Un articol succint, publicat deunăzi sub titlul Crucialul an 1971 suscită anumite reflecții.

Insistând, cu cerul și pământul, că o dronă rusească ar fi căzut în partea românească a Dunării în dreptul portului Ismail, înalți oficiali ucraineni se întind mai mult decât le e plapuma. 

Ca o jucărie stricată pe care nu o scoate nimeni din priză, chiar cu riscul prejudicierii imaginii propriului partid, omulețul chelios sare implicit și la gâtul premierului Netanyahu

Un lucru e clar: publicului român i s-a întipărit că Regele Angliei îl apreciază în mod special pe șeful SRI.

Personaje ca Adamescu, Săvulescu, Oprescu, Bica s-au pus la adăpost, refuzând să execute pedepsele cu care au fost potcovite în țară. Udrea e un caz special

Însăși dna Maia Sandu, întrebată odată despre perspectiva reunificării, a dat-o cotită și învârtită, evocând, tulbure, necesitatea unui referendum. Niciun ziarist care se respectă n-a întrebat-o: dar când Stalin a luat Basarabia, s-a făcut referendum?

Luările de poziție ale intervenienților de pe site-urile gazetelor, așternute cu acribie după fiecare articol, la rubrica „Comentarii”, nu sunt lipsite de interes.

Ar fi trei răspunsuri posibile: Primo. Șoșoacă ar putea fi instrumentată de servicii secrete românești în rolul unei sperietori (domnia sa având deja profilul respectiv),

Porunca dată de Comisia Europeană de a se tăia pensiile speciale în România i-a ars la lingurică pe mulți componenți ai sistemului de forță – adică tocmai pe aceia care țin de căpăstru România.

Rareș Bogdan este „bazat”. Avem într-adevăr de-a face cu unul dintre cei mai proști miniștri de Externe din ’90 încoace.

Mihai Șora, pe lângă faptul că a fost membru al Partidului Comunist Francez, s-a lăsat recrutat de NKVD prin șeful spionilor ruși de la Paris, care, apoi, i-a dat o recomandare către Ana Pauker.

După cocoșiada multicoloră, dezlănțuită în vernisajele din trecutul recent, cu exhibarea diverselor simboluri ale masculinității regnului în cauză, Marius Ghica

Mâine-poimâine vor invada – a câta oară? – Basarabia. Noblesse oblige, nu? Și cine știe ce mai urmează? Cine știe cine mai vine la cină? Pare că Putin nici măcar nu mai poate să-și refuze oaspeții…

Confuziile privind sintagmele stat profund–stat subteran–stat paralel continuă. Să revizităm subiectul.

De fapt, alegându-l pe Morar, președintele nu făcea decît să urmeze un veritabil modus operandi, inventat special pentru prostime.

Din locomotiva care i-a adus la putere, Klaus Iohannis începe să devină o piatră de moară agățată de picioarele PNL. Pentru umilința necompensată nici măcar la nivel vocal de către președinte, darmite faptic, electoratul se va răzbuna

În 1948, URSS a catadicsit să accepte o plată de 170 de milioane de dolari, dar SUA au refuzat. De atunci, negocierile au continuat de aceeași manieră: Statele Unite reducând treptat datoria, iar URSS refuzând să plătească.

Refugierea amatei ruse pe malul stâng al Niprului și părăsirea orașului Herson, important nod strategic al invaziei putiniste începute în februarie a.c., a fost acuzată de mulți colportori ai propagandei

Toate acestea pot fi și chiar sunt enunțuri de interes și de prime-time news.

Războiul (din Ucraina) îi încrâncenează pe oameni. Și pe cei care participă efectiv, și pe cei care privesc de pe margine. Încontrările opinenților devin tot mai contondente.

Când Suedia și Finlanda bat, ele, la ușa NATO, mai poți să spui că vine America peste tine? Nici chiar Lavrov nu mai poate să dreagă busuiocul

În articolul găzduit de ziarul conservator german Die Welt, Morawiecki incriminează Germania şi Franţa de comportament „imperialist”..

Autoritatea oficială nu e în stare (decât dacă e trasă de mânecă de presă) să îngaime două vorbe clare și oficiale de punere la punct a șmecheriei maghiare..

Fac parte dintre scriitorii care consideră că a analiza unilateral – cu atât mai rău sentimental – o umanitate (mai largă sau mai restrânsă), o stare de fapt, un fenomen social, politic etc. seamănă a dezinformare