„Să știi că pușcăria a avut și părți bune. Eu, de exemplu, mâncând arpacașul acela în fiecare zi, m-am detoxifiat aproape total, zău așa, încât ajunsesem să cobor adânc în propria mea existență, atingeam amintiri de pe la 3-4 ani!… Interesant, nu? Ți-am povestit că mi-au dat doi bocanci de piciorul drept. Închipuiește-ți, mergeam ca Chaplin.“
Îl priveam hipnotizat, ca de fiecare dată când povestea din închisoare. Avea aerul că deapănă întâmplări nevinovate dintr-un internat de băieți. Atâta doar că „internatul de băieți” era chiar monstruosul Gulag autohton, care a exterminat în condiții abominabile tot ce avea nația mai de preț la momentul colonizării sovietice – în afară desigur de cei care s-au dat cu noua stăpânire (urmașii lor, după ’90, așezându-se din nou în fruntea bucatelor, ajungând astăzi fie procurori generali, fie secretari generali-adjuncți NATO).
Ne aflam în deplasare, într-un moment de respiro între două întâlniri cu oficialități. Oraşul era Bruges. Medieval, dar și neogotic. Canale cu bărci. Veneția Nordului în mijlocul Flandrei. Soarele părea că apune tot timpul. Masa de pe terasă era ovală, solidă, de stejar. Îl ascultam fascinați, adăstând la un pahar de bere, în aerul încremenit al orei de amiază occidentală.
Trăgea din țigara Kent, adânc, frenetic, ca și când – cu fiecare fum din marca aceea consumistă din Vest, care nu se știe cum monopolizase piața românească sub comuniști – recupera ceva indicibil, își lua pur și simplu viața înapoi, reintrând în posesia unei zile, a unei ore sau doar a unei secunde furate de anii de puşcărie în care îl aruncaseră în zadar cei din Est. Fuma ca o victorie a Vestului asupra Estului. Fuma ca o continuă sărbătoare a libertăţii. Se vedea că se născuse în alte vremuri. Oficia libertatea. Noi, cei născuţi după 23 August, doar o mimam. Când ești născut în pantomima stalinist-comunistă, o trăiești inevitabil și după ce regimul a căzut. Pantomima acelorași actori care și-au schimbat doar costumele.
Cu o privire filtrată, vorbea calm, dar clar şi răspicat, ducea frazele, propozițiile, cuvintele până la capăt, nu le spuspenda, nu lăsa audienţa să orbecăie sau să ghicească ce vrea să spună. Avea o obiectivare rece, maiestuoasă şi, în același timp, o hâtroșenie subtilă, de filon de umanitate ardelenească. Simțeai că, în orice subiect, cât ar fi fost de important sau, din contră, cât ar fi fost de neînsemnat, ce spune e bun spus și, parcă, definitiv.
Nu povestea niciodată din proprie inițiativă, trebuia să-l întrebi sau să-l descoși. Unghiul pe care-l folosea era totdeauna anecdotic (și nu dramatic-existențial, cum te-ai fi așteptat), dar cu atât mai tulburător. În carceră, la izolare, unde stătuse opt ani? Păi, la izolare ai problema să nu uiți să vorbești. Și-atunci, ori scrii poezii, ori scrii dicționarul francez-român. Pe ce scrii? În minte. Și reciţi cu voce tare a doua zi. Pentru ca să nu uiţi să vorbești. Și, mai ales, să nu uiți s-auzi.
Râde scurt, cu o candoare dezarmantă. În jur, e plin de turiști din această jumătate de Europă, hoinărind fără griji și fără traume istorice. Pe ei i-au eliberat americanii, nu rușii. Nimeni nu bănuiește că, la masa geluită de atâtea pahare de bere savurate în libertate, stă o personalitate iconică a milioanelor de est-europeni care au spus NU cacealmalei boșevice adusă de tancurile rusești în cealaltă jumătate a Europei.
Doi români aflați prin preajmă, auzindu-i vorba, îl roagă să se fotografieze împreună. Cu plăcere. Vorbește cu ei. De una, de alta. Când, domnule Coposu, când vine şi pentru noi salvarea? Zâmbeşte cu aceeași candoare imbatabilă. Curând. N-aveţi grijă! Vom avea repede primul guvern necomunist de după Rădescu. Apoi, vor veni și celelalte schimbări, inclusiv NATO și UE. (Să vorbești, în 1993, de intrarea României în NATO și UE suna ca o profeţie de pe altă planetă, din altă galaxie.) La despărțire, le-a făcut un semn de rămas bun, ca și cum i-ar fi binecuvântat. Degaja o siguranţă extraordinară.
Și s-a făcut exact cum a prezis. Țara este acum în locul în care îi era locul. Şi în NATO, şi în UE. Ars politica, dar și profesiunea lui de credință – principiile și valorile euroatlantice s-au impus. (Cum au ajuns să fie puse în practică – e altă discuție) La vremea respectivă, aceste principii erau terfelite de mulți. Unii, foarte proeminenți astăzi, dar de care habar n-aveai prin anii ’90 (stând ei la cutie, să vadă cum cad bobii, încotro o ia istoria) au devenit, mai de curând, anti-comuniști foarte convinși, de generație spontanee, de panou publicitar.
Nu e nou pe aceste meleaguri – revizitarea păguboasă, demonizarea trecutului ca scuză a neputinței prezentului, învârtitul în cerc, bătutul pasului pe loc. Iorga a spus-o de mult: „Bizanț după Bizanț”. Adică, pe stil nou, „anticomunism” după anticomunism. Cu adăugarea: securism după securism. E simplu.
În mare, au venit toţi – şi de la stânga, şi de la dreapta – la vorba Seniorului. Ar fi trebuit să urmeze faptele. Dar faptele lipsesc. Din contră, sunt tot mai multe contra-fapte, inclusiv sub sigla Europei. Asta-i și problema. Exagerațiunea filiației. Cu prea multă Europă, riscăm să nu mai avem Românie deloc.
Ce președinte al renașterii morale ar fi fost Seniorul și cum ar fi luat-o România atunci pe calea cea bună și n-ar mai fi putut fi călcată în picioare ca astăzi dacă populația spălată pe creier (ca și astăzi de altfel, dar pe invers) l-ar fi urmat!
Înclinându-ne, la 25 de ani de când a plecat la cele veşnice, în faţa caracterului şi a butadei lui memorabile – putem să negociem orice în afară de principii -, nu putem decât să constatăm că sindromul de care a suferit ţara încă din prima secundă post-decembristă se menţine și se adâncește: discrepanţa dintre faţada – pretins-respectabilă, democratică, europeană – a instituţiilor statului şi mentalitatea și comportamentul din spatele fațadei – stalinistoid, securistoid, miliţienesc, de feudă marcată de specificitățile raionului de activitate, pe modelul suzeranității şi, respectiv, vasalității clientelare, în dispreţul general al interesului public și al interesului național, pe fondul unei indiferențe crase a populației și al unei apatii vegetale ancestrale.
Căci, nici chiar Seniorul Corneliu Coposu n-ar fi putut prevedea involuția societății la care s-a ajuns astăzi pe toate planurile, cauzată în fond de inventivitatea românească inepuizabilă, de factură bizantino-fanariotă, în a găsi căi tot mai sofisticate de transformare a vieții într-un peșcheș politic continuu, abject și gregar. Simulacrul economiei de piaţă, cel al separaţiei puterilor în stat, cel al statului de drept, cel al transparenţei, cel al presei libere şi independente etc., toate sunt grefate pe simulacrul unei democrații perfect nefuncționale.
Asta e starea naţiunii – ajunsă populație în cinci decenii de comunism și rămasă așa, dacă nu mai rău, în alte trei decenii de post-decembrism – şi semne de revenire nu se întrevăd.
Din păcate, seniori nu mai există.
Eugen Şerbănescu
Redactor şef-adjunct la Romania liberă pe vremea Seniorului
Obisnuit sa fumeze Kent din perioada comunismului la constructia caruia a contribuit decisiv in 1947,mereu in ilegalitate,
seniorul secretar particular al unuia din sefii Comintern, Mann, respira cu nesat intre doua fumuri adanci, aerul Vestului
infrant de Est in cadrul Cacealmalei Comintern din 1989 organizate de seful organizatiei teroriste mondiale Gorbaciov in cadrul a doua intalniri cu agentul sau cel mai de pret fost Director CIa, legendat la Casa Purpurie(era prea alba cand a fost vopsita in graba in rosu cu decenii bune in urma!)Bushbush senior(era vremea…seniorilor). Dovada, Colhozul Bolsevic european si prezenta masiva si mult mai activa ca niciodata a ILEGALILOR COMINTERN in SUA asa cum se vede cu ochiul liber!
Ce vremuri minunate erau in 1947 cand cu Diversiunea Securitatii de la Tamadau si cand fuma mahorca veritabila! Cura de slabire intensiva de la inceputul lui 1989, poate de la sfarsitul lui 1988 a lasat urmele adanci atat de necesare parodiei
din decembrie. Cacealmaua CDr a avut acelasi regizor, iar despre Patronul „Romaniei Captive” stim ca era corespondent sub acoperire al „Izvestia”, ala cu diversiunea de la Casa Scanteii cu…manifestele „anticeausiste”…
Nu trebuie sa ne revenim, trebuie sa mergem inainte ! Tot inainte !
… si seniori inca mai avem: e unul de 104 ani (La multi ani!) care vinde libertate #progresista pe la Emag ! E chiar cel care huzurea pe langa Ana Pauker pe cand seniorul Coposu se incalta pe dos prin puscarie…
Deh, domnul Coposu „n-a inteles vremurile pe care le traia” (citat din noua biografie a „impaiatului” de 104 ani)… si n-a fost educat cu #Hastagul direct in creier si nici n-a avut sprijin #progresist…
citatul „Asta e starea naţiunii – ajunsă populație în cinci decenii de comunism”
Dupa revolutie au mai trecut 3 decenii de tranzitie la instaurarea comunismului globalist.
Suntem in cumpana daca incepe EPOCA DE AUR SOROSH sau Trump salveaza omenirea de la neo-comunismul imperialist.
Ceea ce am urat milioane de romani pe vremea comunismului,era minciuna.Intuitia ne spunea ca adevarul nu era spus pana la capat .Grija de baza era aratarea realizarilor si prin omisiune nu se aratau realizarile vestului acele dorinte,visuri si fantasmagorii pe care omul si le construeiste la ceva interzis -fructul oprit.Trebuia data posibilitatea oferirii intregului adevar,socialismul-comunismul cu tarele lui, capitalismul cu tarele sale.Prin comparatie,omul putea judeca.De aceea totalitarimsul comunist inseamna ascundere,dirijare ,persecutie.neincrederea ca omul, masele poate gandi,judeca propriu.Acum avem experienta completa a ambelor ideologii,si prin comparatie,o judecata.Seniorul si multi multi altii,spirite deschise ale tarii sunt fara indoiala victimele primei ideologii, cazone care interzice alta gandire in afara proletariatului internatioanlist.Dar insasi proletariatul din tarile socialiste a aratat c anu vrea sa fie internationalist.Vrea propria tara.Daca ar trai acum, seniorul Coposu s-ar cruci vazand spre ce au laut-o lucrurile.AVeam o colega Victorita,cu care am mers dupa convoiul Seniorului,cand a murit,pornit din Pta Univ.Mergea prin cortegiu dl,Virgil Magureanu cu palaria si pardesiul legat cu cordon,la cimitirul Bellu era invalmaseala,venisera Regele Mihai cu sotia.Auzeam ca toti „politicii”au dat cu subsemnatul.Ce au indurat ei,nu este de descris,le apartine.Cand s-a creat sindromul de care a suferit tara inca din prima secunda decembrista,hiatusul dintre discrepanţa dintre faţada și comportamentul din spatele fațadei ? Atunci cand MINCIUNA A INVINS IAR.De ce a invins si cine a invins cu ea ?Pana nu este eliminat Sindromul, glodul gros,noroiul Minciunii ,nu vom fi liberi din NOU.Conjunctura externa defavirabila,nu tb.sa descurajeze,pe nimeni.Chair,daca incurajeaza autorii Minciunii,sa luptam impotriva lor!
Seniorul si sarlatanii lui din PNT-CD care au facut praf guvernarea taranista total impotenta si partidul coposist.
Coposu a fost un fel de ,,Mumia se intoarce”……[Leo]
E bine sa avem și noi modele, idoli, fetișuri etc. Sa nu confundam însă suferința autentica provocata de un oribil clivaj istoric, cu viziunea și valoarea. Discursurile din Senatul României din vremea în care a ocupat fotoliul de senator nu consemnează nimic la acest capitol. O ocazie strălucită, dar pierduta.
@Ileana.De luat aminte fata de sinistrul proiect contemporan despre eliminarea adversarilor politici. Nu știm dacă este vorba despre ignoranță primitiva sau sângeroasă violenta politica. Oricum, arata o lipsa de cultura politica îngrijorătoare pentru un Stat modern într-o lume emancipata.
Despre morti numai de bine!
„…nu putem decât să constatăm că sindromul de care a suferit ţara încă din prima secundă post-decembristă se menţine și se adâncește: discrepanţa dintre faţada – pretins-respectabilă, democratică, europeană – a instituţiilor statului şi mentalitatea și comportamentul din spatele fațadei – stalinistoid, securistoid, miliţienesc, de feudă marcată de specificitățile raionului de activitate, pe modelul suzeranității şi, respectiv, vasalității clientelare, în dispreţul general al interesului public și al interesului național, pe fondul unei indiferențe crase a populației și al unei apatii vegetale ancestrale.” Foarte trist si foarte ADEVARAT.
Seniorul merita aceste randuri scrise de Eugen Serbanescu, randuri care poate nu se vor pierde in ani. Corneliu Coposu a iesit brusc in atentia publica a acelor zile postdecembriste, o tara intreaga l-a cunoscut in cateva zile gratie propagndei nimicitoare a securitatii care isi simtea serios primejduite lucrarile. Si intr-adevar Seniorul le-a temperat macar pentru moment. A devenit un reper pentru o mana de romani care a avut din start incredere in el ramanand imuni la propaganda securitatii. Seniorul a avut totusi parte de o despartire optimista de lumea in care a suferit atat de mult, a parasit-o fiind convins ca a virat-o pe drumul cel bun.
Ce-ar zice Seniorul acum, cind tara e condusa de Unio Trium Nationum? Aceasta intrebare si-o mai pune cineva?
Totul este un fals: „Seniorul”, „Speranţa românilor”, „luceafărul dimineţii”, „dizidentul”, etc. După ce au fost patru ani la guvernare s-a ales praful de toate aceste simboluri. România coborâse atunci în istorie cu un secol în urmă, inflaţia ajunsese la 2000 la sută, ca apoi partidul Seniorului să dispară de pe scena politică a ţării. Era în fapt o paiaţă ţinută în sfori, o promisiune, o speranţă, alimentată de tovarăşii lui. Când s-a pus problema să guverneze, totul s-a dezumflat şi-au arătat din plin incopetenţa crasă. Întregul material cu „Seniorul” este o vrăjeală de doi bani.
„georgel”, exact in primii ani 1990 au fost comise crime bolsevice contra umanitatii, diversiuni gen 12 ianuarie 1990 si imediat marea diversiune Piata Universitatii, ca sa nu le mai insir pe celelalte la care individul in Cauza a fost pasiv, un simplu spectator si e o marsavie faptul ca te faci a nu sti de Tamadau si organizatorul distrugerii PNT. Partidul lui Mann,inalt functionar Comintern, a inselat sute de mii de romani de la inceputul secolului XX, iar secretarul sau personal alte sute de mii din anii 1990, participand la PARODIA DEMOCRATIEI. Esti de rasul curcilor cu securistii tai, speriati de omul lor care propovaduia „pacea” cu tortzionarii. Fanatic sau ingramadit sunt cele doua variante care te caracterizeaza!
Te inchini unui idol fals si ti-o spune un anticomunist autentic, la fel cum bolsevicul de „dreapta” „jagardea” se inchina Idolului nazist Secu-i si crede in mitul „revolutiei bolsevice”…Creiere defecte sau fanatici bolsevici?
Poti sa te infratesti cu „vasile” de pe „stanga” care a uitat DISTRUGEREA TOTALA a Romaniei in cele TREI MANDATE ale lui Ilici-Genocid din decembrie 1989 pana-n decembrie 1996… Asa se instaleaza confuzia de catre Securitate, prostalaii si inregimentatii luptand pentru „idealuri” false…
Fraiere, dar tu crezi ca in acei ani ’90 au guvernat politicienii, inclusiv taranistii? Tot timpul la butoane si atunci si acum au fost securistii. Ministerele, de la portari si pana la directori, gemeau de vechii colaboratori ai securitatii. Taranistii au fost putini si au fost singuri printre toti acei banditi. Inclusiv partidul era virusat cu securisti blatuiti. Astia l-au si desfiintat in final.
Charlie, perfect. N-ar strica, chiar pentru foarte multi, o cura de istorie adevarata in locul propagandei sorosiste mizerabile…
„replica”, nu-mi dau seama daca acest scurt comentariu e din pozitia unuia de „stanga” fericit ca cineva cu vederi opuse
„stangii ceausiste” demasca „farsa partidelor istorice create de marxisti-pnl, respectiv cominternisti-pnt” cu peste un secol in urma sau din pozitia cuiva neinregimentat care si-a dat in sfarsit seama de aceasta FARSA. Faptul ca-ti zici
„replica”, adica ma contrezi, folosind limbajul lui „rene” mi-este de ajuns, dar poate ma insel si ar fi bine sa te pozitionezi, eventual sa-ti dai simplu pseudonimul de front…si trag eu concluziile de rigoare. Detest ambiguitatile
si jocul de-a pseudonimele…