La Venaria Reale, instrumente cu coarde realizate de celebri lutieri italieni, ca Antonio Stradivari, pentru virtuozi ca Niccolo Paganini.
Expoziţia Instrumente preţioase, personaje ilustre. Meseria de lutier şi muzica între secolele al XVII şi XX în Europa, deschisă până în 30 septembrie, povesteşte patru secole de luterie şi colecţionare de instrumente, incluzând muzica şi muzicienii, nobilimea şi mecenatul. Sunt prezentaţi lutierii excepţionali, cunoscuţi şi apreciaţi în întreaga lume, de la Amati la Guadagnini, de la Vinaccia la Fabricatore, Berti, Battaglia, Nadermann, Torres şi Hauser, de la Stradivari la Guarneri “del Gesù”, principali protagonişti italieni şi europeni ai unui artizanat artistic care este legat, de secole, de cultura muzicală.
Puţină lume ştie că Gaetano Paganini (1731-1798), compozitor şi violonist torinez, a scris, între 1791 şi 1792, o compoziţie inspirată de Suferinţele tânărului Werther. În acei ani sulfa vântul unei noi mode şi unei noi estetici centrate pe romanul epistolar al lui Goethe, tradus în italiană încă din 1782 şi aflat în centrul unei intense dezbateri literare chiar la Torino.
“Când compoziţia a fost terminată, Pugnani i-a reunit în casa sa pe cei mai importanţi aristocraţi şi diplomaţi piemontezi penru a asculta opera în primă audiţie. Era atât de agitat, atât de înfierbântat în dirijarea muzicienilor, încât şi-a scos haina şi a rămas în cămaşă. Fiecare spectator primise un program cu situaţiile pe care compozitorul dorise să le descrie. Execuţia acestei piese a produs o puternică impresie, dar Pugnani voia să meargă mai departe. În momentul sinuciderii lui Werther, el a luat un pistol încărcat şi a tras. Unii s-au speriat, alţii au crezut că Pagnini a înnebunit”, scria compozitorul Felice Blangini în Amintiri pariziene din 1834.
Inovatorul Werther a fost apoi prezentat oficial la Burgtheater din Viena, în 22 martie 1796.
Gaetano Pugnani, un adevărat virtuoz, cânta pe o vioară construită de celebrul lutier cremonez Giuseppe Guarnieri (1698-1744), numit “del Gesu”, unicul rival al lui Antonio Stradivari (1644-1737). Splendida Guarnieri care i-a aparţinut lui Pugnani se află printre piesele-far ale expoziţiei.
Selecţia, curatoriată cu scrupulozitate, a artei lutierilor şi a istoriei domeniului, este organizată de editura specializată Il Salabue, dedicată producerii de evenimente legate de instrumentele muzicale cu coarde. Expoziţia oferă, înainte de toate, posibilitatea de a regândi în sens critic profunda importanţă a muzicii în “societatea de curte”, atât în Italia, cât şi în spaţiul altor monarhii europene: un parcurs complet, cu adevărat interesant, care urmăreşte istoria diacronică şi care este împărţit în 8 secţiuni principale, fiecare centrată pe o perioadă istorică precisă sau pe un grup omogen de instrumente. Un real regal pentru privire. O delectare tăcută în faţa viorilor, violelor, chitarelor cu cinci sau şase corzi, mandolinelor, lirelor, harpelor, vielelor şi ţambalelor, menite să se prezine ca obiecte pure, comparabile cu sculptura.
Secţiunea de început este dedicată chitarei, prin intermediul figurii-cheie a celui mai mare lutier Antonio de Torres (1817-1892), care a contribuit decisiv la codificarea dimensiunilor şi formei, a proiectării şi tehnicii de construcţie a chitarei clasice moderne. Lui i se datorează, de exemplu, minunatul instrument ce a aparţinut maestrului spaniol Federico Cano (1838-1904).
Protagonistul celei de a patra secţiuni a expoziţiei este legendarul Niccolo Paganini (1782-1840), “Violonistul diavolului” care a fost şi unul dintre virtuozii chitarei. Guarnieri del Gesu a lui Pugnani este expusă alturi de apreciatele viori create de Amati, de Stradivari şi de lutierul din Piacenza, Guadagnini, ultimul reprezentat în expoziţie de capodopera sa, ce a fost construită la Torino în 1774.
Să enumerăm câteva dintre exponatele care opresc îndelung privirea: Chitara Jean Voboam, construită la Paris, în 1680, Ţambal cu placa decorată în lac policrom, realizat de Antonio Berti pentru Maria Teresa Strozzi în 1724, Chitara-liră ce a aparţinut Mariei Teresa di Borbone, fiica lui Ludovic al XVI-lea, sau Chitara construită penru cea de a doua căsătorie a lui Leopold I de Habsburg în 1676.
Instrumentele transcend simplul artizanat artistic, ocupând locuri de opere de artă, într-o expunere convingătoare care declină un cadru socio-cultural şi artistic. Sunt etalate 30 de instrumente muzicale preţioase, cele mai multe expuse pentru prima dată în public, dat fiind că provin din colecţii private şi că au aparţinut unor personaje ilustre, de la muzicieni de calibrul unor Gaetano Pugnani, Niccolò Paganini, Henry Vieuxtemps, Mauro Giuliani, Francesco Molino, Federico Cano, Ramon Montoya, Andrés Segovia, Ida Presti, la o serie de importante personaje istorice, cum ar fi Leopoldo I Habsburg, Împărăteasa Maria Teresa di Borbone Napoli, principesa Maria Teresa Strozzi, contele Cozio di Salabue, ducesa Maria Cristina di Borbone Napoli, contesa Maria Beatrice Barbiano di Belgioioso, regina Margherita de Savoia.
Expoziţia este şi un prilej de a prezenta publicului larg luteria torineză care, începând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, a cucerit o poziţie de primă importanţă pe plan european pe care a păstrat-o timp de peste un veac.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.