Un război în Ucraina este ”de neconceput”, a declarat, joi, un purtător de cuvânt al Ministerului rus de Externe, potrivit Bloomberg. ”Țara noastră nu va ataca pe nimeni. Considerăm inacceptabilă ideea unui război intre popoarele noastre”, a spus adjunctul șefului Departamentului de Comunicare al Ministerului rus de Externe, Alexei Zaițev, citat de Interfax. ”Însă tutorele de peste mări al Ucrainei gândește altfel. Se pare că intenționează să meargă pe scenariul cum că Rusia ar trebui să atace Ucraina, pentru a ridica întreg Occidentul împotriva ei. Când ceva începe să meargă prost, încep să inflameze în mod artificial situația”, a mai spus Zaitev.
Tot joi, oficialii din Belarus au confirmat că tehnica militară rusă care a ajuns în țară va fi retrasă de Moscova, după exercițiile militare programate în luna februarie.
Declarația Ministerului rus de Externe și anunțul venit din Belarus au dus la o creștere rapidă a rublei și a cotațiilor pe bursă pentru Rosneft, Gazprom și Sberbank. Aceste evoluții au avut loc la o zi după ce Rusia a primit din mâna ambasadorului american scris al Washingtonului la propunerile pentru o nouă arhitectură de securitate pe care le-a trimis la începutul acestei luni Statelor Unite.
”Toate documentele sunt la președinte”, a spus purtătorul de cuvânt al lui Vladimir Putin. ”Va fi nevoie de ceva timp pentru a le analiza – nu ne vom grăbi să venim cu concluzii”, a mai spus Dmitri Peskov, adăugând că ”nu sunt multe motive de optimism”.
”Mingea e în terenul lor”, a spus secretarul american de Stat, Antony Blinken. El a precizat că SUA au respins limpede ideea opririi extinderii NATO. Alianța va rămâne deschisă pentru noi membri.
Ministrul de Externe Serghei Lavrov a declarat că răspunsul american nu conține „o reacție pozitivă” la principala solicitare a Rusiei – oprirea extinderii NATO, însă conține inițiative care pot fi ”începutul unei conversații serioase”.
Potrivit The Telegraph, „conversația serioasă” Rusia-SUA poate începe de la inspecții al Rusiei la bazele de rachete din România și Polonia, despre care Moscova a susținut mereu că nu sunt menite să contracareze o posibila lovitură iraniană, ci pot fi convertite în baze ofensive care să vizeze Rusia. Dacă SUA vor cădea de acord în privința acestor inspecții, Rusia va obține accesul la bazele NATO pe care și-l dorea de ani de zile. În luna decembrie 2021, militarii ruși au inspectat, în virtutea Documentului de la Viena din 2011, o bază militară americană din Germania unde tocmai fuseseră instruiți militari ucraineni.
”Rusia va fi cu un pas mai aproape de statutul de garant al securității europene, un rol pe care Moscova și-l dorește de aproape trei decenii”, spune analistul militar Pavel Luzin, citat de The Telegraph, comentând pe marginea unui potențial acord pentru inspectarea bazelor din România și Polonia. Rămâne însă de văzut dacă România și Polonia vor permite accesul inspectorilor militari ruși, mai scrie cotidianul britanic.
”Am spus limpede că există principii fundamentale pe care ne-am angajat să le susținem și să le apărăm, inclusiv suveranitatea Ucrainei, integritatea teritorială și dreptul statelor de a-și decide propriile aranjamente de securitate și alianțele”, a spus Blinken, subliniind ca ușa NATO este și va rămâne deschisă.
Ucraina nu a reacționat oficial în legătură cu răspunsul oferit Rusiei de Statele Unite. CNN realatează însă că o discuție telefonică între președinții Joe Biden și Volodimir Zelenski a fost caracterizată de un oficial ucrainean drept una care ”nu a mers bine”. Biden l-a avertizat pe omologul său că un atac rus poate fi iminent și că o invazie este aproape sigură, după ce terenul va îngheța, în luna februarie. Mai mult, oficialul de la Kiev a declarat pentru CNN că Biden a avertizat că trupele ruse ar putea ”jefui” și ocupa Kievul. Însă președintele Zelenski a replicat că amenințarea rusă este „periculoasă, dar ambiguă” și că nu este sigur că va urma vreun atac. Liderul ucrainean i-a cerut lui Joe Biden să ”calmeze mesajele pe care le trimite”, pentru că ele pot provoca panică și pot avea impact economic. Potrivit oficialului citat de CNN, Zelenski a spus că serviciile ucrainene percep altfel amenințarea Rusiei. Potrivit aceleiași relatări CNN, Joe Biden l-a informat pe omologul ucrainean că SUA nu vor trimite Ucrainei mai multe arme sofisticate și nici militari americani.
Casa Albă a infirmat declarațiile oficialului ucrainean pentru CNN, avertizând că sursele anonime ”răspândesc știri false”. ”Președintele Biden a spus că există posibilitatea clară ca Rusia să atace în februarie. A spus asta public și avertizăm în legătură cu acest lucru de luni de zile. Relatările despre mai multe aspecte sau despre alte lucruri sunt total false”, a spus purtătoarea de cuvânt a Consiliului Național de Securitate.
Dincolo răspunsul scris al SUA la propunerile Rusiei pentru securitatea europeană, Germania, Italia, Spania și Grecia au semnalat limpede că se opun trimiterii unei misiuni a Uniunii Europene pentru antrenarea militarilor ucraineni. Țările amintite au propus ca UE să trimită, în schimb, un sprijin financiar pentru Kiev. Este ultima manifestare a reticenței evidente a Berlinului pentru un ajutor consistent și ”vizibil” pentru Ucraina, în contextul disputei cu Rusia. În timp ce SUA și Marea Britanie au livrat arme Kievului, Germania a trimis 5.000 de căști pentru militari, ceea ce a stârnit indignarea primarului Kievului. El s-a întrebat dacă următorul ajutor din partea Germaniei nu vor fi cumva niște perne.
@IR: Textul tau suna ca o invitatie la masa, de unde si raspunsul. de acord ca gastronomia este un act mai mult social decit culinar, de simpla alimentatie.
Nu vad pe ce baza spui ca romanii erau neinarmati fata de adversari. In cronica pictata de la Viena, romanii apar minuind nu numai pietre ci si arcuri cu sageti. Ca nu aveau armuri, e alta poveste. Nici nu aveau nevoie de ele. La urma urmei, de ce folos le-au fost acestea invadatorilor unguri? Scarile de lemn din poezia lui Eminescu evoca o cavalerie usoara, mobila, fapt evocat plastic de Eminescu, o cavalerie care putea opera si pe teren mlastinos, croind largi uliti printre cetele pagine. Eminescu mai vorbeste de coifuri lucitoare, nu numai de capete pletoase. Daca romanii erau neinarmati, cum oare vor fi fost ei victoriosi la Rovine, cind sultanul era insotit si de principi sirbi, popor calit in lupte, dar care si-au pierdut viata in confruntarea cu ‘ciobanii’ valahi, cum ii numea dispretuitor Carol Robert? Nu faci decit sa cinti pe struna ungureasca si ruseasca, adica romanii popor inferior, care nu merita sa fie liberi. Oare cine mai facea asta?
Nu sint amator de romane fluviu. Nu am reusit sa citesc in intregime Morometii, desi era in programa de liceu. Nu vad deci de ce as da atentie in detaliu roamnului tau. Fara de Gaulle si ale sale Forte Franceze Libere, Franta regimului Petain-Laval ar fi fost considerata tara invinsa. Evident ca debarcarile in Europa au avut ca scop a pune trupe aliate pe continent, ca Aliatii doar nu aveau degind a lasa Europa intreaga la cheremul lui Stalin. Deja i-a fost data pe mina Europa de Est, gafa de neiertat pina azi. Ar trebui sa le fii deci recunoscatoare Aliatilorpentru asta, caci nu pare deloc ca vrei sa traiesti in Rusia, desi ii cinti in struna. Ma rog, precum comunismul si stalinismul, de unde si termenul de caviar-comunism, si Rusia e atractiva doar traind in Occident. Nu gasesti totusi ca aceasta este o mare ipocrizie?
@Anonim: „masa”, scuza-ma. Era vorba de „saloane”, dineuri, banchete, receptii, despre care vorbeam sub numele generic de „mese”. Felicita-ma, ca merit. Nu pentru ce crezi, ci pentru premiul meu I la zapaceala si uituceala.
@Da, ai dreptate privind Posada, însa nici de Rovine nu mi-e rusine. Comparativ cu adversarii, românii erau neînarmati. Stalin: iar bati câmpii. Tocmai am primit, prin Amazon, înca o lucrare de Prof. John Arch Getty. Scumpa, da’ face. Macar sa-ti tin piept, si documentat, si face. Ma scoti din sarite. Sper sa-mi fi citit romanul-fluviu despre de Gaulle, fiindca si-n privinta Marii Britanii te-nseli. Nu pricep la ce te referi când scrii „acept ideea cu masa”. Care masa, la ce te referi? Si de departe, tu esti, nu eu. Nu ma aventurez înainte s ama verific. Si tu esti înstruit, însa demodat si nejustificat, dpdv al urilor tale. + ca nu faci nimic cu urile. ps: înca o data, la ce „masa” te referi?
@IR: Accept ideia cu masa, dar, vezi, esti departe. O iau deci in sens virtual. Confuzi Rovine cu Posada. In ambele cazuri, romanii nu erau deloc cu miinile goale. Vezi Cronica pictata de la Viena despre Posada. Nu am timp de romane dar apreciez efortul. Odata ce majoritatea comentariilor tale sint categoric proruse, cu argumente mai mult decit discutabile, fie si virtual esti omul Moscovei. Pentru cei care au ajuns sub stapinirea lui Stalin, armata sa era o hoarda. Hoarda era si pentru cei care au avut de a face cu ea, amici si inamici. Se poate vedea si azi in imaginile filmate in Germania, in special la Berlin. Expresia davai ceas este celebra. Macar daca s-ar fi limitat la ceasuri…
@Anonim (VII): Fulda Gap : La Rovine, dusmanii (am uitat daca ungurii sau turcii) erau în vale, si-narmati pâna-n dinti, si soldatii lui Mircea, fara arme, pe-un munte, de unde-aruncau cu pietre. Asa si Fulda Gap.
pps : vrei cu orice pret sa ma contrazici. Si când n-ai argumente, insulti. Pe mine („omul Moscovei”) si … pe Stalin („hoardele”).
Pascale Priestley :
Avant et après leur prise de contrôle de l’Afrique du Nord (Opération Torch, novembre 42), les alliés – Américains, en particulier – s’y appuient sur des personnalités hostiles à de Gaulle, voire ouvertement issues du régime de Vichy (Weygand, Giraud, Darlan, Pucheu). Leur échec et les succès sur ce point de l’exaspérant général (qui écarte ses rivaux et fait reconnaître son autorité) ne les amènent pas à beaucoup plus de bienveillance à son endroit ni (pour les États-Unis, surtout) de lucidité envers les pétainistes. Washington maintiendra jusqu’au bout – après même les débarquements de 1944 – un ambassadeur – l’amiral Leahy, ami du maréchal Pétain – auprès du gouvernement de Vichy qu’il ne cesse jamais de considérer comme un interlocuteur.
@Anonim, de Gaulle (VI): despre relatiile de Gaulle-Roosevelt scrie Pascale Priestley, cf. infra, si anume : Franta Debarcarii n-avea sa fie o tara suverana : trebuia administrata de militari americani, Guvernul Militar Aliat din Teritoriile Ocupate (AMGOT), care sa-i numeasca pe functionari si primari. Economia, dolarizata. Moneda (falsa, de fapt) : un dolar … tricolor. Debarcarea din Normandia : numai pentru ca URSS (Stalin) sa n-ajunga-n Franta. Relatiile SUA cu de Gaulle : oribile. Franta trebuia s-aiba, dupa americani, acelasi regim cu restul tarilor învinse (Italia, Germania …): AMGOT fiind testata, deja, în Italia, din 1943. Baza americana de la Charlotessville (Virginia) formând sute de functionari în sensurile de mai sus. Roosevelt nu poate sa-l sufere pe de Gaulle, „ucenic dictator” si „general de brigada pretentios, jucarie de-a comunistilor”. Tipii încercând sa si-l ralieze si pe Churchill, desi ultimul îl sustine pe General. Eliberarea Frantei = de importanta strategica militaro-politico-economica maxima pentru SUA. Atât înainte, cât si dupa caderea Africii de Nord, americanii se sprijina pe fortele armate si militarii ostili generalului de Gaulle, daca nu de-a dreptul rasariti de la Vichy: gralul Weigand, amiralul Darlan, generalii Giraud si Pucheu. Succesele militare ale lui de Gaulle îi exaspereaza. Indivizii nefiind deloc lucizi nici cu petain-istii. SUA-si va mentine un amiral (Leahy, prieten cu Pétain), ca ambasador pe lânga regimul de la Vichy, pe care nu vor înceta niciodata de-a-l considera drept interlocutor.
ps asa ca termina cu „hoardele lui Stalin”. Nu stiu care din cele doua e mai hoarda. Nu de Aur, HOARDA, pur si simplu.
@Anonim, de Gaulle (V): Ïn 1943, însa, si tot un guvern ÎN EXIL, al BELGIEI (Hubert Pierlot, Paul Henry Spaak) recunoaste, primul Fortele Franceze Libere ale lui de Gaulle. Atitudinea britanicilor : Anthony Eden, primul ministru si apropiat de-al lui Churchill, face presiuni asupra belgienilor sa nu-l recunoasca pe de Gaulle „ca sa nu le dea idei si altora din exil”. Atitudinea americanilor; la fel ca astazi, ameninta de sanctiuni comerciale (privind comenzile americane de uraniu-n Congo belgian), guvernul belgian liber, din exil. Relatiile de Gaulle – F.D. Roosevelt : ultimul îl exclude pe primul de la debarcarea americano-britanica din Africa de Nord. Îi sustine, pe rând, pe amiralul Darlan (mort, mai târziu, asasinat), si de generalul Giraud (divide et impera). Circumstante-n ciuda carora de Gaulle ajunge, în 1943, la Alger, unde Giraud i se aliaza, dându-i nastere Comitetului Francez de Eliberare Nationala (CFLN). Câteva luni mai târziu, de Gaulle debarasându-se de Giraud (…) Totalul FFL : 1.300.000 de oameni. CFLN devine guvernul provizoriu al Algeriei (1944). Roosevelt : voia ocuparea teritoriala si militara a Frantei, transformate-n colonie. De Gaulle reusind, în ultima clipa, sa evite un dezastru.
Après le débarquement de Normandie, le 6 juin 1944, le général de Gaulle pose le pied en territoire français sur la plage de Courseulles-sur-Mer, en Normandie, le 14 juin, en descendant du torpilleur La Combattante. Il se rend à Creully pour y rencontrer le général Montgomery, qui avait installé son quartier général sur la pelouse du château de Creullet136. Ce même jour, il prononce le premier discours de Bayeux et les Français découvrent alors son imposante silhouette (il mesure 1,93 m).
@Anonim (IV): Rezistenta franceza de pe continent alaturându-ise numai din 1943. Rezistenta alaturi de de Gaulle = numai de DREAPTA (si ea, divizata, între de Gaulle si fidelitatea fata de Pétain). Stânga, nici pomeneala, fiindca de Gaulle … e de dreapta. Astazi, stânga face pe „rezistenta”, numai ca povestea tine de intox. Vreo câtiva comunisti, da, socialistii, însa = collabos). Tipii mai si acuzându-l pe General c-ar fi vrut restaurarea monahiei (nota mea: de ce erau în stare, si-n plin razboi mondial …). Ba chiar ca nu-i vichy-ist.
@Anonim, de Gaulle (III): De Gaulle conteaza, de altminteri, numai pe Franta coloniala, nu si pe Franta continentala (paranteza: daca n-ar fi fost coloniile, nici Marea Britanie nu i-ar fi dat atentie sau importanta tipului): înfiinteaza un Consilul de Aparare a Imperiului si li se adreseaza, printr-un alt apel, de la finele lui iunie 1940, tuturor functionarilor civili si militari DIN COLONII, pentru a si-i alia. Primele care i se raliaza fiind niste minuscule teritorii din Pacific, dintr-o zona … australo-britanica, si anume, Insulele Hebride. Dupa care, Polinezia si Noua Caledonie franceze. Si dupa, Ciadul, vecin tot cu teritorii britanice (Sudanul anglo-egiptean si Nigeria), în care un guvernator, Félix Eboué, actioneaza-n forta (militara) pentru de Gaulle. Ultimul ajungând sa stapâneasca toata Africa Ecuatoriala franceza. Încearca si ralierea Africii-occidentale franceze, însa rateaza, din cauza fortelor navale fidele regimului de la Vichy din zona, care si înving flota britanica din regiune. Parte mare a coloniilor opunându-li-se, si multa vreme, fortelor armate ale lui de Gaulle (Africa-Occidentala franceza, Africa de Nord, Levantul – Siria de astazi = protectorat francez – , Madagascarul, Djibuti, INDOCHINA si Antilele = fidele regimului de la Vichy. De Gaulle reuseste, însa, ca Fortele Franceze Libere (îti dai seama ca-n Imperiu are loc un razboi civil, în interiorul WW2), FFL, asadar, sa fie prezente pe toate fronturile de lupta.
@Anonim, De Gaulle (II): Franta între cele doua razboaie mondiale are guvernari de stânga. Rusinoase. Paul Reynaud = una din singurele relatii ale lui de Gaulle cu stânga franceza. Ministru în cabinetul Daladier (Acordurile de la München, 1938). Ca prim-ministru, Reynaud fiind contactat de britanici, pentru a-l convinge sa-si transfere guvernul în Marea Britanie. Tipul si foarte putini alti oameni politici de stânga (Georges Mandel) apelând, însa, la rezistenta franceza din colonii. Ignorati de proprii coreligionari. Nu, însa, de de Gaulle. Apelul ultimului de la 18 iunie 1940: Lordul Halifax, ministrul de externe britanic = total defavorabil, fiindca … „jeneaza” guvernul Pétain (colaborationist), din Franta. SINGURUL din guvernul britanic favorabil Apelului = Winston Churchill. Generalul fiind si strâns verificat: în chiar ziua Apelului, dejuneaza … din întâmplare, cu … ministrul informatiilor al Marii Britanii, caruia-i SUPUNE TEXTUL, pe care ultimul îl obliga sa-l faca si mai neutru: colaborationistii de la Vichy nu pot fi „tradatori”, sub pretext ca britancii n-ar sti de intentiile lui Pétain. De Gaulle, însa, nefiind singur, desi pornise de la nimic, de la, adica, 2-3 rebeli (francezi). Cu observatia ca Franta, era, totusi, asa cum am si spus deja, o tara coloniala. Si ca Rezistenta armata începe din Algeria. De Gaulle n-afla de Rezistenta franceza din Europa decât în 1941. La 18 iunie 1940, Generalul Weygand, seful ierarhic al lui de Gaulle, dându-i, de altfel, ordin sa revina-n tara. Condamnarea la moarte a Generalului intervenind dupa câteva zile. Si dupa alte câteva zile, si retragerea cetateniei franceze. De Gaulle ajungând, însa, deja-n Africa. De unde-si pregateste interventia armata pe continent. Careia britanicii deloc nu-s hotarâti sa-i dea voie. Chestiune de imperii, în care Franta s-aiba statut de colonie.
@Anonim (I): Vorbeam serios, ia drept un compliment ce ti-amp scris, si nu uita rolul unor mese bune în relatiile umane. La nivelul cel mai înalt. De Gaulle: n-ai dreptate, asa c-am sa-ti scriu un roman în mai multe episoade. 1. Trec peste faptul ca, dupa Apelul lui din 18 iunie 1940 (care s-a pierdut. I-ar mai exista versiuni de mai târziu, copii), de Gaulle (în misiune oficiala a Frantei la Londra, la epoca…) e drastic sanctionat, pâna la condamnarea la moarte, de autoritatile franceze. Tipul avusese relatii relativ bune cu Paul Reynaud, fost presedinte al Consiliului de Ministri, al carui consilier era un polonez de origine („origine” care se poate sa fi ajuns la Ludovic al XV lea-Maria Leszczynska), Palewki (Gaston). Un fel de purtator de cuvânt al ultimului la Adunarea Nationala, pâna la 1940. De Gaulle mai saluta, în 1935, si pactul franco-sovietic (Laval-Stalin. Primul, în paranteza fie spus, de stânga, ajunge prim-ministru si colaborator al nazistilor, dupa caderea Frantei, fiind judecat si-mpuscat de proprii lui camarazi, dupa WW2, ca de obicei : stânga niciodata nu si-ar recunoaste propriile greseli). De Gaulle aproba, asadar, pactul Laval-Stalin. N-are prejudecata unui regim pe care SUA îl califica, ulterior (suprematia mondiala contând si neconvenindu-le ca URSS câstiga WW2, asa ca, de ! intoxul drept arma de lupta…), de „totalitar” (desi, fie vorba-ntre noi, numai „totalitar” nu era, cf. John Arch Getty, si tot american). Lui De Gaulle nepasându-i nici de „Stalin”, nici de „comunism”, ci numai de faptul ca lupta-mpotriva nemtilor. Apelul de la 18 iunie : le cade prost nu numai autoritatilor franceze (asa-zisului „regim de la Vichy”, stânga franceza uitând, ba mai si facând propaganda-mpotriva ei însasi(Laval), ca Adunarea Nationala DE STÂNGA îi voteaza lui Pétain deplinele puteri, urmate de numirea guvernului Laval, tot DE STÂNGA), dar si celor britanice.
@IR: Multumesc de compliment. Daca te-as lua in serios, vei spune iar ca te insult. Chiar ai impresia ca vorbesti cu un scolar? Daca da, ma tem ca degeaba iei simbrie de la Moscova (glumesc, dar, ma rog, cam sint indicii). Cu de Gaulle, din contra, fara britanici si americani, nu ar fi existat nici de Gaulle, pentru ca el s-a dus la Londra nu la Moscova. Ca era dificil, este alta mincare de peste sau bors. Nici nu se putea altfel pentru un om cu personalitatea sa, care facuse destule probleme si propriilor sefi din Franta. Bine ai spus ca poate prin Africa sa mai fie monede acoperite consistent cu aur. Mai demult am auzit de Mongolia. Chiar nu ti-e clar deci cum stau lucrurile cu acoperirea in aur a monedelor actuale? Cu Cortina de Fier, mesteci in acelasi bors. Dicolo de ea (vazut din est), hoardele lui Stalin nu au mai putut ajunge, desi ar fi vrut-o. Iti spune ceva Fulda Gap?