Beciul Academiei Domnești

Dacă avem drum prin zona centrală a Bucureștiului, putem zări, după schelele înălțate, faptul că Universitatea din București a intrat într-un amplu proces de restaurare și consolidare. O primă etapă a acestui proiect a fost reprezentată de cercetările arheologice derulate de Muzeul Municipiului București în curtea interioară a Universității în perioada septembrie-noiembrie 2022 și martie-iunie 2023.

Acest demers ne-a permis cercetarea curții interioare a Universității din București, în spațiul în care, acum 300 de ani, a funcţionat Academia Domnească de la „Sf. Sava“, prima şcoală de învățământ superior din Ţara Românească, înființată de Constantin Brâncoveanu la 1694.

Săpăturile arheologice au debutat în zona de vest a curții interioare, în zona Facultății de Matematică, unde au fost identificate două clădiri care au funcționat în același timp. Interesant este faptul că, pe baza planurilor vechi ale Bucureștiului (Planul Borroczyn din 1847 și Planul cadastral al Bucureștiului executat între 1895-1899), le-am putut identifica și le-am putut urmări evoluția în timp. Spre exemplu, clădirea nr. 2 nu mai apare pe planul cadastral realizat după 1895, fiind demolată pentru a face loc Palatului Universității, construit după planurile arhitectului Alexandru Hristea Orăscu.

Descoperirile noastre au vizat și o parte din zidurile originale ale Universității, aripa vestică. Bombardamentul anglo-american din 15 aprilie 1944 a afectat grav edificiul, cu excepția aripii estice, care găzduiește și în prezent Facultatea de Chimie. O bună parte din clădire a fost reconstruită în anii ’60, respectând stilul arhitectural original.

Actuala configurație a clădirii este, așadar, rezultatul a trei etape de construire. Cea inițială, realizată după planurile lui Orăscu între 1857-1869, o adăugire înspre vest și nord realizată între 1912 și 1926 după planurile lui Nicolae Ghica-Budești, plus reconstrucția din anii ’60 ai secolului trecut.

Am continuat cercetarea cu zona centrală și estică a curții, unde au fost dezvelite zidurile Academiei Domnești de la Sfântul Sava, cea ridicată de Vodă Alexandru Ipsilanti între 1776-1779. Cea mai mare parte a acestei clădiri a fost distrusă cândva între 1853 și 1855, anterior momentului construirii Palatului Universității.

În primăvara acestui an, am avut bucuria să reluăm cercetările arheologice în dreptul Facultății de Chimie. Astfel, de cum intri în curte, pe la Chimie și faci stânga spre Istorie, a fost descoperit zidul de nord al Academiei Domnești de la Sfântul Sava, care figurează pe schița publicată de Alexandru Vitzu, după un plan original executat de Montbach.

Lipită de acesta, îngropată în pământ și necunoscută până acum, am descoperit o pivniță boltită. Pivnița se păstrează parțial, fiind afectată de sistemul de canalizare al Universității. Presupunem că această încăpere făcea parte din anexele adosate Academiei, fiind construită ulterior acesteia.

Un gol în zidul de nord ne spune că accesul în pivniță se afla în partea de sud, dinspre incinta Academiei.

Zidurile pivniței sunt trainice și erau, chiar și la acea vreme, adânc înfipte în pământ. Am reușit să determinăm că, față de nivelul străzii de atunci, podeaua de lemn a pivniței era mai jos cu trei metri.

La interior, se păstrează resturi de tencuială, cu precădere pe arcul de boltă. De asemenea, zidurile care delimitează pivnița, orientate nord-sud, au fost dublate la interior cu un nou rând de cărămidă, care puteau avea rolul de consolidare a zidurilor inițiale.

Printre obiectele descoperite se remarcă câteva recipiente farmaceutice datate în sec. al XIX-lea. Două dintre sticluțe păstrează dopurile din plută, iar una conține un lichid incolor asemănător apei. Se disting fragmente din faianță englezească, precum cele ornamentate cu modelul „Blue Feather”, caracteristic primei jumătăți a sec. al XIX-lea, sau care păstrează marca manufacturii ceramice Samuel Alcock.

În acest nivel, a fost identificat un creion din lemn cu secțiune hexagonală. Se cunoaște faptul că forma acestor creioane a fost inventată de Ebenezer Wood în anii 1820. Este ascuțit cu cuțitul pe nu mai mult de un centrimetru, iar vârful minei este lăsat mic. Era prețios, iar această ascuțire boantă împiedica ruperea accidentală a minei.

Pivnița de la nordul Academiei Domnești a fost o surpriză pentru echipa de arheologi, întrucât nu a fost desenată pe niciun plan și niciun document nu o menționează. Inventarul este sărăcăcios și plasează abandonarea și dezafectarea acesteia în preajma mijlocului de secol XIX.

O componentă deosebit de importantă a proiectului de restaurare este reprezentată de conservarea tuturor structurilor de zid descoperite în decursul cercetării, iar peste câțiva ani, atunci când Palatul Universității va fi fost restaurat, studenți și profesori deopotrivă se vor putea plimba, relaxa sau dezbate la umbra zidurilor Academiei Domnești.

Articol scris de Dr. Adelina-Elena Darie, Conservator, Biroul de Arheologie Preventivă și Sistematică

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.