Eugen Serbanescu

Eugen Șerbănescu a fost consulul general al României în Bologna (2013-2018), Los Angeles (2001-2002) și New York (1998-2001). De asemenea, a fost director general și președinte C.A. al Centrului Național al Cinematografiei, precum și director al Clubului Român de Presă în 1998. A fost secretar de stat și purtător de cuvânt al Guvernului între 1996-1998. În 1996, a fost director pentru relația cu mass-media al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. În presă, a fost redactor șef-adjunct și editorialist la România Liberă. A condus Departamentele de Politică internă, Politică externă și Cultură.

Eugen Serbanescu
Articole scrise:

Din momentul în care președintele, în parcimonioasele sale apariții publice,  a admis că discuțiile pe tema comasării alegerilor „sunt legitime”, a devenit clar (…)

În pofida unor observatori talentați care se obstinează să-l scoată – prin

Anunțându-ne cu zâmbetul pe buze că „îi convine ca şi adversar politic domnul Hellvig”, dl Ciolacu aruncă un fascicul de reflector peste câmpul minat al prezidențialelor,

Rezultatele alegerilor din Țările de Jos l-au scos în față pe numitul Geert Wilders, categorisit de observatori ca eurosceptic radical, a cărui (..)

O spunem din acest colț de pagină de câțiva ani, mai precis de când USR (Uniunea Striviți România) s-a întrupat din spuma mării (negre) post-securiste și din orientările incerte merkel-macroniste (…)

Ignorând că el însuși e una dintre grozăvii, Cristian Tudor Popescu nu se mulțumește numai să fie ateu, ci are o satisfacție malefică în a desconsidera, în „a umaniza” în sens degradant, patologic, în „a ironiza” public Divinitatea.

Înainte de a intra în dedesubturi, ne lovim de o întrebare de bun simț. Cum se face că un longeviv parlamentar PNL, fost senator, actual deputat, oarecum respectabil (până acum),

Insistând, cu cerul și pământul, că o dronă rusească ar fi căzut în partea românească a Dunării în dreptul portului Ismail, înalți oficiali ucraineni se întind mai mult decât le e plapuma. 

Ca o jucărie stricată pe care nu o scoate nimeni din priză, chiar cu riscul prejudicierii imaginii propriului partid, omulețul chelios sare implicit și la gâtul premierului Netanyahu

Însăși dna Maia Sandu, întrebată odată despre perspectiva reunificării, a dat-o cotită și învârtită, evocând, tulbure, necesitatea unui referendum. Niciun ziarist care se respectă n-a întrebat-o: dar când Stalin a luat Basarabia, s-a făcut referendum?

Luările de poziție ale intervenienților de pe site-urile gazetelor, așternute cu acribie după fiecare articol, la rubrica „Comentarii”, nu sunt lipsite de interes.

Ar fi trei răspunsuri posibile: Primo. Șoșoacă ar putea fi instrumentată de servicii secrete românești în rolul unei sperietori (domnia sa având deja profilul respectiv),

Porunca dată de Comisia Europeană de a se tăia pensiile speciale în România i-a ars la lingurică pe mulți componenți ai sistemului de forță – adică tocmai pe aceia care țin de căpăstru România.

Mâine-poimâine vor invada – a câta oară? – Basarabia. Noblesse oblige, nu? Și cine știe ce mai urmează? Cine știe cine mai vine la cină? Pare că Putin nici măcar nu mai poate să-și refuze oaspeții…