Bertold Brecht avusese dreptate. Într-adevăr, ascensiunea lui Arturo Ui trebuia oprită! Însă în arta manipulării opiacee a poporului german, Goebbels atinsese perfecțiunea. Apoi, perfecțiunea s-a transformat în Al Doilea Război Mondial.
Mecanismul este mereu același. Prin căile specific propagandistice, dictatorul exacerbează, în mentalul public, patriotismul înnăscut al nației sale, în care, insidios, amalgamează și dizolvă, ca într-un uriaș mojar al manipulării, constructul adulației propriei persoane. Poporul, abandonându-se firesc sentimentului național, n-are cum să evite a-l „înghiți”, la pachet, și pe dictator, cu paranoia cu tot. Astfel, pe o bucățică de zahăr naționalist, rusului tăcut și crescut în opiul imperial i se bagă pe gât picăturile care îl țin în transă și în ascultare față de autocrat și de narativele lui.
Este un mod de totalitarism faraonic pe care l-am trăit și noi, pe propria piele, și mulți se întreabă cum de așa ceva se poate uita – mai ales de către cei care au fugit de comunism în Occident și acum ne dau sfaturi de… „neutralitate” sau chiar de supunere și înțelegere a hachițelor marelui urs. Unii, fiind mai tineri, pur și simplu n-au apucat acele vremuri. La ei, e explicabil. Ca să o cităm pe Nadejda Mandelstam, „nu poți să înțelegi un coșmar dacă n-ai trăit în el”. Dar de ce îl uiți după ce chiar te-ai născut și ai trăit în el, aceasta-i întrebarea.
Comparativ, cazul Ceaușescu e cel mai la îndemână. Dictatorul român n-a făcut excepție. A uzitat din plin de mecanismul manipulării de masă: sub mascarada dizidenței antisovietice (pe placul poporului român, dacă ar fi fost reală), a instituit ceea ce s-a numit național-comunismul-dinastic- românesc (cu Nicușor în pole position) și, pe această bază, și-a crescut fantasmagoric, până la demență, propriul cult al personalității pe care l-a băgat pe gât poporului român până la dezgust.
Pentru cine vrea să știe, odată cu transvazarea puterii la moartea lui Dej, a apărut un moment de speranță într-o umanizare a utopiei represiv-comuniste. Ba chiar, convertirea la principiile „consensuale” a luat oarecare amploare odată cu scena balconului din august 1968, când Ceaușescu s-a departajat de invadarea Cehoslovaciei (tot cu tancurile, ca în 1956 la Budapesta sau ca și acum, în Ucraina – ce coincidență!), moment în care, de bună credință, mulți intelectuali, dispuși să uite represile anterioare, „și-au prins mâna”.
Însă, după revenirea din băile de mulțime sino-coreene, plăpânda reconciliere între regim și popor s-a transformat, ani după ani, din nou în viol, neoviol. La ordinea zilei era fluturarea diversionistă a „Pisicii rusești”, pericol când real, când inventat, mânuit cu dexteritate de Departamentul de diversiune al Securității. („Stați cuminți, nu protestați, dacă nu – vin rușii!). Consecutiv, Ceaușescu a strâns, țac după țac, șurubul dogmei represive de partid, în timp ce viața de zi cu zi (în comparație fie și numai cu celelalte țări din lagăr unde se mai putea respira) devenea un calvar.
La ultima paradă, de 23 August 1989, s-a scandat „Slavă, Slavă!”. Sună exact a ce auzim de pe stadionul Lujniki de la Moscova, în aceste zile de criză. Peste patru luni, după ce dăduse ordin să se tragă în popor, despotul român murea ciuruit lângă un zid de cazarmă, spre deosebire de ceilalți lideri comuniști din lagăr, care, ferindu-se să tragă în propriile popoare, au murit în paturile lor. Ceaușescu, „marele patriot român”, a fost singurul care a ales să cânte, lângă zidul morții, Internaționala în loc de, eventual, Trei culori cunosc pe lume...
Reîntorcându-ne la ruși, la ei mecanismul de însclavizare colectivă are ca roată motrice salvgardarea, decenii după decenii, a memoriei lui Stalin, în spatele căruia se ascunde acum Putin când ne vorbește de necesitatea „decomunizării” și „denazificării”. „Denazificarea” este umbrela diversionistă preferată a agresiunilor Rusiei, pentru a ascunde comunizarea samavolnică a unei jumătăți de Europă, după înfrângerea lui Hitler în 1945.
De ce Stalin? De ce, în ciuda zecilor de milioane de victime ale marelui terorist de stat, de-a lungul și de-a latul Uniunii Sovietice (în timp de pace!), Moscova oficială, „decomunizată”, nu s-a departajat niciodată de acest criminal? De ce nu a cerut niciodată scuze popoarelor din Est, cărora același Stalin le-a exterminat, în Gulagurile autohtone, toată floarea resursei umane, și le-a schimbat devenirea existențială, injectându-le forțat ADN-ul comunist de care nici acum nu pot scăpa?
Răspunsul constă tocmai în comandamentul propagandistic al menținerii în transă a mândriei ruse: Stalin este legat de victoria în război, pe care însă, din nou prin dezinformație (cuvânt rusesc), Moscova și-o atribuie exclusiv, deși anihilarea lui Hitler a fost evident reușita Aliaților (inclusiv – iar nu exclusiv – a URSS). Așadar, oficialii ruși – indiferent că s-au numit Gorbaciov, Elțîn, Putin – nu acceptă în ruptul capului ca Stalin să fie oficial decăzut în mentalul public rusesc, întrucât asta ar aduce atingere unui tabu sacrosanct în inconștientul colectiv – victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei (perimetru în care, la drept vorbind, nu Stalin, ci sacrificiile umane ale Rusiei tăcute inspiră respect). De aceea, preferă a trăi cu mortul în fereastră, în loc să-l îngroape în dispreț și uitare, cum ar merita, față de asasinatele pe care le-a comis.
Toți dictatorii se suie pe piedestalul lăsat liber de antecesor, ale cărui metode sinistre le preia, „dezvoltându-le creativ”. Ceaușescu și-a repudiat răspicat mentorul – pe Gh.Gheorghiu-Dej -, preluându-i însă metodele staliniste (vezi eliminarea lui Trofin, Patilineț, îndepărtarea lui Maurer, Burtică, Iliescu, Pârvulescu etc.) Putin nu-și repudiază oficial generalisimul, dar îi folosește metodele, brevetate de Beria și încă mai dinaintea lui. Adoptând, la rândul lui, și adaptând tactica „fluturării pisicii”, Putin a inventat așa-zisa amenințare a securității naționale sub forma „pisicii NATO-americane”, prin agitarea căreia ține sub ascultare – ca sub un cnut sui-generis – poporul rus.
Suntem în paradigma dictaturii de sorginte bolșevică dusă la fanatism, adică până la moarte de om. Este ceea ce s-a petrecut mereu în Rusia în ultima sută de ani, cu excepția unei perioade scurte, glasnost- perestroikiene, care a reprezentat, în același timp, și momentul ruperii jugului Europei de Est. Desigur, a rămâne indiferent, neutru sau chiar avocatul slavei ruse este treaba conștiinței fiecăruia.
A arunca în balanță rațiuni de realpolitik capabile să îl scuze pe Putin (Rusia este o mare putere, cu mândria ei, trebuie să o înțelegem, să mai închidem ochii la rapturile ei teritoriale, să luăm drive-ul ei expansionist ca pe un drob de sare etc.) e ca și cum ai spune că Hitler era îndeptățit în a face ceea ce a făcut (Germania fiind umilită la sfârșitul primului război mondial, era de așteptat să-și ia revanșa, mașina de război germană trepida de nerăbdare, dădea pe răscoale, Chamberlain era slab – vezi cazul Biden!) – așa că anexarea Austriei, a Sudetenlandului cehoslovac, izbucnirea războiului și hăcuirea Poloniei sunt scuzabile, nu pot fi imputate lui Hitler, săracul! Vinovat a fost Chamberlain – și oricine altcineva -, în niciun caz Hitler!
A inversa accentele istoriei înseamnă a o rescrie. A muta vinovăția de la agresor la agresat, de la agresiunea ca atare (ca ucidere de oameni nevinovați) la împrejurările istorice sau psihiatrice concrete care ar fi facilitat/impulsionat apariția ei, este cel putin o confuzie regretabilă, dacă nu o diversiune sau chiar o insultă la adresa inteligenței contemporanilor și a memoriei deținuților politici aruncați în gropile comune ale Gulagului comunist.
În legătură cu actualul conflict, s-a personalizat prea mult și oarecum pe lângă subiect. Nu e vorba aici de Ucraina neapărat sau în primul rând. Putea fi vorba de Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Bulgaria sau România. Toate aceste țări, dacă nu ar fi avut norocul să fi intrat în NATO în năuceala colapsului închisorii popoarelor sovitice, ar fi fost acum subiect al revendicării rușilor de „non-extindere” a NATO. Adică li s-ar fi interzis aderarea. Și în caz de nesupunere, ar fi fost și ele invadate, ca și Ucraina. Iar NATO nu ar fi putut să le ajute, asa cum nu poate ajuta acum Ucraina. N-ar trebui să fie așa greu de priceput.
Sunt anumite teze care nu se pot reconcilia, oricât le-ai întoarce și oricât le-ai suci. Așa-numita extindere a NATO (de un sens) vs. așa-numitul expansionism clasic rusesc, stipulat testamentar de Petru cel Mare (de sens contrar) – sunt două prisme de percepții ireconciliabile a aceleiași realități. Și-anume: de ce fug toate țările de Moscova și caută scăpare în NATO? De ce? De ce a căutat România salvare în NATO după ce a scăpat (formal) de comunism? Până și Bulgaria a vrut să scape din ghearele Moscovei. De ce? Dacă acceptăm teza că, extinzându-se spre Est, NATO devine o amenințare pentru Rusia, reiese că România n-ar fi trebuit să intre niciodată în NATO pentru a nu fi acuzată că astfel amenință Rusia! Intrăm astfel în niște sofisme absurde, insurmontabile.
Cine e în dubiu privitor la ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat NATO – în special de când Putin ne-a avertizat că cea mai mare tragedie (pentru el) este dezmembrarea URSS – ar trebui să privească la anul 1945: Armata Roșie nu a mai plecat de unde a ajuns și jumătate de Europă s-a transformat în închisoarea popoarelor sovietizate și comunizate. N-ar trebui să fie așa greu de priceput.
Ideea este strălucit punctată de Alex Ștefănescu, într-o intervenție esopiană pe Facebook, în care – la întrebarea Peștișorului de Aur: „Ce minune dorești să fac pentru tine?” -, temutul critic răspunde: „Poți să muți România de pe hartă?”. Așa cum o fotografie spune mai mult decât o mie de cuvinte, tot așa, inocenta (perversă) fabulă alexștefănesciană spune mai mult decât o mie de articole de analiză pe tema ruso-ucraineană. Căci, într-adevăr despre asta e vorba: neavând un „Peștișor de Aur”, neputând adică să se mute de pe hartă, țările baltice, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria (care acum face pe viteaza și joacă la două capete), România, Bulgaria și-au căutat scăparea în apartenența la NATO. Așadar, narativele lui Putin în legătură cu „extinderea” NATO spre Est, în „țările-tampon”, sunt simple gulgute retorice, care întorc realitatea cu susul în jos. Trebuiesc citite într-o cheie inversă celebrelor bancuri cu Radio Erevan: nu-i adevărat că este vorba de o bicicletă, ci de o mașină și nu e adevărat că li s-a furat, ci li s-a dat… N-ar trebui să fie așa greu de priceput.
Într-un fel, criza ruso-ucraineană vine și ca un necesar catharsis, de care poate și România avea nevoie, pentru limpezirea apelor. Criticile acumulate în ultimii ani au denunțat derapări majore ale actualului regim iohannist de la norme importante ale democrației și statului de drept (inclusiv perpetuarea statului subteran/paralel), derapări inițiate și dezvoltate pe vremea lui Băsescu și doar ocultate cu mai mult talent – și nicidecum deființate – pe vremea lui Iohannis. Criticile pe aceste teme capătă, paradoxal, o și mai mare credibilitate, dacă sunt acum juxtapuse cu recunoașterea obiectivă a poziției corecte a regimului Iohannis, de condamnare a agresiunii ruse. Cu alte cuvinte, sancționarea abaterilor autoritariste de la statul de drept și de la Constituție (vezi Justiția selectivă, alegerile trucate etc.) nu trebuie să împiedice consemnarea pozitiei corecte de politică exernă – care, de fapt, pentru România, este politică existențială. Corectitudinea analizei trebuie să fie aceeași. Evitarea dublei măsuri este cea mai bună măsură pentru măsură.
Războiul lui Putin nu este războiul poporului rus, în timp ce – invers – rezistența lui Zelenski este rezistența poporului ucrainean. Așa că, dintr-o dată, steagul galben-albastru a devenit simbolul luptei pentru libertate, iar Ucraina a fost privită cu simpatie chiar și de către adversarii ei, înfuriați pe bună dreptate în trecut de politica total ne-europeană a Kievului față de minorități (inclusiv față de români). Cu toate acestea, Putin a reușit să-i facă eroi, iar compatrioții noștri din nordul țării – iertând, dar probabil nu și uitând trecutul – i-au primit cu brațele deschise.
Poate că aceasta este lecția românească pe care o așteptau și Zelenski, cel până mai ieri-alaltăieri – și chiar și astăzi – cam obrăznicuț, și madam von der Leyen, și nea Timmermans, acest moș Teacă de Bruxelles: românii, din nou, își pun pielea la bătaie, se încarcă de omenie și lasă UE – ca pe vremea lui Ștefan cel Mare (“atletul creștinătății” cum l-a numit Papa Sixt al VI-lea) – să-și savureze cafeaua în liniște. Pentru asta nu e nevoie de statut Schengen și nici de mai mult respect pentru țara de margine de uniune, nu-i așa? Sau poate e nevoie doar să înțelegi mai în profunzime metafizica românească – altfel mai bine nu te bagi dacă n-ai organ.
Cu toate acestea, celebra butadă atribuită lui Churchill (“Democrația este cea mai rea formă de guvernământ, cu excepția tuturor celorlalte”), rămâne valabilă – în parafrază – și privitor la tribulațiile apartenenței noastre la Club: Uniunea Europeană este cea mai rea formă de uniune inter-țări, cu excepția tuturor celorlalte.
„Războiul lui Putin nu este războiul poporului rus, în timp ce – invers – rezistența lui Zelenski este rezistența poporului ucrainean.”
Caz tipic de dubla masura ! Cine o aplica, sa fie sanatos !
Inbeded? Inbeded! Au dat si Cotidianul pe brazda. O sa ne informam din alte surse iar clicku rile salvatoare le vor face formatiuni specializate din Ucraina. Ce sa faci? A sta e!
Pot ințelege că ura este un sentiment uman. Poți avea resentimente din varii motive față de cineva pe care doar l-ai văzut odată.. La fel prostia este prea comună azi, multora care se și fudulesc. Dar totuși o anmită memorie, chiar pe o perioadă scurtă, tot ar trebui să aibe omul..Iar să uiți ceea ce a făcut ukranul vreme de opt ani, războiul civil cu peste 13 mii de victime,.. să le uiți, să treci cu vederea că rușii din ukraina autoizolați in cele două provincii, recunoscute de rusia, sunt atacați bombardați,.. să nu le ai in vizor cu aceeași măsură,. Iar să vezi de cîți oportuniști, lingăi și nevertebrate sunt, care nu condmnă cauza, ci efectul,.. E prea nebună lumea,.. Poate merită să piară, devreme ce nu poți spera in adewvăr, dreptate și te indrepți fălos spre sclavie și dictatură, orbește,..
Dubla măsură și în cazul naționalismului ucrainean vs naționalismul Aur.Trupele Azov și crimele lor din 2014 de după Euromaidanul sorosist nu sunt pomenite,nu sunt blamați în schimb protestele Aur inofensive și doar ca manifestare democratica au fost catalogate drept extremiste.Pai zic,sa va apere trupele Azov în caz de razboi!
autorul articolului sau e p r ost sau e p r o s t…alta alternativa nu are..platitudini, Weltanschaung din punctul lui de vedere…nu prea e cultura acolo…
„Ceaușescu, „marele patriot român”, a fost singurul care a ales să cânte, lângă zidul morții, Internaționala în loc de, eventual, Trei culori cunosc pe lume…” Minciuni, minciuni, minciuni !! Eu unul stiu sigur ca fredona, acompaniat de coana Leana la pian, „Love me tender” al lui Elvis ! De unde mama dracu’ stie acest scribalau pe nume Eugen Serbanescu, ce „cinta” (da, cu „î” din i, sigur sint agent sovietic, nu ?) Ceausescu la Tirgoviste ?!? Articol cu care te poti sterge linistit la fund, la fel cum poti face cu autorul ! Si, apropo de Curchill (da, fara „h” !), cu care un alt imbecil din Franta, jigodia numita Bernard-Henri Lévy, pretins „filozof”, il compara pe Zelensky, penibilul si maleficul clovn model Stephen King, de la Kiev : da, intre alcoolicul englez, care toata viata n-a dat doi bani pe romani si sobolanul khazar care chitaie disperat din canalizarile Kievului, exista o similitudine : Churchill este unul dintre autorii principali ai dezastrului de la Galipoli, din primul razboi mondial (cu multe victime conationali de-ai sai), Zelensky (un obscur actoras atins pe zi ce trece mai mult de o forma de dementa dictatoriala) este autorul moral si vinovatul principal al transformarii tarii sale (oare ?) intr-o ruina !
Iarasi vedem gandirea adanca si analiza frofunda a unor „autori” de articole.Lumea este cam satula de minciuni,nu le vrem zilnic cu lingurita de la unii destepti care nu prea stiu nimic.Inainte sa debitezi tampenii, pune totul pe masa de la ambele parti in conflict si lasa cititorul sa decida,autorule.Uiti de la mana pana la gura,le intorci ca la Ploiesti si ai pretentii sa mai stai cu capul sus?
Ce spunea Putin in 2009:”În 2009, în timpul unei vizite în Polonia, pe atunci premierul Putin denunța pactul. ”Toate încercările din 1934 și până în 1939 de a pacifica Germania prin diverse acorduri și pacte cu ei au fost inacceptabile din punct de vedere moral, iar din punct de vedere politic erau inutile, dăunătoare și periculoase”, a spus Putin în 2009, la Gdansk, site-ul guvernului de la Moscova.
Ce spunea Putin, in 2015 cand se maturizase,ca vinul: ”Când Uniunea Sovietică și-a dat seama că este lasată singură în fața Germaniei lui Hitler, fost semnat Pactul Ribbentrop-Molotov,o reușită colosală a diplomației lui Stalin.
Ei au spus: Oh, e atât de rău! Dar ce este atât de rău că Uniunea Sovietică nu a dorit să intre într-un război. Ce e așa rău în asta? ”
Protocolul secret al pactului de neagresiune a împărțit teritoriile Poloniei, României, țărilor baltice și Finlandei între sferele de influență germană și sovietică. Germania a invadat Polonia, la fel și URSS. Apoi URSS a anexat cele trei țări baltice și o parte din teritoriul României.
Nu uitati niciodata,numai Marea Neagra nu a furat de la romani
„Războiul lui Putin nu este războiul poporului rus, în timp ce – invers – rezistența lui Zelenski este rezistența poporului ucrainean.”
Se pare ca si acest ziar Cotidianu a fost platit de amerloci sa publice articole de acest fel unde cine are mintea putin mai ascutita ,isi da seama ca este o dezinformare grosolana.Pai daca acest razboi nu este al poporului rus atunci de ce amerlocii dau atatea sanctiuni poporului rus .Sa ajuns pana acolo incit toate operele marilor scriitori rusi au fost interzise,piese de teatru,opere scoase din program,artisti rusi dati afara din tarile din vest unde aveau un contract de munca,sportivi ,oameni de afaceri etc etc. Cit despre asa zisa rezistenta a lui Zelenski comparata cu poporul ukrainian,daca nu ar sta in spatele lor NATO si toate tarile care fac parte din NATO inclusiv amerlocii,nu ar mai fi fost atat de laudati.Daca sint atat de patrioti ukrainienii de ce oare fug cu milioanele din tara lor si nu raman acolo ca sa le dea Zelenski arme asa cum ne tot spunea, sau sa le spuna sa pregateasca molotovuri pt. aramata invadatoare ?
Felicitari…un articol care aduce aminte dobitocilor cu memorie scurta din ce am scapat. Preocuparea Romaniei trebuie sa fie integrarea cat mai rapida in civilizatia vestica de care spiritual suntem legati. Celor carora nu le place asta sa emigreze in Rusia ca e loc destul.
toti copiii elitelor de la Kremlin studiaza sau au studiat in Vest in timp ce parintii lor denigreaza civilizatia occidentala…cata ipocrizie…
Da, dom’le, ai dreptate! N-ai stofa de analist cu acest text, desi gazeta asta iti face cinstea sa te aseze la rubrica „Analize.” In schimb, treci cu brio examenul de propagandist agitator cu staif.
Ma bucur ca il citezip iar pe Churchill, ocazie cu care raspund la intrebarea cheie cu care iti deschizi pledoaria infocata.
Parafrazand citatul lui Churchill, zic: „Administratia Putin (poate!) este cea mai rea forma de guvernamant, cu exceptia tuturor celorlalte contemporane!” Loc unde este potrivit sa introduc intocmai citatul domniei tale fiindca completeaza raspunsul — „Ca să o cităm pe Nadejda Mandelstam, „nu poți să înțelegi un coșmar dacă n-ai trăit în el” Altfel spus, ai raspunsul de ce multi dintre noi am prefera „neutralitatea”, desigur, o chestiune imposibila in contextul actual. Deci, n-ai absolut de ce sa te ingrijorezi fiindca nu-ti impartasim etuziastmul si opiniile. Unii dintre noi sunt mai circumspecti, nu ne facem idoli, caci nu putem glosa cu aceeasi nonsalanta cu care domnia ta glosezi peste lipsurile „democratiei” vecine sau a celorlati.
Cat despre realpolitik, nici nu are rost sa fie adusa in discutie, jalnica noastra clasa politica nu are intradevar organ pentru asta, spre nefericirea acestui popor. Am pierdut trenul demult…
— CM
Uite aici, ca sa vada toti, ce intelege „cea mai buna dintre lumile posibile” prin solidaritate, de la vladica la opinca — foarte bun articol. Traim in epoca de pe urma a gandirii de turma, trasa pe sfori de papusari profesionisti…
https://www.theguardian.com/lifeandstyle/2022/mar/23/russia-protests-vodka-mustard-poutine?CMP=oth_b-aplnews_d-1
„daca acest razboi nu este al poporului rus atunci de ce amerlocii dau atatea sanctiuni poporului rus”
Pai, Robinet de Bideu se crede Ronnie O’Sullivan si vrea s-o dea cu manta, adica da in poporul rus sa se enerveze ala si sa-l bage in gaura pe Phutin ! Dar daca obtine exact efect invers ?
„Uniunea Europeană este cea mai rea formă de uniune inter-țări, cu excepția tuturor celorlalte. ”
Da , cu o conditie : ca nr de membri sa fie impar si < 2 !
Care popor ucrainian? Dar numai ucrainian?
Majoritatea dintre noi cînd ne gândim la alte popoare credem că sînt ca noi: aceiași limbă, aceleași obiceiuri.
STRAMUTAREA SI COLONIZAREA SUNT PROHIBITE PRIN CONSTITUTIA ROMANIEI!
O analiza excelenta, cat se poate de obiectiva! Felicitari domnule Serbanescu pentru curajul de a publica acest articol intr-o „mare de rusofilie”! Nu trebuie sa fiti descurajat de postarile proputiniste gretoase ale celor care au uitat atat de repede cine ne-a aruncat și ucis în închisori și ne-a exterminat elitele neamului.
Analiza domnului Serbanescu este corecta!Intr-adevar statele din fosta zona de influenta sovietica au facut tot posibilul pentru a-si cauta protectia unui bloc militaro-politic vestic.In ce masura este eficienta si benefica pentru populatie aceasta protectie, e alta discutie, fiindca mie mi se pare ca ne baga in gura lupului dupa care vin sa ne protejeze pe banii nostri..Totusi, as intreba la cine se refera cand vorbeste de „poporul ucrainean”?!In Ucraina exista inca din 2014 un razboi civil (cu implicarea Rusiei, evident!), iar conducerea Ucrainei a tratat toate minoritatile (inclusiv cea romaneasca) ca pe cetateni de mana a doua.Nu s-a facut niciun efort pentru ca Ucraina , o creatie statala artificiala (acesta e adevarul instoric!) sa devina o casa buna, primitoare, pentru toti cetatenii ei!Romania, de exemplu, a facut eforturi mari pentru a asigura armonia intre diferitele comunitati din Transilvania si , in linii mari, a reusit!De ce nu au facut si alde Poroshenko, Zelenski & comp acelasi lucru?!Putin este un tiran care trebuie oprit, fara discutie, dar sa nu uitam ca si Zelenski&comp au o mentalitate asemenatoare, chiar daca se dau „europeni” si „democrati”!
Pai … Zelinski … CUM isi SALVEAZA … PROPRII sai fii (cei UKRAINIENI) ???
FOLOSINDU-I „drept” CARNE de TUN … pentru „propriile sale AMBITII” de a transforma PROPRIA sa proto-TARA (cu o vechime de doar 30 de ani !) … intr-o non-TARA (doar o viitoare RUINA in ISTORIA omenirii) ???
O proto-TARA (RECENTA in istorie) poate deveni (in timp ISTORIC) o TARA … DOAR daca nu isi DECLAMA si reCLAMA ca „propriul sau TARAM” unele TARAMURI pe care aceasta le-a FURAT/SUBTILIZAT in ISTORIE (prin RAPTURI repetate si caduce/ilegitime in ISTORIE) !!!
articol aproape bun . Cateva deraieri in final dar pana acolo f. bun
Articol calificat in categoria „voma propagandistica” :))
Nivelul intelectual și caracterul celui ce scrie acest articol fluviu gen Scânteia 1953 se vede din formularea “Sau poate e nevoie doar să înțelegi mai în profunzime metafizica românească – altfel mai bine nu te bagi dacă n-ai organ.” De ce nu vă faceți parlamentar domnule Eugen? Ați completat cerința de retorică și elocință necesară unui “membru” al Parlamentului rezumată până acum la “chimia parlamentară și sânge în instalație” cu sofismul atât de profund “nu te bagi dacă n-ai organ.” (Dacă nu ai cu ce, n-ai nici cum să te bagi.)
rezistenta eroica a poporului ucrainean (format, bag sama, doar din ucraineni, 65-70% din populatie, restul fiind alte natii, deloc fericite cu dimocrasia Azovilor) este, de fapt, lupta calificata a zecilor de mii de mercenari straini, excelent platiti si dotati de NATO; asta ca sa mai coboram din corcodusul lirico-masturbatoriu al autorului
Nationalismul e laudat in Ucraina dar condamnat in Romania. Daca in Romania ar fi existat ceva similar formatiunii Azov, oare cum ar fi reactionat istericii de la latrinele tv? Nu reusesc sa inteleg cum e posibil sa urlam ca AUR e o grupare „extremista” in timp ce sustinem financiar si moral gruparea azov. Trebuie cumva sa ignor toate aceste contradictii si ipocrizii si sa ma prefac ca azov si zelenski nu au facut absolut niciun rau nimanui niciodata? E cam greu.
V-aţi uitat la cum arată „soldaţii” ruşi proaspăt recrutaţi? Nişte copii …nişte copii care nici măcar nu s-au trezit bine din somn.. Pe ei nu ar trebui să-i apere cineva ?