Conjugarea anticului cu modernul

S-a anunţat Concursul Internaţional de Idei pentru realizarea unui acoperiş rabatabil pentru Arena din Verona. El este deschis profesioniştilor din întreaga lume.

Întrebările au început să apară după conferinţa italiană de presă, dată fiind valoarea arheologică şi emoţională a celebrei Arene. “Este un proiect sustenabil sau o «operaţiune nebună», dacă nu chiar un plan abil de a «acoperi» nu monumentul, ci multe alte probleme?” În septembrie s-ar putea afla primele rezultate.

Propunerea are fascinaţia lucrurilor imposibile, a gesturilor nemăsurate: să acoperi Arena din Verona, unul dintre cele mai importante teatre de Operă din lume: s-o protejezi, să repari efectele timpului, infiltraţiile de apă care corodează pietrele milenare. S-o salvezi pentru că imaginea ei face parte din imaginarul nostru, din peisajul nostru interior al omenirii, din harta noastră psihică.

Conjugarea anticului cu modernul, o imagine a Veronei

Un program consistent de restaurare ar trebui să aibă loc în următorii trei ani, program pentru care s-au prevăzut 14 milioane, graţie Art Bonus, Unicredit şi Fundaţiei Cariverona.

Concursul lansat, abia aprobat de adunarea comunală privind “umbrela”, cum este deja numită de jurnalişti şi nu numai, nu pare să ţină cont de probleme estetice sau emoţionale: obiectivul este de a putea garanta spectacolele şi în zilele cu ploaie. De mulţi ani, problema face obiectul unor investigaţii, dar, din fericire, amfiteatrul continuă să-şi păstreze caracteristica istorică şi ambientală a unui teatru în aer liber, chiar dacă la origine, amfiteatrele romane erau prevăzute cu un acoperiş mobil, numit velarium pentru a proteja spectatorii de soare şi de ploaie.

Finanţat cu 100.000 de euro de Sandro Veronesi, patronul Grupului Calzedonia, Concursul se adresează arhitecţilor, inginerilor, dar şi unor echipe de consultanţi şi specialişti: “Ne dorim să participe mari studiouri naţionale şi internationale, dar şi birouri de arhitectură tinere, pe cale de afirmare”, a declarat acesta, citat de revista Architettura.

Arena din Verona

Concursul, accesibil pe site-ul Primăriei, prevede respectarea “normelor arheologice, arhitectonice şi ambientale”. Noua intervenţie ar trebui “să se armonizeze cu organismal reprezentat de Piazza Brà şi de contextul urban”, să se supună criteriilor de “reversibilitate totală”, să poată fi înlăturat sau cel puţin mobil.

Dar ar fi posibil să realizezi un acoperiş fără a insera “noi elemente în interiorul monumentului”? Ce competenţe tehnice şi formale ar fi necesare pentru a interveni într-un context atât de delicat încât să facă “invizibile” toate implanturile? O problemă ivită, de altfel, şi în proiectul care prevede acoperirea “podelei” Colosseumului. Monument istoric ce a fost deja restaurat, graţie sponsorizării cu 34 de milioane de euro de către stilistul italian Diego Della Valle şi inaugurat recent în faţa unor personalităţi.

Impozantul teatru în aer liber

Există un precedent: Arena din Nîmes, care, în 1998, a primit un acoperiş numai pentru partea de jos şi centrală, arena propriu-zisă şi primele rânduri de gradene. René Chambon, inginerul francez cunoscut pentru studiile sale privind acoperirea arenelor romane, a declarat: “Este un dispozitiv de acoperire a suprafeţei, asemănător cu cele folosite pentru a acoperi terenurile de tenis în timpul iernii”. Deci, numai pe jumătate un dezastru. Nu întâmplător, acea soluţie a fost abandonată încă din 2005 şi inginerul a studiat un velarium mobil, asemănător celor folosite în timpul luptelor de gladiatori.

Administratorul Francesco Girondini visează un acoperiş transparent, “un fel de igloo hibernal”, datorită căruia să se poată asista la un spectacol cu Boema chiar dacă afară ninge. “Dar oare nu trebuie avută în vedere apa care s-ar aduna în centru şi ar risca să străbată prin uşorul velarium? Care ar fi datele tehnice ale închiderii acoperişului? Şi cum să acoperi zgomotul în timpul spectacolelor? Să ne imaginăm Aida care începe cu un pianissimo de viori: ropotul ploii nu va împiedica buna audiţie şi reuşita interpretării?”, se întreabă jurnalistul Luigi Meneghelli.

Roberto Bolle în zbor peste Arena din Verona

Părerile se întretaie. Arhitectul-star Mario Botta este categoric: “Este o nebunie să denaturezi trecutul. Magia Arenei stă în zidurile ei, în interiorul ei, în faptul că te afli în centrul a două mii de ani de istorie. Chiar şi marile înfăptuiri arhitectonice nu vor reuşi decât să denatureze datele fundamentale pentru a le substitui arhitecturi ale imaginarului”.

Totuşi, pentru arhitectul Italo Rota, pietrele nu vor fi afectate, mai ales dacă se gândeşte “un acoperiş gonflabil, un fel de montgolfier deasupra arenei”.

Dar dacă riscul ar fi, de fapt, un mare nor de praf care să acopere alte defecţiuni imputabile mai mult unor probleme organizatorice decât meteorologice? Nu numai în acest an Fundaţia Arena, care gestionează amfiteatrul, a închis stagiunea în pierdere.

Administratorul a atribuit prezenţa redusă din 2014 numeroaselor seri cu ploaie, dar trendul s-a menţinut şi în anul următor, caracterizat de o vreme secetoasă. Probabil că o mai mare clarviziune, dublată de curajul de a experimenta noi scenografii, balete, arii, ar atrage şi un nou public: nu lipseşte, cum a spus Primarul Tosi, capacitatea de a “conjuga anticul cu modernul”. Mai curând, ceea ce contează este nu ştergerea trecutului, ci transformarea Arenei într-o gazdă mai bună penru alte concerte-eveniment sau manifestări sportive care să dureze tot anul. La aceasta, de altfel, par să facă aluzie şi cuvintele lui Giorgio Pasqua di Bisceglie, Preşedintele Fundaţiei Arena: “În loc să continuăm să cheltuim bani pentru întreţinerea şi siguranţa instalaţiilor, n-ar fi mai bună o structură care să apere Arena de daunele atmosferice odată pentru totdeauna? Să adaugăm faptul că o parte din finanţarea venită de la Cariverona ar putea fi destinată acestui proiect”.

Spectacol de Operă la Arena din Verona

Astfel pusă problema, te face să te gândeşti că acoperirea ar putea fi numai un pretext pentru a mări încasările şi a dilata stagiunea lirică fără limite, dacă nu şi intenţia de a şterge trecutul, de a-i substitui prezenţa unor staruri pop sau rock sau spectacole de “salsa televiziate”, mult mai profitabile.

Şi deja au început să sosească proiecte şi propuneri, la limita dintre fantezie şi science fiction, deşi Concursul intenţionează numai să verifice fezabilitatea proiectului. În ceea ce priveşte eventuala realizare, acelaşi primar este conştient că va fi nevoie de mulţi bani şi de intervenţia unor sponsori: “Să aşteptăm să vedem dacă şi cum va fi posibil”, a spus el, respingând între timp părerile negative ale Administraţiei Bunurilor Arheologice, afirmând disponibilitatea Ministrului bunurilor culturale, DarioFranceschini, de “a lua în considerare proiecte de calitate”.

În orice caz, chiar dacă încercarea nu va reuşi, va fi o mare publicitate penru întreaga Verona.

Dar de ce să se irosească o asemenea ocazie şi să nu se regândească Arena, astfel încât publicul să resimtă inima antică, să investigheze secretele, istoriile, spaţiile? Şi de ce să nu se profite de moment pentru a studia alternative pentru serile ploioase, cum ar fi oferirea, pentru cei care vin de departe, a unor spectacole teatrale, concerte, care să justifice călătoria? Astfel, Arena nu ar fi numai o atracţie izolată, retrasă în sine şi în frumuseţea ei, ci o valoare legată de întreg ţesutul urban, cu numeroasele sale oferte culturale.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.