Cărțile speciale și poveștile lor

„Să citeşti cărţi bune este ca şi cum ai purta o conversaţie cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute” – Descartes

Afacerea Jivago – povestea unei cărți interzise

Editura RAO semnalează apariția unei cărți speciale, Afacerea Jivago. Lupta pentru o carte interzisă de Peter Finn şi Petra Couvée. Poveștile despre cărți au atras întotdeauna atenția cititorilor. Un exemplu grăitor, nu singurul, este şi «Hoțul de cărți », al lui Markus Zusak.

În 1956, Boris Pasternak îi încredința unui editor italian primul său roman. La momentul acela, scriitorul nu credea că romanul său va fi publicat vreodată în Uniunea Sovietică. Cuvintele pe care le-a spus atunci sunt tulburătoare și astăzi, la 63 de ani de la acest moment: „Acesta este Doctor Jivago. Fie ca el să-și croiască drum în jurul lumii.” Așa a fost. Doctor Jivago a început să călătorească prin lume, inspirând generație după generație nu numai de cititori, ci și de scriitori, critici, cineaști. Cartea a apărut mai întâi în Italia, apoi în Franța și în Europa. Văzând în carte o armă de propagandă culturală, CIA decide publicarea unei ediții în Uniunea Sovietică, în cel mai mare secret. Cartea este tipărită.  1.000.000 de exemplare sunt distribuite turiștilor ruși veniți să viziteze Expoziția Universală de la Bruxelles. A fost un succes neașteptat, chiar și pentru CIA. Cartea a invadat piața neagră. În 1958, Pasternak primește Premiul Nobel pentru literatură, iar doi ani mai târziu, scriitorul moare.

Afacerea Jivago, apărută recent la Editura RAO, este o carte despre o epocă în care literatura avea puterea să cutremure lumea. Autorii, un jurnalist și o traducătoare, au recreat povestea pe baza unor dosare recent desecretizate ale CIA.

În 1956, Boris Pasternak pune în mâinile unui agent literar italian o carte, rostind următoarele cuvinte: „Acesta este Doctorul Jivago. Sper să ajungă în toată lumea“. Autorul ştia deja că acest roman nu avea să fie publicat în Uniunea Sovietică, aşa că decisese ca el să fie tradus şi publicat în restul lumii – un adevărat act de curaj. În 1958, viaţa acestei cărţi ia o turnură de roman de spionaj. CIA, dându-şi seama că Războiul Rece este mai mult un război ideologic, publică romanul în rusă şi îl aduce pe ascuns în URSS. Beneficiind de acces la dosare CIA recent desecretizate, acest roman reface un portret irezistibil al lui Pasternak şi ne întoarce în timp, într-o lume unde literatura încă avea puterea să cutremure lumea.

„O carte desăvârşită, care se bazează pe cercetări minuţioase. Finn şi Couvée au preluat un eveniment istoric complex şi dificil, pe care au reuşit să îl transforme într-un thriller intelectual. Deşi în carte se regăseşte foarte multă informaţie, autorii reuşesc să ţină povestea sub control, menţinând un pas antrenant şi uneori chiar alert”, citim în Washington Post

PETER FINN este editor pe subiecte de securitate la The Washington Post, iar în trecut a lucrat ca şef al biroului din Moscova al aceluiași ziar. PETRA COUVÉE este scriitoare şi traducătoare. În prezent predă la Universitatea de Stat din Sankt-Petersburg.

“Un fiu”, de Alejandro Palomas – un roman considerat a fi noul Micul prinț

Editura Rao propune iubitorilor de lectură un roman care respiră sensibilitate, cuvinte nerostite și un mister copleșitor: “Un fiu”, de Alejandro Palomas.

Guillermo, alintat Guille, protagonistul acestui roman, este un copil cu totul deosebit. El trăiește singur cu tatăl său, Manuel, întrucât mama, de profesie stewardesă, a plecat la muncă în Dubai. Tocmai a ajuns la o școală nouă, iar singura lui prietenă este Nazia, o fată pakistaneză. Arată ca un copil fericit, un copil anormal de fericit, după opinia dirigintei sale, Sonia, ale cărei beculețe se vor aprinde toate odată când Guille, la întrebarea „ce vrei să fii când ai să te faci mare?” răspunde că vrea să fie Mary Poppins, nu „ca” Marry Poppins, ci ea însăși. Toate acestea o vor face pe Sonia să ceară sprijinul Mariei, consilierul de orientare al școlii, pentru a o ajuta să descopere ce se ascunde sub acea fațadă a fericirii lui Guille, fericire care pare a fi doar vârful aisbergului. Povestea este spusă de fiecare dintre personaje: Guille, Manuel, Sonia și Maria, marcând mai multe perspective în narațiune. În fiecare capitol, relatat la persoana întâi, vom cunoaște punctul de vedere al unuia dintre personaje, iar cu fiecare capitol, naratorul ne va lăsa mai intrigați și mai aproape de a cunoaște misterul lui Guille, de a cunoaște adevărul.

„GUILLE

TOTUL A ÎNCEPUT în ziua în care domnișoara Sonia a întrebat ceva. Pe ferestre se vedea un soare galben foarte mare, iar frunzele palmierilor se mișcau ca atunci când tata se trezește devreme și-și ia la revedere de la mine făcându-mi cu mâna din poarta școlii; fiind iarnă, tata poartă mănușile verzi.

Domnișoara Sonia s-a ridicat de la masa ei, care, fiind cea a profesorului, este cea mai mare, și a bătut ușor din palme, umplând aerul de praf de cretă. A și tușit puțin. Nazia spune că e din cauza cretei, care-ți usucă gâtul de parcă ai fi înghițit praf, iar uneori, dacă nu bei apă, vomiți.

− Acum, înainte să ieșiți în recreație, vreau să-mi răspundeți la o întrebare, copii, a zis. Apoi s-a întors spre tablă, a luat o cretă roșie și a scris cu litere foarte mari:

CE VREAU SĂ MĂ FAC ATUNCI CÂND VOI CREȘTE MARE

Am ridicat imediat mâinile. Toți, până și Javier Aguilar, care n-are decât o mână, fiindcă așa s-a născut, și o mișcă așa prin aer, foarte repede. Domnișoara a clătinat din cap de mai multe ori. Au fost chiar mai multe de cinci.

− În ordine, copii.

Am început cu primul rând și am continuat până la ultimul, acolo unde stau eu. Domnișoara a notat în total:

Trei fotbaliști la echipa Barcelona, doi la echipa Madrid și unul la echipa Manchester

Un Iniesta

Șase Rafa Nadal

Două fotomodele foarte înalte

O prințesă (Nazia)

Un medic bogat

Trei Beyoncé

Un Batman

Un pilot de navă spațială din jocurile video

Doi președinți ai lumii (gemenii Rosón)

O vedetă dintr-acelea care apar seara la televizor

O veterinară de câini mari

O câștigătoare a concursului TV Next Star

Un campion mondial la olimpiade.”

Alejandro Palomas (născut în 1967 în Barcelona) deține o diplomă în filologia engleză și un master în poezie la New College din San Francisco. A publicat, printre altele, romanele El tiempo del corazón, pentru care a fost numit Fnac New Talent, El secreto de los Hoffman (finalist al Premiului Novel Torrevieja 2008 și ecranizat în 2009), El alma del mundo (finalist al Premiului de primăvară, 2011).

“Frica. Trump la Casa Albă”

Un bestseller publicat în 25 de ţări cu peste 2.000.000 de exemplare vândute.

„Frica este portretul cel mai intim al unui președinte american în funcție, publicat în timpul primilor ani ai mandatului”.

Bob Woodward reușește în Frica să surprindă întreg spectrul elementelor care alcătuiesc profilul președinției lui Donald Trump, dezvăluind secvențe și detalii neștiute despre nenumărate situații de criză cu care Casa Albă s-a confruntat. Au existat și alte relatări pe marginea acestei teme, dar nici una la fel de revelatoare sau de convingătoare ca aceasta.

Frica desenează tabloul complet al Casei Albe sub conducerea lui Donald Trump, bazându-se pe interviuri cu unii dintre cei mai apropiați sfătuitori ai președintelui, pe amintiri ale martorilor oculari, adesea completate cu date și transcrieri de conversații.

„Un portret teribil al președinției lui Trump…”, afirmă The Washington Post

„O imagine înfiorătoare a actualei administrații”, o caracterizează CBS News

„O privire fără precedent prin ochii apropiaților președintelui… uimitor”, susţine CNN

„Ceea ce a scris Woodward nu este doar povestea unui președinte, ci și, în cele din urmă, o relatare a ceea ce au ales să facă aceia aflați alături de el”, apreciază The New Yorker

„Deși cărțile sale sunt adesea senzaționale, Woodward este opusul senzaționalistului. Metoda sa are ceva aproape monastic… Este cronicarul șef de la Washington”, consideră BBC

​„Explozivă”, notează The Washington Post

“Devastatoare”, notează The New Yorker

Cartea, apărută în colecția de nonficțiune Kronika, la Editura Litera, reprezintă portretul cel mai intim al unui președinte american în funcție, așa cum doar celebrul jurnalist Bob Woodward îl poate realiza.

Bob Woodward este redactor la Washington Post, unde lucrează de 47 de ani. Este unul dintre cei care au contribuit la realizarea investigațiilor care au condus în cele din urmă la demisia președintelui Nixon. Este autor sau coautor a 18 cărți, dintre care 12 bestselleruri, și câștigător a două Premii Pulitzer.

Tot de autorul Bob Woodward vom putea citi la Editura Litera, în luna aprilie, The Last of the President’s Men, o relatare jurnalistică de excepție despre secretele, obsesiile și decepțiile celui de-al 37-lea președinte al SUA, Richard Nixon.

Noul volum al lui Bob Woodward, celebrul reporter de investigaţii al cotidianului The Washington Post, care a făcut istorie cu informaţiile cu care a venit în scandalul Watergate, ce a condus la căderea preşedintelui Richard Nixon, este deja pe primul loc în topul listei Bestseller a Amazon.

“Codexul enigmelor lui Leonardo da Vinci. Probleme, ghicitori şi jocuri logice inspirate de geniul Renaşterii”

“Cea mai nobilă plăcere ese bucuria de a  înţelege. Viaţa în sine este o enigmă, o serie nesfârşită de întrebări care îşi aşteaptă răspunsul”.

Născut în Florenţa în 1452, fiul ilegitim al unei ţărănci, Leonardo aveaa să deină unul dinte cei mai mari îţelepţi ai tuturo timpurilor. Curiozitatea lui neobsită împletită cu o intelignţă sclipitoare şi capacitatea de a gândi dincolo de tipare l-au transformat în cel mai mare geniu al enigmelor, cu o adevărată pasiune pentru mister. În mod ironic, el ne-a lăsat mult enigme nerezolvate.

Mintea prodigioasa a lui Leonardo da Vinci a oferit atât de multe lumii noastre: a fost, printre altele, artist, inginer, inventator, anatomist, geolog şi cartograf. A desenat schiţe şi planuri pentru numeroase obiecte care nu vor prinde viaţă practic decât la multe secole după moartea lui, iar abordarea sa ştiinţifică asupra cercetării a fost cu mult înaintea timpului său.

Această carte, scrisă de  Richard Wolfrik Galland, este inspirată de sutele de picturi, schiţe, diagrame şi scrieri ale lui Leonardo, oferindu-ne peste 150 de ghicitori şi enigme. Toate aceste probleme de logică sunt ilustrate minunat cu desene, schiţe, picturi şi diagrame realizate în stilul artistului însuşi.

Opera lui da Vinci, care și după jumătate de secol și mai bine nu încetează să surprindă și să fie izvor de idei pentru savanți, scriitori sau medici, este și sursa de inspirație pentru acest atlas care folosește schițele, notițele și planurile marelui inventator drept pretexte sclipitoare pentru tot felul de puzzle-uri și enigme.

“Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”

Bestseller New York Times, volumul lui Yuval Noah Harari a fost publicat iniţial în Israel în 2011, devenind rapid bestseller internaţional, fiind tradus în peste patruzeci de limbi.

„O istorie a civilizaţiei captivantă, provocatoare… combinată cu o gîndire nonconformistă şi fapte uimitoare. Această carte fascinantă şi distrugătoare de mituri nu poate fi rezumată… pur şi simplu trebuie s-o citeşti”, consideră Financial Times

„Sapiens îi poartă pe cititori într-un tur rapid al istoriei speciei noastre… o lectură importantă pentru un sapiens cu preocupări serioase, care reflectează asupra lui însuşi”, scrie în The Washington Post

„Interesantă şi provocatoare… Ne ajută să înţelegem de cît de puţin timp sîntem pe acest pămînt, de cît de puţin timp există lucruri ca agricultura sau ştiinţa şi de ce este bine să nu le luăm ca pe ceva de la sine înţeles”, afirmă Barack Obama

„Sapiens abordează cele mai mari probleme ale istoriei şi ale lumii moderne, fiind scrisă într-o limbă plină de viaţă”, apreciază Jared Diamond

„În această analiză exhaustivă a istoriei oamenilor, Harari le oferă cititorilor ocazia să reconsidere totul: de la supravieţuirea lui Homo sapiens pînă la fascinanta chestiune a modului în care societatea se organizează prin ficţiuni”, notează Booklist

Acum 100.000 de ani, pe pământ existau cel puţin şase specii de oameni. Astăzi există una singură: noi, Homo sapiens. Ce s-a întâmplat cu celelalte? Şi cum am ajuns să fim stăpînii planetei? De la începuturile speciei noastre şi rolul pe care l-a jucat în ecosistemul global pînă în modernitate, Sapiens îmbină istoria şi ştiinţa pentru a pune în discuţie tot ce ştim despre noi înşine, ne arată cum ne-am unit ca să construim oraşe, regate şi imperii, cum am ajuns să credem în zei, în legi şi în cărţi, dar şi cum am devenit sclavii birocraţiei, ai consumerismului şi ai căutării fericirii. De asemenea, ne îndeamnă să privim în viitor, căci de cîteva decenii am început să încălcăm legile selecţiei naturale care au guvernat viaţa în ultimele patru miliarde de ani. Dobîndim capacitatea de a modela nu doar lumea din jurul nostru, ci şi pe noi înşine. Încotro ne duce aceasta şi ce vrem să devenim?

Cititorul român educat în tiparele impuse de regimul comunist va accepta cu greu faptul că Sapiens… este o carte de istorie, pentru că datele istorice (așa cum le-a învățat el la școală) sînt puține, practic volumul nu are nimic în comun cu istoria evenimențială oficială pe care o regăsim în manualele de istorie. Însă, pentru ca istoria să fie „tradusă” și acceptată ca parte definitorie a umanității, Harari face un exercițiu de logică excepțional. Unii cititori se vor simți lezați de ateismul asumat al autorului, dar, dacă sîntem atenți la discursul său, vom înțelege că acesta nu critică absolut deloc opțiunile religioase ale cititorilor și nici nu propune o negare sau abandonare a acestora, așa cum nu trebuie să ne șocheze exemplele utilizate în premisele sale, prin care nu a dorit decît să evidențieze perspectivele multiple asupra unui singur eveniment, fapt istoric sau proces. Cu atît mai necesar este să reflectăm asupra efectelor acțiunilor noastre asupra mediului social, geografic, cultural în care trăim.

În Sapiens, Harari jalonează istoria speciei umane cu patru mari repere – care sînt, aceasta este perspectiva pe care o propune istoricul israelian, elemente ale unor revoluţii (ceea ce nu înseamnă, în mod automat, că ar fi și elemente ale unor evoluții). Foarte pe scurt spus, acestea sînt: 1) revoluția cognitivă; 2) revoluția agricolă; 3) unificarea umanității; 4) revoluția științifică. În privința primelor trei, evaluarea istoricului este, net, în beneficiul sporirii (și a ființei, și a softului, și a istoriei, și a culturii) lui homo sapiens. Pentru cea de-a patra – un interval istoric nu atît de mare precum precedentele, dar, în mod clar, foarte spectaculos și fără precedent în materie de achiziții, totodată, un interval istoric încă nedepășit, întrucît sîntem, practic, în interiorul său –, lucrurile sînt încă departe de a fi clare în sensul beneficiilor nete, crede Harari.

“Stilul total dezinhibat în care e scrisă aminteşte de cel al lui Hendrik van Loon, autor olandez interbelic ale cărui minunate cărți de povești (Istoria Omenirii și Geografia) găsite în biblioteca de acasă, mi-au legănat copilăria. Dar ce înseamnă stil dezinhibat? Înseamnă că în mod aparent nu ții cont de prescripțiile discursului academic, cauți poanta și paradoxul ca să scoți ceva interesant din ele. Care, eventual, să te ducă spre intuiții și noutăți surprinzătoare. Yuval Noah Harari, istoric și scriitor israelian, știe să facă asta atît de bine încît uneori chiar abuzează. Dar o face cu farmec, așa că sîntem dispuși să îi trecem unele lucruri cu vederea. Cred că de fapt pe asta a și mizat. Și, firește, ultimul capitol este dedicat tendințelor și ne conduce spre cartea următoare a lui Harari: Homo Deus. Fără să îi divulg subiectul, pot spune că este vorba despre implicarea științei în modelarea unui om conectat la computer. Motiv pentru care, așa cum spuneam la începutul acestei recenzii, istoria lui Homo Sapiens va lua sfîrșit și el va fi înlocuit de altcineva. Sau altceva. Ne putem opune?”

Iată un scurt fragment din carte:

“Prezentul, oglindă a trecutului. Această teorie care are bârfa ca motor al progresului limbajului poate suna ca o glumă, dar există numeroase studii în felurite domenii: psihologie, sociologie, economie și chiar biologie, care susțin această idee. Chiar și în zilele noastre sociologii care se ocupă cu studiul dialogului uman în secolul XXI constată că majoritatea comunicării umane din lume este bârfă. Bârfa o regăsim în e-mailuri, convorbiri telefonice, ziare, TV, emisiuni de tot felul, nu numai despre persoanele cunoscute direct, dar despre tot felul de lideri și stele de film și așa mai departe. Schimbul de informaţii despre alte persoane este o ocupaţie importantă pentru majoritatea oamenilor şi un subiect de mare interes pentru oamenii din toate culturile, americani și chinezi și israelieni și palestinieni, la toţi le place să bârfească. Chiar și profesorii de istorie discută deseori la masa de prânz, pe lângă subiecte istorice, despre profesorii care şi-au găsit o nevastă care îi înşeală, sau despre lupta teribilă care a izbucnit între decanul și șeful universității, sau despre unul dintre colegii lor care a deturnat fondurile de cercetare pentru a-şi cumpăra un Lexus. La fel şi la fizicienii şi multe alte categorii de oameni, bârfa este importantă pentru că se concentrează asupra greşelilor celorlalţi oameni, ce anume rupe normele sociale. Se servește astfel funcţia unui poliții morale, ca o compensare pentru vremurile de mii de ani în urmă, când nu exista încă poliție, atunci când bârfa a fost şi poliție și tribunal. Acest schimb de informaţii este esenţial pentru cooperare, pentru că şi cu 50.000 ani în urmă şi în zilele noastre, dacă nimeni nu vroia să coopereze cu tine erai ca şi mort. Atât teoria bârfei precum şi teoria «există un leu în apropierea râului» nu sunt absolute, dar plauzibile; împreună ele dau o parte din răspunsul la marea întrebare: ce este atât de special la limbajul noastru, și la specia noastră în general. Există ceva unic şi absolut remarcabil la sapiens care trece dincolo de capacitatea de a transmite informații…”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.