturor orchestrelor mari ale lumii.
Gergiev îşi aminteşte prima sa vizită la Bucureşti, care a avut loc cu 27 de ani în urmă, când a dirijat la Ateneu. Apoi, a revenit la Iaşi, la Cluj, a participat de câteva ori la Festivalul „George Enescu” şi de fiecare dată a avut în program o lucrare aparţinând marelui compozitor: „Consider important ca marile orchestre, muzicienii zilelor noastre să cunoască mai bine muzica secolului al XX-lea. Este bine că mai avem încă şansa să descoperim aspecte interesante în muzica lui Bach, Mozart, Beethoven, Schubert, ajutaţi de noi interpreţi care vin cu o viziune proaspătă. Cu atât mai mult există aspecte inedite în muzica veacului trecut şi mă refer la un grup de compozitori în care l-aş include şi pe George Enescu. Repertoriul meu se lărgeşte constant cu noi titluri precum «Electra», «Salomeea», «Ariadna la Naxos»…, dar şi cu titluri de Serghei Prokofiev, Dmitri Şostakovici, Igor Stravinsky, puternicul grup al compozitorilor ruşi pe care l-am promovat în ultimii ani în multe alte ţări din Europa şi dincolo de Europa. Salut aşadar filosofia Festivalului de la Bucureşti care se bazează pe promovarea lui George Enescu prin intermediul marilor orchestre ale lumii, ansambluri simfonice care vin cu propria lor lectură şi deschid o dimensiune internaţională repertoriului enescian”, declara el într-un interviu publicat în caietul-program al Festivalului.
Muzica nu este în criză
Dirijând şi baletând cu mâinile
Să ne amintim că Teatrul Mariinski, la iniţiativa sa, a produs în colaborare cu Teatrul Châtelet din Paris comedia muzicală „My Fair Lady”. O revoluţie care ar trebui să-i indigneze pe purişti. „E o poveste foarte cunoscută şi un moment important al comediei muzicale”, se apără Gergiev. „Asta va aduce la teatru un public care nu vine în mod obişnuit. Am văzut-o la Paris şi am fost încântat. Şi mai sunt şi altele! Depindem de Ceaikovski, de Mozart, de Prokofiev, de Stravinsky, muzica nu este în criză”, afirma el. Sigur de acţiunile lui, a rupt legăturile cu casa de discuri „Universal Music” pentru a-şi crea propria casă de înregistrări. „Nu mai suportam aceşti manageri ai industriei fonografice care vor asta şi nu cealaltă, care se tem de orice, care-mi spuneau fără încetare «este nevoie de prudenţă». Astăzi producem discuri nu pentru că urmărim un rezultat financiar, ci pentru că este interesant din punct de vedere artistic. Şi dacă am înregistrat «Parsifal», am făcut-o pentru că eu cred în el!”
Anul acesta, Valery Gergiev a câştigat Premiul revistei „BBC Music”, pentru „performanţa uluitoare din concertul cu baletul «Romeo şi Julieta»” de Prokofiev, la pupitrul Orchestrei Simfonice din Londra, a cărui înregistrare a fost declarată „Discul Anului”, selectat din 1.500 de propuneri.
Dirijor impevizibil, Valery Gergiev a făcut să vibreze Sala Palatului, fiind răsplătit, de fiecare dată, cu lungi minute de aplauze şi ovaţii.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.