Belarus: Lukaşenka la centrul de detenţie al KGB

După ce s-a întâlnit, vineri, cu ceea ce site-ul de informare president.by a numit eşalonul superior al „activului politic“ din ţară, în cursul zilei de sâmbătă, liderul de la Minsk a efectuat o vizită-surpriză, la SIZO – facilitate a serviciului de securitate, unul dintre cele câteva locuri de întemniţare a opozanţilor faţă de regimul său.

Cu această ocazie, Lukaşenka (aflat, încă, înlăuntrul mandatului său precedent de preşedinte, care expiră pe 5 noiembrie, pentru cei ce-i contestă realegerea din 9 august şi inaugurarea, ca şi secretă, din 23 septembrie) s-a întâlnit cu membri ai Consiliului de Coordonare a tranziţiei, după eventuala sa improbabilă cedare a puterii] privaţi de libertate. Acest consiliu, reunind personalităţi marcante ale opoziţiei, a fost creat îndată după alegerile prezidenţiale contestate din 9 august, dar, rând pe rând, toţi cei şapte membri ai prezidiului au fost obligaţi fie să se refugieze în străinătate, fie să facă faţă detenţiei preventive sub acuzaţiile extrem de grave, în Belarus, de organizare de manifestaţii neautorizate şi de subminare a puterii de stat. Ultimul membru din conducerea consiliului care a părăsit ţara este scriitoarea (de limba rusă) Svetlana Aleksievich, laureată a Premiului Nobel, plecată la tratament în Germania, pe 28 septembrie.

Nu au fost date detalii asupra întâlnirii din închisoare, cu excepţia unui scurt film de nici jumătate de minut, în care Lukaşenka afirmă, în ruseşte, că noua constituţie (evocată cu o zi înainte şi în reuniunea politică la nivel înalt) «nu poate fi scrisă în stradă», aluzie la zecile de mii de protestatari (în zilele de sâmbătă – mai ales protestatare) ce demonstrează la fiecare sfârşit de săptămână, la Minsk şi în marile oraşe ale ţării. La discuţie au participat 11 reprezentanţi ai opoziţiei, dintre care o femeie, jumătate fiind jurişti, după expresia lui Lukaşenka. Au putut fi recunoscuţi fostul candidat la preşedinţie, Viktor Babaryko, dar nu şi fosta sa şefă de campanie, Maryia Kalesnikava, de notorietate pentru faptul că nu a acceptat să fie expulzată în Ucraina (rupându-şi paşaportul la punctul de control de la Mozyr), ce se află, de asemenea, închisă în aşteptarea judecăţii. Singura persoană de sex opus de la discuţia care a durat peste patru ore este o altă membră a prezidiului Consiliului de Coordonare, Lilia Vlasava, în arest de la sfârşitul lunii august, în timp ce Maksim Znak se găseşte în această situaţie din 8 septembrie. Imediat după ce consiliul fusese constituit, au fost arestaţi Volha Kavalkava şi Siarhei Dyleǔski, iar Pavel Latuşko, fost ambasador în Polonia şi Franţa, fost ministru al Culturii şi, mai recent, director al Teatrului Academic Naţional, a preferat să se refugieze în Polonia.

Tot sâmbătă, a fost raportată prima convorbire telefonică, după patru luni, dintre Svyatlana Ţihanoǔskaya, aflată la Vilnius, şi soţul acesteia, Siarhei, întemniţat din mai. Cea care este privită în Occident drept lideră a opoziţiei democratice din Belarus, fiind şi creatoare a Consiliului de Coordonare, a declarat nu demult, când, practic, devenise interlocutorul şefilor diplomaţiei statelor-membre UE, preşedintelui Franţei, cancelarului Germaniei şi al altor lideri europeni, că ar dori să-şi revadă soţul, în locul căruia a candidat la preşedinţie şi şi-a asumat, ulterior, sarcina de a-l înlătura pe Lukaşenka.

Numai că tocmai în ziua în care Ţihanoǔskaya şi-a pledat cauza în faţa lui Macron, aflat în vizită oficială de stat în capitala Lituaniei, soţului acesteia i-a fost extinsă condamnarea iniţială cu un an, ceea ce, pentru condiţiile de detenţie din Belarus, constituie o privare de libertate extrem de grea. Incă nu s-a precizat dacă familiei i s-a făcut un favor prin convorbirea telefonică sau dacă s-a satisfăcut un drept firesc. Doamna Ţihanoǔskaya a interpretat prezenţa lui Lukaşenka la centrul SIZO al KGB drept un semn al slăbiciunii regimului, după două luni de proteste viguroase, în timp ce Latuşko a solicitat eliberarea tuturor deţinuţilor politici. Numărul acestora e neclar, dat fiind că unele dintre cele 13.000 de persoane arestate în cele două luni de proteste au fost eliberate după câteva zile de anchetă. Unii comentatori văd în discuţia lui Lukaşenka cu opoziţia doar o manifestare a jocului său politic, prin care tergiversează abordarea reformei constituţionale, a cărei implementare s-ar face, eventual, într-un cadru limitat, chiar dacă ar implica posibilitatea revenirii la drapelul oficial alb-roşu-alb, pe care a depus primul jurământ de preşedinte al Rep.Belarus în 1994.

Izolat pe plan internaţional, cu excepţia notabilă a Rusiei, Chinei şi a altor state apropiate acestora, Lukaşenka nu figurează, încă, pe lista persoanelor afectate de sancţiunile impuse de Uniunea Europeană. Rămâne, însă, pe lista mult mai largă a Ţărilor Baltice, iar după expulzarea unor diplomaţi din Polonia şi Lituania, cele două ţări şi-au retras ambasadorii de la Minsk. Şi diplomaţia Marii Britanii a făcut acest lucru, rechemându-şi ambasadoarea „pentru consultări“, în cursul zilei de vineri, 9 octombrie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.