Carnavalul Românesc

 

Ne plimbăm pe Calea Victoriei, pe Calea Victoriei ne plimbăm. Stau de vorbă cu Mircea Eliade. Mircea Eliade stă de vorbă cu Emil Cioran. Emil Cioran stă de vorbă cu Dumnezeu. Dumnezeu se uită chiorâș la Emil Cioran și ne trimite pe cap niște extratereștri de pe planeta Jupiter care cică ar fi doctori în filozofie și s-ar pricepe la Carnavalul Românesc.

Dăm nas în nas cu ei ceva mai la vale de fosta Uniune a Scriitorilor. Extratereștrii cu aplomb dar nici Emil Cioran nu se lasă. Mă rog, se aprind spiritele. Mă bag și eu în vorbă, trăgându-mi șapca proletară, șmecherește, pe-o ureche. Zic. Băsescu, marinar, Iliescu, expert în bazine hidrografice, Roman profesor de fluide. Şi mai sunt o grămadă de oameni de apă amestecaţi în Decembrie 1989! Hrebe e legat şi el de fluide, Mitrea la fel, şi încă. Ce se întâmplă de fapt? Ce pușca mea vrea să însemne toată nebuneala asta cu apa?

Cu fluidele şi turbulenţele? Ce mister ascund Canalele de pe Marte dar Canalul Dunăre-Marea Neagră? De ce Elena Ceauşescu era legată de serviciile secrete occidentale de bancul ăla beton cu H2O? Ce rol are spiritul oceanic în Istoria Lumii? De ce suntem legaţi de valuri, tot timpul? E adevărată povestea cu băieţii înalţi şi plini de muşchi veniţi în România, şuvoi, în 1989, cu maşini Lada? De ce minierii au ocolit baricada jandarmilor în Valea Jiului, vălurindu-se pe culmi?

De ce valurile de popoare migratoare ne-au vălurit infinit lăsând urme pe care de-abia acum le descoperim în noi înşine, fiind amestecaţi, văluriţi, umectaţi binişor?! Să vedem cum stau lucrurile, de fapt. În 1920, polonezii ocupă, fulgerător, Kievul. Peste câteva zeci de ani, firme germane livrează lui Saddam, piese de tun. Înainte să părăsească fotoliul de prim ministru, Blair se duce şi se pupă cu Ghadafi. 1848 a însemnat dezordine statală, avânt revoluţionar, răzbel.

De ce? În 1916, alt răzbel, din ală pe poziţii cu latrine în noroi şi poteci de scânduri şi fraternizări de neînţeles între inamici. Ce rol are pentru Marea Finanţă, meduza asta a noastră, săraca, Transilvania?! Transilvania e jucată la ruletă după cum îi vine cheful unuia sau altuia. Noi ne aruncăm orbeşte crezând c-o apărăm dar de fapt nu ştim s-o apărăm. Ne-au luat-o când au vrut, nici nu le-a păsat de noi. Noi? Am dat-o fără să tragem un foc de armă. Nu ne-am bătut pentru Transilvania decât târziu.

Ne-a luat valul războiului şi ne-a aruncat peste Transilvania, am eliberat-o, chipurile. Sminteala popoarelor mici e tocmai frica asta de a nu fi înjumătăţite, hăcuite iar ele, săracele, chiar sunt hăcuite într-un fel sau altul. Războaiele Europei o dovedesc. Au fost mii de războaie în Europa de la începuturile timpurilor. Le pierzi şirul, nu le ştii pe toate, te năucesc evenimentele, lipsesc informaţii trebuincioase. Acum, China e direct interesată de ceea ce se întâmplă în Europa şi în USA şi în Rusia. Poate şi în Africa. Dintr-odată, Transilvania devine extrem de importantă pentru Marea Finanţă.

Filozofic vorbind e o Procesualitate extrem de importantă, o placă turnantă Est-Vest. E o piesă bună pe eşichierul geostrategic. A fost dintotdeauna. Intrând cu toţii în Era Complexităţii, descoperim de fapt, mulţi dintre noi, că nu mai înţelegem nimic. Noi trăim într-o Naivitate Exemplară, noi, românii. Cine să apere România? PRM, PSD, PNL, UNPR, APR, PNTCD, AC, FC, PSM? Hai să fim serioşi, chestia asta este o caricatură jalnică, o adunătură de smintiţi, conduşi de un aurolac patriotard, anticrist şi nicidecum român adevărat. Un român adevărat nu e măscărici, e TRAGIC. Românii au ca profunzime Tragicul.

Transilvania are o magie a ei, China a pus ochii pe ea, oricât ar părea de incredibil. Mişcarea forţei de muncă chineze seamănă cu mişcările unei armate vălurite. Dar noi nu luăm seama. Transilvania va fi jucată iar la ruletă dar noi vom fi plecaţi la cules căpşuni. Noi ucidem starea acvatică, noi ucidem spiritul oceanic care ne-ar putea da sens ca naţiune. De fapt Europa de-abia se ţine pe picioare.

E uşor de manevrat, e uşor de virusat. Istoria arată de acum altfel. Ei să vezi, extratereștrii tac mâlc, ce să mai zică ei, filozofii lu’ pește prăjit de pe planeta Jupiter. Emil Cioran râde de se prăpădește, Dumnezeu se uită chiorâș la mine, parcă văd că-l pune iar pe Iohannis să ne lăcătuiască bisericile să nu mai ajungem să luăm Lumină în Noaptea de Înviere.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 2

3 Comentarii

  1. aticol suicidal pentru mine. tragico-comico-suicidal. FARA SPARANTA!! NUUU DISPEERATI ROOOMAAANI (striga PLAVANUL labartand cuvintele si stramband sensurile lor, pentru ca el NU ESTE ROMAN – de aceea faptul ca ne apeleaza „romani” este de fapt modul lui de gandi: un apatrid care ne priveste de undeva de deasupra. Cred ca leviteaza pe propiile-i GAZE uneori….) !! INCA AVETI CAAAPSUUUNILEEEE INTR-O ROOOMAAANIEEE NOOORMAAALAAA!

  2. Un SF bun, dar nu interesează pe nimeni. E mult prea complicat pentru Românii doritori de bârfă directă, de înjurături și de a se arăta cât sunt de ”dăștepți” în chestii clare cu nume-prenume, dar așa, cu toți morții invocați, apoi chiar și invocații care trăiesc sunt tot cam morți, după care și extraterestrii ăștia care tac și ei mâlc, atunci cum să comenteze Românul nostru? Veniți cu ceva mai concret, domnule, lăsați filosofia că nu ajută… Încercați să faceți acest text să nu fie SF. Oare, cum ar fi?!

  3. Cel mai bun articol din ultimii 2-3 ani.Oricum situatia este sub (dupa unii politicieni romani chiar supt}control.Deci….. scapata.

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.