Ah, virusurile, zice Pitoșkin, proaspăt ițit de după tancul rusesc, ah, cât de rusesc, apărut în apropiere de Deveselu, nu se știe cum, poate printr-un efect electromagnetic extrem de misterios.
Trump sare la gâtul lui Putin din pricina asta. Ai noștri, ca brazii, stau muți și indiferenți. Catastrofa virusologică nu-i sperie, nici de le filozofie nu le arde, Pitoșkin îmi râde-n nas, stai locului, ne ocupă noi. Vin niște extratereștri în toată tevatura, coboară pe Calea Victoriei. Franța nu ne mai vrea. Anglia, nici să audă de noi. Stăm ciotcă cu virusurile pe cap, alea imaginare, că reale nu-s.
Tancul rusesc își îndreaptă țeava către racheta de la Deveselu, Fidel Castro apare la Antena 3 să ne povățuiască ce să facem noi în criza rachetelor. Ai zice că e un film de prost gust de pe Netflix. SRI nu se implică, Băsescu zice și el la plezneală ceva despre această criză istorică. Filozofii noștri de operetă au fugit din calea stihiei istorice ascunzându-se la Balcic. Catastrofa virusologică e în toi, Tătaru ne sperie foarte, Orban dă cu biciul în poporan, poporanul, mucles. Haș Rezist a sucombat, Soroș e la mezat, Bil Gates râde de noi de se prăpădește și-l provoacă pe SOV la o miuță afaceristică de mare anvergură internațională.
Ai zice că totul e un tablou vivant cu multe personaje. Dar filozofia ne salvează! Ea are cheia secretă a acestei catastrofe virusologice! Organizarea superioară prin catastrofe dezvăluie fiinţarea-funcţionarea artefactului în structuri imaginare libere, morfologia lui aparţinând simultaneităţii şi fiindului. Numai din punctul nostru de vedere există efectul de orizont al continuumului şi de aici iluzia evoluţiei tehnologice. Fiind simultaneitate şi nu adăugare, fiind desfăşurare deodată şi nu construcţie, artefactul este o preexistenţă aparţinând unui plan ascuns. În mod fals artefactul aparţine Istoriei şi contextului.
Tehnologia este o stare a lumilor fiind a structurilor imaginare libere care nu au a-şi căuta vreun suport ele nefiind în funcţiune. Artefactul şi tehnologia nu sunt importante prin funcţiile lor care ar fi spre buna funcţionare a umanului. Artefactul şi tehnologia aparţin structurilor ascunse ale universului plin de universuri, enciclopedia revendicând artefactul spre folosinţa lui.
Nu facem o delimitare între fiinţă şi artefact, ele fiind unul şi acelaşi obiect al viului şi, în ultima instanţă, a Ultimului Sens, fiind al profunzimii fundamentale. Arestarea artefactului, proasta lui folosire şi greşita interpretare a funcţiilor sale, reduc fiinţa la acte vulgare, la un pragmatism minor şi la sfârşitul Istoriei ca desfăşurare iluzorie. Un motor uriaş va fi strivit de gravitaţie în timp ce un nanomotor ar scăpa controlului el manifestându-se nu atât liber ci condus de forţe subtile către executarea unor sarcini nonumane. Toate acestea nu pot împiedică revoluţia tehnologică să se desfăşoare în mod aparent către un Ultim Sens, fiind acesta sfârşitul umanului sau desecretizarea Universului. Problema ar fi destul de simplă în lipsa unor structuri imaginare libere şi într-un Univers lipsit de fiind.
Evenimentul nu ar putea fi însă eveniment nefiind construit după instrucţiunile unor structuri imaginare libere astfel că însuşi evenimentul este dovada funcţionării unor astfel de structuri care reclamă, în bifurcaţii, dezvoltarea tehnologiei şi tehnicii. Artefactul ca obiect cosmic nu s-ar putea produce fără o matrice virtuală care să-l organizeze şi care să se afle înaintea lui în existenţa-funcţionare. Intuiţia, descoperirea, proiectarea şi experimentul nu sunt decât exerciţii minore care pun în lumină matricea virtuală desecretizând-o fără a cunoaşte sarcina de profunzime şi săgeata catastrofei prime.
Scepticii sau academicianul desuet ar întreba cu maliţie la ce i-ar trebui Universului o umbrelă sau un manometru sau un telescop iar filozoful arogant ar spune că Universul ar încerca să se cunoască privindu-se prin uriaşa lentilă acţionată de un motoraş acţionat de curentul electric produs de o hidrocentrală.
Nici una nici alta. Trebuinţa nu este o funcţie a Universului iar nu trebuinţa este caracteristica şi fundamentala unui artefact. Viitorul, conţinut în simultaneitate, ar putea dezvălui martorului ultim adevărata natură a artefactului şi tehnologiei. Problema dacă acest martor va fi un artefact aflat în funcţiune sau nu este fundamentală. Dacă s-ar afla în funcţiune, structurile imaginare ar fi nesfârşite şi ar pregăti o nouă stare de intenţionalitate, intenţionalitatea fiind starea supremă a universului plin de universuri. Dacă nu s-ar afla în funcţiune, artefactul-martor ar fi un pasiv al inventarului pe care matricea virtuală îl va fi părăsit întorcându-se în instrucţiunile enciclopedice.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.