Eugen Serbanescu

Eugen Șerbănescu a fost consulul general al României în Bologna (2013-2018), Los Angeles (2001-2002) și New York (1998-2001). De asemenea, a fost director general și președinte C.A. al Centrului Național al Cinematografiei, precum și director al Clubului Român de Presă în 1998. A fost secretar de stat și purtător de cuvânt al Guvernului între 1996-1998. În 1996, a fost director pentru relația cu mass-media al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. În presă, a fost redactor șef-adjunct și editorialist la România Liberă. A condus Departamentele de Politică internă, Politică externă și Cultură.

Eugen Serbanescu
Articole scrise:

Din locomotiva care i-a adus la putere, Klaus Iohannis începe să devină o piatră de moară agățată de picioarele PNL. Pentru umilința necompensată nici măcar la nivel vocal de către președinte, darmite faptic, electoratul se va răzbuna

În 1948, URSS a catadicsit să accepte o plată de 170 de milioane de dolari, dar SUA au refuzat. De atunci, negocierile au continuat de aceeași manieră: Statele Unite reducând treptat datoria, iar URSS refuzând să plătească.

Refugierea amatei ruse pe malul stâng al Niprului și părăsirea orașului Herson, important nod strategic al invaziei putiniste începute în februarie a.c., a fost acuzată de mulți colportori ai propagandei

Toate acestea pot fi și chiar sunt enunțuri de interes și de prime-time news.

Războiul (din Ucraina) îi încrâncenează pe oameni. Și pe cei care participă efectiv, și pe cei care privesc de pe margine. Încontrările opinenților devin tot mai contondente.

Când Suedia și Finlanda bat, ele, la ușa NATO, mai poți să spui că vine America peste tine? Nici chiar Lavrov nu mai poate să dreagă busuiocul

Autoritatea oficială nu e în stare (decât dacă e trasă de mânecă de presă) să îngaime două vorbe clare și oficiale de punere la punct a șmecheriei maghiare..

Fac parte dintre scriitorii care consideră că a analiza unilateral – cu atât mai rău sentimental – o umanitate (mai largă sau mai restrânsă), o stare de fapt, un fenomen social, politic etc. seamănă a dezinformare

Greșeala suveraniștilor de a nu se departaja suficient și la timp de teoriile care “fundamentează“ invazia rusă în Ucraina și-a arătat și își va arăta consecințele, indiferent de meridianul la care privim.

Războiul lui Putin nu este războiul poporului rus, în timp ce – invers – rezistența lui Zelenski este rezistența poporului ucrainean. Așa că, dintr-o dată, steagul galben-albastru a devenit simbolul luptei pentru libertate

Alo, Arafat! Formularea „Burtosul Timmermans, cu obrazul slinos, urăște România că nu dă portul Constanța” este considerată propagandă anti-UE? Dar formularea „Ciucă – acest vătrai al lui Iohannis de scărmănat tăciuni” este considerată propagandă pro-Putin?

Rusia a pierdut războiul imagistic. De acum, tot ce mișcă în Europa – „râul, ramul” – va fi ruso-sceptic, ruso-fob, ruso-negaționist – până nu pleacă Putin. (Pe urmă, o luăm de la căpăt cu destinderea, până se plămădește un alt Putin.)

Ce vroiați? Ca NATO să le fi dat o rachetă la Moscova pentru a-l descuraja pe Putin să intre în Ucraina? Sau, invers, să se retragă din România, ca să-i facă pe plac aceluiași Putin?

Ucraina face parte din Rusia? Serios? Rușii și ucraineni sunt aceeași nație? Serios? Dar Basarabia nu face parte din România? Basarabenii și restul (grosul) românilor nu sunt cumva tot aceeași nație? Pe ei de ce nu-i „decomunizăm”? Zabud!

Puși în antitează, (…) Diaconescu se bucură în mentalul public de o apreciere incomparabil mai mare decât Teodorovici, care a avut proasta inspirație să se agațe de poalele dnei Dăncilă.

Când Simion spune: „Despre legionari și despre Holocaust, nu mă întrebați pe mine! Clarificați-vă cu cei care au făcut aceste declarații!”, dă iarăși cu bâta-n baltă. Asta e o probă clară de amatorism în politică.

Evoluând pe un culoar paralel, dar în sens opus celui al Franței, care a ajuns la cea de a V-a Republica, România se îndreaptă către cea de a V-a dictatură (…)

Ce președinte al renașterii morale ar fi fost Seniorul și cum ar fi luat-o România atunci pe calea cea bună și n-ar mai fi putut fi călcată în picioare ca astăzi dacă populația spălată pe creier (ca și astăzi de altfel, dar pe invers) l-ar fi urmat!

De ce nu se contaminează preotul la propria împărtășanie, imediat după împărtășirea enoriașilor din același Potir? Interviu cu preotul Ion Rîmboi, părinte decan al Bisericii ortodoxe române ”Sf. Nicolae” din Bologna.