Arta rămâne un frumos refugiu şi o investiţie garantată de siguranţa autenticităţii. Să amintim că la începutul anilor 30 din secolul trecut, într-o perioadă economică dintre cele mai negre, fraţii Duveen au avut curajul de a investi cifre-record pentru a achiziţiona comori precum “Băiatul în albastru” al lui Gainsborough sau întreaga colecţie a lui Adolphe Kann.
Joseph Joel Duveen (1843-1908) şi Henry J. Duveen (1855-1918), notabili negustori de artă din Londra, Paris şi New York, au adus în America opere de mare calitate ale vechilor maeştri ai picturii şi artelor decorative, întemeind “Frick Collection”, “Huntington Art Collections” şi “National Gallery of Art”.
Arta semnifică “excepţie” chiar şi în termeni economici.
74 de expozanţi italieni şi străini s-au reunit pentru 9 zile, între 3 şi 15 octombrie, la „Palazzo Corsini” pentru a oferi, într-o expoziţie cu vânzare, splendori ale anticariatului. “Bienala de Anticariat” a ajuns la cea de de a 28-a ediţie, mereu în acelaşi loc, la “Palazzo Corsini”, în aceeaşi regie a lui Pier Luigi Pizzi, care a ridicat structuri neobaroce, adaptate perfect palatelor de pe Arno, şi avându-l ca preşedinte pe acelaşi Giovanni Pratesi. Echipa învingătoare nu se schimbă niciodată!
Palazzo Corsini
Astfel, cei 74 de anticari, dintre care 11 străini, invitaţi de a-şi expune operele, sunt şi ei, de asemenea, aceiaşi ca la ediţiile precedente, cu excepţia lui Maurizio Canesso, care a preferat să se pregătească pentru “Paris Tableau”, ce va avea loc la Paris, în noiembrie. Şi-au dat concursul câteva mari doamne florentine, precum contesa Livia Branca di Romanico, marchiza Bona Frescobaldi şi contesa Lucrezia Miari Fulcis, care au întâmpinat personajele din înalta societate internaţională în timpul cinei de Gală de la “Palazzo Vecchio”. Au fost peste 25.000 de vizitatori.
Pe terasa Palatului Corsini de pe raul Arno
Bienala de la Florenţa, considerată una dintre cele mai elegante şi şic din lume, a propus la această ediţie peste 5.000 de opere în valoare de multe milioane de euro. Au fost totodată foarte multe evenimente colaterale. În “Palazzo Corsini” a avut loc o splendidă expoziţie a porţelanului de Doccia, una dintre cele mai prestigioase manufacturi de porţelan european, născută din dorinţa marchizului Carlo Ginori în 1737, pe proprietatea sa de la Doccia. A fost etalată, printre altele, “Pieta” de Gaspero Bruschi, după un model de Massimiliano Soldani Benzi, datat 1744.
Cu timpul, aceste porţelanuri au format un pod între sculptura barocă toscană şi neoclasicism.
Bienala a avut, de asemenea, la “Muzeul Bardini”, o altă expoziţie intitulată “Ritorni n.2”, în care au fost expuse opere achiziţionate de anticarii italieni de pe piaţa internaţională şi readuse în Italia, ţara lor de origine.
Impresionant, standul lui Carlo Orsi, dominat de o statuie, “Mathilde di Canossa”, de Bernini.
Matilde di Canossa a lui Bernini s-a aflat în standul lui Carlo Orsi
De această dată s-a încercat şi s-a reuşit atragerea unui public tânăr şi datorită tinerilor galerişti care, cu competenţă, s-au alăturat “celor mari”.
Alţi galerişti au ales la scenografia standului lor o grafică mai bizară, combinând elementele vechi cu gustul actual, aşa cum s-a întâmplat la “Roberto Caiati şi Gallo jr”. Matteo Lampertico a postat lucrări ale lui Lucio Fontana alături de pânze din secolul al XVII-lea.
La noutăţi am putea semnala şi numărul mare de clienţi ruşi, nemţi, dar şi belgieni, olandezi şi francezi. La această ediţie s-au semnalat, de asemenea, curatori de la Luvru, din Los Angeles şi Statele Unite în general. Oferta a inclus nu numai opere importante, dar şi opere minore pentru colecţionari de clasă medie. Aşa încât preţurile au mers de la 5.000 la 2 milioane de euro.
Anticarii au fost satisfăcuţi, deşi lucrurile nu au fost chiar roz. Dincolo de discreţia pe care o arată, un preţ cu multe zerouri a fost obţinut de lucrarea lui Van Dyck, expusă la standul “Robilant + Voena”, dar şi de o masă în pietre dure, cu marca lui Salviati da Bartolozzi.
O capodoperă de Van Dyck în standul Robilant-Voena
Pentru a se proteja de falsuri, operele expuse au fost verificate de către o comisie ştiinţifică şi de un nucleu al patrimoniului artistic, astfel încât cumpărătorii să se simtă protejaţi.
Sculptura în prim plan. E dificil de a găsi un filon al colecţionarilor pentru opere importante de sculptură. Dar, după cum mărturiseşte Pratelli, în al cărui stand este expusă o marmură statuară, reprezentându-l pe “David cu capul lui Goliat”, semnată de bolognezul Giuseppe Mazza (1653-1741), este recomandată colecţionarilor atenţia pentru sculptură care, după părerea lui, va reveni în forţă. Sculptura italiană, fie că este în marmură, în bronz, în teracotă sau în lemn, a rămas un gen foarte căutat pentru calitatea sa şi preţurile nu sunt încă ridicate. Aşa că, ţineţi sub lupă acest repertoriu, bine codificat din punct de vedere istoric, al sculpturii.
Vizitatorii au fost atraşi de două busturi în marmură de Carrara, semnate de Adamo Tadolini (1788-1868), un portret al contelui Nicola Demidov şi un altul al contesei Elisabetta Demidova, sau de “Bunavestire” a lui Adolfo Wildt, unul dintre ultimele bronzuri semnate de sculptorul milanez, dar de şi o “Madonă pe tron, cu pruncul” din prima jumătate a secolului al XIV-lea, 1340, semnată Maestro della Santa Caterina Gualino, sau un bust în bronz de Paul Troubetzkoy.
Martiriul Sfintei Caterina din Alexandria de Massimo Stanzione
Ca şi la celelalte ediţii, au încântat audienţa vechile picturi precum “Martiriul Sfintei Caterina din Alexandria”, un ulei pe pânză de Massimo Stanzione (1586-1656), propus de galeria milaneză “Silvano Lodi&Due”, un tablou intitulat “Sfântul Filip apostolul”, de Jusepe de Ribera, expus într-un stand napoletan, “Vara” lui Pieter Brueghel cel Tânăr, prezentat de galeria pariziană “Jonckheere”. Nu au lipsit nici maeştrii emiliani, cu “Alegerea lui Paris”, un ulei pe pânză de Amico Aspertini (1474-1552), dar nici mobilierul de epocă florentin, precum o masă de perete din lemn aurit cu picioarele din alabastru, semnată Antonio Landucci, 1775, o casetă de nuntă toscană din secolul al XVI-lea, cu majolice renascentiste, din familia Chigi Della Rovere, un dulap din lemn de nuc cu intarsii, realizat la Verona în secolul al XVIII-lea, sau numeroase piese veneţiene de majolică, din secolul al XVI-lea, tapiserii de Flandra, din manufactura “Enghien”, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi splendide bijuterii…
Vara de Pieter Brueghel cel Tânar
Au fost acordate un Premiu pentru cel mai frumos stand şi alte două Premii, unul pentru pictură şi altul pentru sculptură. Banii obţinuţi din sponsorizări au fost cedaţi pentru restaurarea operelor de artă, printre care “Madona cu Pruncul” de Benedetto da Maiano şi un relief în teracotă policromă, intitulat, de asemenea, “Madona cu pruncul, cu sfântul Ion copil şi îngeri” de Antonio Rossellino, ce a trăit în secolul al XV-lea.
La standul lui Tommaso Piva
Madona cu pruncul, pe tron de Maestro della Santa Caterina Gualino
“Premiul pentru cel mai frumos stand” i-a revenit anticarului englez John Winter (“Trinity Fine Art Ltd”) cu o expoziţie dedicată manufacturii Ginori. Motivaţia juriului a fost: “pentru fericita compoziţie cromatică şi stilistică, propunând o atmosferă contemporană, prin intermediul iluminării stereometrice. Interesantă, alegerea porţelanurilor de Doccia, legate de Florenţa”.
“Premiul pentru cea mai bună pictură”, cu o sponsorizare în valoare de 10.000 de euro, destinaţi a restaura o operă publică dintr-un muzeu florentin sau dintr-un anticariat, a fost câştigat de o vedută, “Portul Ottavia”, de Bernardo Bellotto, ce făcea parte dintr-un complex de 14 vedute comandate de regele Poloniei, Stanislas August Poniatowski, pentru castelul său de la Varşovia.
“Premiul pentru cea mai bună sculptură”, sponsorizat de “Etro”, i-a revenit unei piese de teracotă, reprezentându-l pe “Hercule cu leul din Nemeea”, datată în jur de 1600, o parte dintr-o monumentală sculptură în piatră de la “Teatro d’Ercole”, prezentată de Walter Padovani.
În acest an, juriul compus din Strinati, Luca Verdone şi Christian De Sica a acordat Premiul “Lorenzo d’Oro”, regizorului Giuseppe Tornatore pentru pelicula „La migliore offerta”.
La standul lui Tommaso Piva
Un numeros public la Bienala de Anticariat
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.