Atentatul de la Râul Alb (XVI)-Un dosar făcut din pix mai rău ca la Miliţie

 În seara zilei de 24 mai 2015, la câteva ore după săvârşirea tentativei de omor, a fost „fabricat”, retroactiv, artificial şi „din pix”, Dosarul penal nr. 456/P/2015 privind infracţiunea de lovire sau alte violenţe asupra lui Sălăşan Luca. Poliţiştii din cadrul secției de poliție Baru Mare pretind că faptele s-ar fi petrecut în data de 17 mai 2015, însă nu există nicio probă certă care să confirme presupusa infracţiune. Dosarul „executat” de subcomisarul Tăşală Dorin a fost clasat după câteva zile, dar procurorii s-au folosit de el cu scopul de a arăta că aşa-zişii ecologişti mai fuseseră agresaţi de noi cu o săptămână în urmă.

Secţia de Poliţie Rurală 7 Baru Mare primise, în 24 mai 2015, misiunea de a face cercetarea penală în cazul tentativei de omor. Secţia are în subordine cinci posturi de poliţie, amplasate în comunele: Baru, Pui, Sălaşu de Sus, Băniţa şi Sântămarie Orlea. Sub aspect politic, zona este „controlată” tot din Baru, de primarul comunei – Daniel Răducanu, cel mai influent personaj politic din Ţara Haţegului. În acea perioadă, la Baru se construia o microhidrocentrală în Geoparcul Dinozaurilor, investiţie similară cu a noastră, dar care n-a fost niciodată ţinta protestelor, deşi cei mai mulţi dintre hărţuitorii noştri locali erau locuitori ai comunei Baru. Acesta este cadrul general sub care s-au derulat evenimentele ce urmează să le aflaţi mai jos.  

Baru, cartierul general al hărţuitorilor mei

Primarul Daniel Răducanu avea o relaţie foarte apropiată cu membrii „diviziei locale” de agitatori din comuna Baru: „Îl cunosc pe Leordean Vasile de mai mulți ani fiind căsătorit cu o fată din sat Livadia, comuna Baru, sunt prieten cu el. Pe Sara Leordean am cunoscut-o la un grătar, cred că după incidentul din data de 24 mai 2015, aceasta fiind prietenă la acea dată cu Luca Sălaşan, iar eu sunt prieten de familie cu familia lui Luca, însă nu am vorbit cu niciunul dintre ei despre incident”.  De asemenea, Daniel Răducanu recunoaşte că a avut relaţii economice (şi nu numai) cu Alin Andrioni: „În decurs de 2-3 luni, am cumpărat de la depozitul domnului Andrioni Alin în mai multe rânduri, materiale de construcție”; „… din factorii implicați l-am cunoscut anterior doar pe domnul Andrioni, prima dată l-am văzut în urmă cu câțiva ani, am mers la un prieten de Crăciun acasă, pe raza comunei Baru, iar domnul Andrioni cânta colinde în casa prietenului meu, Leordean Vasile” (doc.1). 

Despre implicarea lui Daniel Răducanu în afacerea MHC-ului de la Baru s-a vorbit în spaţiul public, dar subiectul a fost tratat superficial de organele abilitate ale statului (Episodul 11). „Întrebare: În zona comunei Baru, există construită o microhidrocentrală, ce știți despre investitori? Răspuns: Da există o microhidrocentrală și există două rânduri de investitori, respectiv firma Renewables Invest care a aparținut inițial unor persoane a căror identitate nu mi-o amintesc, iar proprietarul actual e o familie Torcado, pe care o cunosc. 
Din declaraţia primarului Daniel Răducanu reiese că microhidrocentrala de pe Băruşor, construită în Geoparcul Dinozaurilor, s-a finalizat în 2015. Adică, exact în aceeaşi perioadă în care eu am fost ţinta atacului criminal, provocat de ,,tinerii ecologiști”, care au venit să mă hărțuiască chiar din localitatea păstorită de primarul Răducanu. Daniel Răducanu a fost audiat cu câteva luni înainte de finalizarea anchetei şi cred că audierea sa a fost o simplă formalitate, deşi faptele arată că nu este deloc străin de grupul hărţuitorilor mei. 

Acte însăilate la repezeală

Dosarul privind „fapta” din 17 mai 2015 a fost încropit luni, 25.05.2015, în ziua care a urmat tentativei de omor, când a fost şi înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Haţeg, unde a primit numărul unic 456/P/2015. Practic, acesta este și momentul în care a apărut oficial dosarul de lovire sau alte violenţe din data de 17 mai: ulterior dosarului de tentativă de omor (nr. 426/P/2015) din 24 mai. În acele ore, „tinerii ecologişti” apăreau la televizor ca fiind victimele scandalului de pe Râul Alb, iar anchetatorii au construit probe care să susţină această teorie. 

„Activistul” Sălăşan Luca pretinde că a fost agresat de Coman Alin în data de 17 mai 2015, când se afla în satul Coroieşti împreună cu prietena sa, Leordean Sara. Cei doi declară că au reclamat fapta, imediat după incident, prin apel telefonic la serviciul de urgenţe 112, dar şi printr-un denunţ depus la Postul de Poliţie Sălaşu de Sus. În realitate, NU există nicio probă certă care să confirme infracţiunea. În mod procedural, dacă sesizarea era făcută în data de 17.05.2015 trebuia să se înregistreze în acea zi în registrul cu evenimente-sesizări al Postului de Poliţie Sălaşu de Sus. La acest post de poliţie nu figurează nicio sesizare făcută de Sălăşan. Există, însă, o serie de acte menite să creeze aparenţa că sesizările ar fi fost făcute la poliţia din Pui. Asta în condiţiile în care avem PATRU declaraţii date în faţa procurorului, prin care Sălăşan Luca şi Leordean Sara declară că s-au prezentat şi au depus plângerea la Sălaşu de Sus. Ce caută poliţiştii din Pui în această poveste? Ei nu au nicio competenţă pentru că „fapta” s-a petrecut în comuna Sălaşu, iar victima este din comuna Baru. Convingerea mea este că nu a existat nicio plângere în 17 mai 2015 şi că toate actele de la dosar au fost făcute retroactiv din „pix” de subcomisarul Tăşală Dorin​ cu complicitatea mai multor poliţişti din cadrul secției de poliție Baru Mare.

Probabil Postul de Poliţie Pui era singurul din Secţia 7 Baru unde s-a găsit o „portiţă” în registrul cu evenimente care să permită înregistrarea retroactivă a sesizării. În primul rând, la dosar NU există înregistrarea convorbirii de la serviciul 112. De ce este esenţială această probă? Pentru că cei doi „ecologişti” nu se pot pune de acord care dintre ei a apelat serviciul de urgenţă. Sălăşan Luca spune că: „Prietena mea a sunat la 112 şi ne-am dus la Postul de Poliţie Sălaşu de Sus” (doc.2), iar Leordean Sara zice că, de fapt: „Cănd am plecat de acolo, prietenul meu a sunat sunt la 112 și ne-am dus la cel mai apropiat post de poliție să depunem plângere. Am fost la postul de poliție Sălașu de Sus unde prietenul meu a formulat plângere„ (doc.3). Deşi nu există nicio dovadă a apelului SNUAU 112 în 17.05.2015, șeful Postului de Poliţie Pui, agent șef principal Mânja Cornel, a întocmit adresa nr. 459/18.05.2015, din care reiese că sesizările (prin SNUAU 112 şi în persoană) au fost făcute la Pui (doc.4). Din adresă rezultă că a ataşat în corespondenţă un proces-verbal de consemnare a plângerii, semnat de Sălăşan Luca, împotriva numitului Coman Alin. Procesul verbal este datat 17 mai 2015 şi a fost întocmit de Agent șef principal Frențoni Doinel, din cadrul Postului de Poliție Pui (doc.5) Cum putea Sălăşan Luca să semneze un act întocmit la Pui, când el susţine, sus şi tare, că a depus denunţul la Sălaşu de Sus, aspect confirmat şi de prietena sa? Mai mult, adresa şefului de post din Pui (datată 18 mai 2015) ar fi ajuns la Postul de Poliţie Sălaşu de Sus în 21 mai 2015, unde a primit numărul de înregistrare 160/21.05.2015, dar procesul verbal „ataşat” a ajuns abia DUMINICĂ 24.05.2015, DUPĂ ce se produsese tentativa de omor asupra mea. Aşadar, actele au fost trimise deodată, în acelaşi plic, dar au ajuns pe rând, la interval de câteva zile… De asemenea, fişa infracţiunii sesizate în 17 mai 2015 (nr. 620188) este înregistrată tot în ziua de DUMINICĂ, 24.05.2015, după ce a avut loc tentativa de omor (doc.6). Şi tot cu data de 24 mai 2015 este datată şi ordonanţa de începere a urmăririi penale împotriva lui Coman Alin, act întocmit de agent principal Olaru Vlăduţ Lucian, din cadrul Secţiei de Poliţie Nr. 7 Baru – Post Poliţie Sălaşu de Sus (doc.7). 

Să recapitulăm: în 24 mai 2015, la Sălaşu de Sus se produsese o crimă despre care vorbea toată România, dar poliţiştii locali erau prinşi până-n gât cu întocmirea unui dosar privind fapte petrecute în urmă cu şapte zile. E posibil?! Actele demonstrează foarte clar că dosarul a fost fabricat, la repezeală, când eu eram pe moarte şi se lucra pe toate „fronturile” pentru a produce documente justificative în favoarea autorului crimei.

De la uzul la abuzul legii. Pentru că pot!

Dosarul de mai sus nu a contat decât din perspectiva atentatului comis asupra mea. De altfel, primele mărturii despre incidentul din 17 mai 2015 au fost consemnate în dosarul tentativei de omor, fără să existe o audiere onestă a ambelor părţi. Anchetatorii au consemnat ce spun „victimele” (Sălăşan Luca şi Leordean Sara), precum şi părerile tuturor celorlalţi activişti care pretind că deţin informaţii „din auzite” despre acest incident: Leordean Vasile, Dejeu Călin, Păun Gabriel şi Andrioni Alin. De partea cealaltă, în seara zilei de 24 mai, avem doar mărturia lui Coman Nelu. De ce n-au respectat procurorii principiul „Audiatur et altera pars”? Pentru că pot! Consemnarea aproape unilaterală a unei fapte n-ar trebui să apară în procesul de înfăptuire a actului de justiţie. Şi totuşi… Anchetatorii atentatului de pe Râul Alb aveau să demonstreze că pot fi şi mai abuzivi de atât. 

La data de 28.05.2015 au fost luate declaraţiile¹ lui Sălăşan Luca, în calitate de persoană vătămatăşi ale martorei Leordean Sara, în dosarul 456/P/25.05.2015. Cu acest prilej, Sălăşan Luca şi-a retras plângerea, precizând în mod expres că nu mai solicită să fie audiaţi învinuiţii şi nu mai au nici un fel de pretenţii din partea organelor de urmărire penală. Totuşi poliţiştii continuă cu exces de zel şi-i audiază pe Coman Nelu şi pe Coman Alin în data de 04.06.2015 (doc.8), după care închid dosarul cu propunere de clasare. În acest sens, procurorul emite Ordonanţa de clasare în data de 29.06.2015 (doc.9). 

Însăilarea de înscrisuri dovedesc fără tăgadă că dosarul de lovire a fost făcut retroactiv şi fără nicio probă. Nu există nicio urmă în actele Spitalului Haţeg care să confirme că cei doi „ecologişti” au fost consultaţi la data de 17 mai. Nu rezultă din niciun înscris faptul că cei doi ar fi fost la spitalul din Haţeg în acea zi, aşa cum au declarat, iar la dosar nu există nicio fişă medicală de consultaţii de unde să rezulte că ar fi suferit leziuni. De ce au continuat poliţiştii să producă probe false într-un dosar care nu se baza pe nimic? Pentru că „ecologiştii” trebuiau să apară ca fiind victime (nu călăi, cum au fost de fapt) şi pentru că pretinsa agresiune din 17 mai 2015 trebuia plasată strategic la dosarul tentativei de omor. Toate actele din acel dosar clasat au fost anexate la cazul tentativei de omor. Lipsea doar ordonanţa de clasare, omisă cu bună ştiinţă pentru a crea impresia că fapta de lovire există.

Dosarului penal nr. 456/P/2015 a fost construit artificial şi a avut o viaţă foarte scurtă, dar fantoma lui a bântuit şase ani cauza tentativei de omor pentru a oferi un istoric de victime adevăraţilor agresori ai acţiunii criminale de pe Râul Alb din data de 24 mai 2015.

Note: 

¹ Decarații martor Sălășan Luca (doc.10) și Sălășan Sara (doc.11), dosar 456/18.05.2015

PRECIZARE: „Scandalul de pe Râul Alb”, cazul care a şocat România în 24 mai 2015, a apărut public la momentul respectiv în zeci de articole, cu părerea exclusivă a activiştilor de mediu (numai platforma ONG-istă România Curată a scris peste 30 de articole pe acest subiect). Cotidianul.ro prezintă povestea şi din perspectiva celui care a fost victimă a tentativei de omor. Mărturia îi aparţine lui Mihai Bocea şi este preluată cu acordul său de pe siteul raulalb.ro

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.