Astăzi, celebrul tenor José Carreras susţine un mult aşteptat concert la Sala Palatului din Bucureşti.
Născut în 5 decembrie 1946 la Barcelona, dovedind de mic calităţi muzicale, José Carreras a fost auzit prima dată public, la vârsta de 8 ani, la Radio Naţional Spaniol, interpretând cunoscuta arie din “Rigoletteo”, de Verdi, “La donna è mobile“, piesă care va rămâne una dintre favoritele repertoriului său. Era fascinat de Mario Lanza, pe care îl văzuse în rolul titular al filmului “Caruso”, consacrat vieţii marelui tenor italian. La 11 ani a apărut la Gran Teatre de Liceu ca soprano, în rolul povestitorului din “El Retablo” de Maese Pedro de Falla, şi apoi într-un rol secundar din “La Bohème” de Puccini.
După studii la Conservatorul de Muzică din Barcelona, a debutat în 1970, cu rolul Flavio din “Norma” de Bellini, cu Montserrat Caballé în rolul principal. Remarcat, a fost invitat de celebra soprană să cânte în “Lucrezia Borgia”, de Donizetti, primul său rol principal, Gennaro. Şi tot alături de ea a cântat pentru prima dată la Londra, în “Maria Stuarda” de Donizetti şi apoi în alte 15 producţii.
De-a lungul anilor, punctul forte al repertoriului său au devenit partiturile verdiene şi pucciniene. Consacrarea internaţională a venit repede, fiind invitat pe multe dintre principalele scene lirice ale lumii. În 1972 şi-a făcut debutul american, în rolul Pinkerton din “Madama Butterfly”. A fost ovaţionat atât de publicul, cât şi de criticii de peste Ocean.
Vocea şi excelenta prezenţă scenică i-au atras admiraţia lumii muzicale
Doi ani mai târziu, urca pentru prima dată pe scena Operei din Viena, de data aceasta în Ducele de Mantova din “Rigoletto”. La 28 de ani interpretase deja 24 de roluri principale de tenor. Presa îl adora, iar chipul său cu un aer misterios apărea în multe publicaţii cu nume sonore din lume.
De-a lungul carierei a apărut în 60 de roluri importante, printre care “Nabucco”, de Giuseppe Verdi, “Faust”, de Charles Gounod, Edgardo di Ravenswood, din “Lucia di Lammermoor”, de Donizetti, Oronte, în “I Lombardi”, Alfredo Germont, în “La Traviata, de Giuseppe Verdi, Maurizio din “Adriana Lecouvreur”, de Francesco Cilèa, Rodolfo din “Luisa Miller”, de Verdi, Faust din “Mefistofele”, de Arrigo Boito, Rodolfo din “La Bohème”, de Giacomo Puccini, Riccardo din “Bal mascat”, Don Carlos din opera omonimă a lui Verdi, Nemorino, din “Elisir d’amore”, de Gaetano Donizetti, Mario Cavaradossi din “Tosca”, de Giacomo Puccini…
În afara de operă, a realizat şi înregistrări cu artişti remarcabili din afara ariei muzicii clasice, ca Diana Ross, Klaus Meine, Charles Aznavour, Sarah Brightman.
Dar faima sa, dincolo de împătimiţii operei, a venit odată cu proiectul “Cei trei tenori“, care l-a purtat, alături de Placido Domingo şi Luciano Pavarotti, timp de 13 ani, între 1990 şi 2003, prin întreaga lume.
În culmea gloriei, în 1987, a fost diagnosticat cu leucemie într-o formă gravă, medicii considerând că are numai o şansă din zece de a supravieţui. Şi-a revenit miraculos, după o luptă acerbă cu boala, care i-a întrerupt cariera timp de un an. După revenirea spectaculoasă, a fondat “José Carreras International Leukaemia Foundation”, căreia i-a consacrat anual concerte caritabile. Din 1995, galele live de la televiziunea din Leipzig au adus până în prezent donaţii de peste 71 de milioane de euro.
În recital
Cu vocea uşor transformată, încă lipsit de vitalitatea dinainte, începe din 1990 concertele proiectului “Cei trei tenori”, gândit iniţial pentru a strânge fonduri pentru Fundaţia sa. Sute de milioane de telespectatori i-au putut auzi pentru prima oară pe Luciano Pavarotti, Plácido Domingo şi José Carreras cântând în deschiderea Cupei Mondiale la fotbal de la Roma. Gândit ca un concert caritabil, el s-a constituit în punctul de plecare al unui adevărat fenomen care a încântat ascultătorii din întreaga lume, melomani sau nu, de-a lungul timpului. Un ultim concert fusese prevăzut pentru 4 iunie 2005 în Monterrey, Mexic. Din motive de sănătate, Luciano Pavarotti s-a retras în ultimul moment. Astfel, concertul celor trei tenori a devenit concertul lui Jose Carreras şi al lui PlacidoDomingo, cărora li s-a alăturat cântăreţul mexican Alejandro Fernández.
În 2008, Jose Carreras, considerat de mulţi critici de specialitate tenorul cu cea mai frumoasă voce a zilelor noastre, a sărbătorit 50 de ani de carieră la Gran Teatre de Liceu printr-un recital cu pian. Teatrul i-a organizat cu acest prilej şi o expoziţie omagială. În anul următor, tenorul anunţa că nu va mai urca pe scenă într-o operă, pentru că este prea obositor, dar că va continua să susţină recitaluri. În 2010 a revenit asupra deciziei, afirmând că dacă i se va ivi un proeict interesant, îl va accepta. Numărul concertelor susţinute de el este remarcabil, ca şi calitatea acestora. În 2010 a avut un recital la Scala din Milano, iar anul trecut a cântat la Shanghai, Genova, Tel Aviv, Carcassone, Londra şi Viena.
Carreras a încântat publicul şi într-o serie de opere filmate. În 1982 a cântat Rodolfo, în “La Bohème”, realizat de Kirk Browning, cu decorul şi costumele semante de Franco Zeffirelli, filmat pentru televiziune la “Metropolitan Opera” din New York. Au urmat “Turandot”, pentru televiziunea austriacă, “I Lombardi”, pentru cea italiană, comedia muzicală “West Side Story”, de Léonard Bernstein, avându-l la pupitru chiar pe compozitor, realizat de Christopher Swann, pentru “Deutsche Grammophon”, “Hérodiade”, de Jules Massenet, pentru televiziunea spaniolă, “Don Carlo”, sub bagheta lui Herbert von Karajan pentru televiziunile austriacă şi germană…
Alături de Placido Domingo în Gala memorială Luciano Pavarotti
José Carreras nu este la primul său concert în România. Iubitorii muzicii îşi amintesc, desigur, recitalul de la Ateneul Român din 2000, Gala caritabilă din 2007 la care a participat sau concertele de la Sala Palatului din Bucureşti şi de la ŞtrandulTineretului din Timişoara din 2008.
De data aceasta, din programul concertului în care va apărea şi soprana Nataliya Kovalova, alături de Orchestra Radio din Bucureşti sub bagheta dirijorului David Gimenez, nu vor lipsi nici celebrele puncte forte ale repertoriului său, “La donna e mobile” sau “Nessun dorma”, o provocare pentru orice tenor.
Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Mircea Diaconu, i-a înmânat, miercuri seară, marelui tenor, o Diplomă de excelenţă. “Daţi-mi voie să vă ofer această Diplomă de excelenţă şi să fac o reverenţă, o plecăciune, din partea artiştilor din România. Această plecăciune înseamnă pentru noi respect, admiraţie şi foarte multă dragoste”, a spus ministrul Culturii.
În vârstă de 65 de ani, Jose Carreras va încânta, desigur, în această seară publicul bucureştean, într-un concert cu casa închisă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.