Scena românească, mai săracă. Marea actriţă Ilinca Tomoroveanu a murit la vârsta de 77 de ani, a anunțat Teatrul Național București pe pagina sa de Facebook.
„Doamna ILINCA TOMOROVEANU, actriță de prim rang a teatrului românesc, Director Artistic al Teatrului Național I.L.Caragiale din București a părăsit astăzi scena vieții, dar și scena teatrului, căreia i s-a dăruit mai bine de jumătate de veac. Cu toții suntem profund îndurerați și ne rugăm pentru sufletul Doamnei Ilinca!
Eleganța, frumusețea, talentul și timbrul său inconfundabil, grija pe care a arătat-o pentru mai tinerii ei colegi, zâmbetul suav și farmecul hărăzit dintotdeauna, dăruirea pe care a arătat-o pentru lumea teatrului, toate acestea ne vor rămâne vii de-acum înainte, când Doamna Tomoroveanu își ia adio de la această lume. Suntem cu toții alături de domnul Traian Stănescu și de familia îndurerată. Dumnezeu să o aibă în pază!”. este mesajul postat de Teatrul Național joi, 2 mai.
Ilinca Tomoroveanu a debutat pe scena cinematografică în filmul „Darclee” (figuratie), apoi în 1960, în filmul „Mândrie” (regia Marius Teodorescu), iar pe scena teatrală a debutat în anul 1964, la Teatrul Național București în rolul Cristinei din piesa „Moartea unui artist”, de Horia Lovinescu (regia Horea Popescu).
După debut are o bogată carieră actoricească, jucând atât pe scena Teatrului Național din București, cât și în piese de teatru la Televiziunea Română sau în filme.
În stagiunea 2008–2009, Ilinca Tomoroveanu a interpretat la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” personajul Ilina Romescu din piesa Jocul ielelor, de Camil Petrescu. Piesa a avut premiera în 12 mai 2007.
Ilinca Tomoroveanu a fost distinsă pentru activitatea sa cu Medalia Comemorativă Mihai Eminescu (2000) și cu Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor (2004).
A devenit membră a Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) în anul 1980, iar a Uniunii Teatrale din România (UNITER) din anul 1990. Din 1998 a făcut parte și din senatul UNITER.
Din 1999 a fost președinte de onoare al Fundației Culturale „Zilele Octavian Goga”.
Din anul 2005 a îndeplinit și funcția de director adjunct artistic al Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București, notează Wikipedia.
Roluri la TNB
Bătrâna – „Avalanşa” de Tuncer Cücenoğlu, regia Radu Afrim, 2010
Irena Romescu – „Jocul ielelor” de Camil Petrescu, regia Claudiu Goga, 2007
Maşa – „Maşinăria Cehov” de Matei Vişniec, regia Cristian Ioan, 2003
Salomia – „Crimă pentru pământ” după Dinu Săraru, regia şi dramatizarea Grigore Gonţa, 2002
Ana Dmitrievna Karenina – „Cadavrul viu” de Lev N. Tolstoi, regia Gelu Colceag, 2001
Doamna Alving – „Strigoii” de Henrik Ibsen, regia Nicolae Scarlat, 1998
Uma – „Ghetou” de Josua Sobol, regia Victor Ioan Frunză, 1993
Clitemnestra – „Trilogia antică” după Euripide şi Sofocle, regia Andrei Şerban, 1990
Mara de Cylli, Tomlmay – „Moştenirea” de Titus Popovici, regia Mihai Manolescu şi Horea Popescu, 1989
Gizi – „Papa Dolar” de Andor Gabor, regia Mihai Berechet, 1984
Maria Sineşti – „Jocul ielelor” de Camil Petrescu, regia Sanda Manu, 1986
Nataşa Golubeva – „Între patru ochi” de Alexandr Ghelman, regia Dan Necşulea, 1983
Florence – „Cavoul de familie” de Pierre Chesnot, regia Sanda Manu, 1980
Naştenka – „Însemnările unui necunoscut” după Fiodor Mihailovici Dostoievski, regia Ion Cojar, 1979
Berta – „Generoasa fundaţie” de Antonio Buero Vallejo, regia Horea Popescu, 1978
Roxana – „Cyrano de Bergerac” de Edmond Rostand, regia N.Al. Toscani, 1977
Lucille Desmoulins – „Danton” de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974
Celesta Finley – „Dulcea pasăre a tinereţii” de Tennessee Williams, regia Mihai Berechet, 1972
Ina – „Iadul şi pasărea” de Ion Omescu, regia Alexandru Finţi, 1972
Viorella Vidrighin – „Un fluture pe lampă” de Paul Everac, regia Horea Popescu, 1972
Silvia Domnişor – „Să nu-ţi faci prăvălie cu scară” de Eugen Barbu, regia Sanda Manu, 1971
Iulia – „Al patrulea anotimp” de Horia Lovinescu, regia Mihai Berechet, 1969
Kathie – „Heidelbergul de altădată” de Wilhelm Meyer Forster, regia Victor Moldovan, 1968
Oana – „Apus de soare” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Sică Alexandrescu şi Marietta Sadova, 1967
Nuntaşa – „Nuntă însângerată” de Federico Garcia Lorca, regia Miron Nicolescu, 1966
Dona Ana – „Castiliana” de Lope de Vega, regia Horea Popescu, 1966
Crina – „Patima roşie” de Mihail Sorbul, regia Cornel Todea, 1965
Anca – „Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila, regia Sică Alexandrescu, 1965
Ruja – „Doamna lui Ieremia” de Nicolae Iorga, regia Nicolae Massim, 1965
Rosette – „Să nu te joci cu dragostea” de Alfred de Musset, regia Moni Ghelerter, 1964
Cristina – „Moartea unui artist” de Horia Lovinescu, regia Horea Popescu, 1964 – Debut
Roluri în film
„De-aş fi Peter Pan”, regia Gheorghe Naghi, 1991
„Dincolo de orizont”, regia Ştefan Traian Roman, 1978
„Pentru că se iubesc”, regia Mihai Iacob, 1971
„Războiul Domniţelor”, regia Virgil Calotescu, 1969
„Frumoasele vacanţe”, regia Karoly Makk, 1967
„Castelanii”, regia Gheorghe Turcu, 1966
„Runda 6″, regia Vladimir Popescu-Doreanu, 1965
„La porţile pământului”, regia Geo Saizescu, 1965
„Dragoste lungă de-o seară”, regia Horea Popescu, 1963
„Mândrie”, regia Marius Teodorescu, 1960 (debut)
Televiziune
Tiţa – „Bălcescu” de Camil Petrescu, regia Horea Popescu
Gena – „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, regia Horea Popescu
Vanda – „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, regia Matei Alexandru
Dona Sol – „Hernani” de Victor Hugo, regia Cornel Popa
Smaranda – „Ochii care nu se văd”, regia Dan Necşulea
Ce pot spune?! Inteligenta, frumusete, rafinament, educatie…DOAMNA Ilinca! Sa se odihnesca in liniste si pace!
“Și se duc ca clipele, fluturând aripele” de îngeri. Îngeri care ne-a bucurat și înfrumsețat tinereațea, care ne-au învațat să vorbim frumos și calm românește, să ne străduim să fim distinși. Dupâ ce vedeam o piesă cu ei să câutăm ce a mai scris autorul piesei, să cumparăm și să citim. Toate se publicau, toate se gaseau. A fost odată o Românie obesdată să fie cultă, să se mândrească ca citește. O Românie atât de atractiv cultă încât Nicolae Ceaușescu nu a gasit pe cineva necultivabil să-l pună șef la Televiziune Română care trebuia să fie numai propagandă despre PCR și omul nou. Cam ce sunt astăzi. Numea un primitiv Șef la TVR și o lună două se stricau programele,. În acea peroada aceea îl cultivau participând la tepetiții, se întâlnea cu persoane cu aură și fascinație ca doamna Ilinca Tomoroveanu fiindcă nu le spunea nimeni “tovarășa” și tovarășul șef se dadea pe brazdă și emisiunile reveneau la normal. Exasperat Ceaușescu a limitat programul la cele 2 ore de seară. Nu economia de curent a fost cauza ci faptul ca nu a reușit nici în literatură, nici în cinematografie nici în televiziune să găsească pe cineva obedient și ibecil pâna la capăt. Azi put televiziunile și partidele de ei.
Și mor, mor, numai oamenii de valoare…Dumnezeu s-o ierte!
Păcat, Dumnezeu s-o odihnească!
– O mare stea din galeria de aur a filmului si teatrului romanesc si o mare doamna a neamului romanesc ne-a parasit !Dumnezeu s-o primeasca si s-o odihneasca in pace !