Corespondenţă specială de la Paris de la George Banu: O întâlnire cu texte reputate

Acest festival e născut dintr-un pariu. Pariu pe care Ion Caramitru mi-l împărtăşea într-o zi la Paris, când mâncam împreună stridii, şi la care imediat am aderat. Un festival inedit, unic, în sensul de irepetabil, un festival nu bazat pe nume de prestigiu şi spectacole de referinţă, ci un festival riscant, de descoperiri, cu tot ce presupun ele ca binevenite surprize şi inevitabile decepţii. Teatrul Naţional se află la iniţiativa festivalului realizat în colaborare cu NETA, avându-l ca secretar general pe Damir Domitrovic şi preşedinte pe Blagoe Stefanovski, acest organism federator al teritoriului teatral, căruia Caramitru voia să îi dedice manifestarea concepută şi ca un act de revelare artistică, dar şi – ne putem întreba! – ca un act personal vizând regăsirea temporară a originilor sale de aromân.

Electra, un spectacol cu un suflu epic unic

Festivalul îşi propune să reevalueze un spaţiu teatral puţin frecventat, să-l deschidă şi să-i expună spectacolele, calităţile, vocaţia. El va permite confruntarea cu autori şi regizori puţin cunoscuţi, uneori injust marginalizaţi pentru simple raţiuni geografice, artişti care, în marea majoritate, se definesc prin refuzul formalismului şi încrederea în valoarea teatrului ca practică directă, concretă, angajată, de interogare a lumii prezente. Un teatru care poate fi asimilat, cum am propus eu, parafrazând celebra formulă a lui Lermontov, cu „un erou al timpului nostru”. Un teatru minoritar ce se confruntă cu practicile majoritare, generalizate, de comunicare, dar totodată un teatru ce nu capitulează asemeni lui David în faţa lui Goliat. Un teatru de rezistenţă şi un teatru de răspundere, un teatru uneori brutal, agresiv, dar niciodată formalist, gratuit, frivol. Un teatru ce a prezervat vocaţia militantă de altă dată – chiar dacă atunci constant cenzurată – pe care a cultivat-o în societăţile comuniste care au dominat Balcanii. Un teatru necesar. Festivalul ne dă întâlnire cu un asemenea teatru ce afirmă obstinat o etică intransigentă a prezentului şi o valorizare a prezenţei. Împreună, ele îi asigură un rol de veghe polemică.

Confuzii, un spectacol după Robert Musil

Festivalul asociază texte imediat contemporane cu relecturi de opere clasice evitând astfel rigorile unei selecţii unilaterale. „Calitatea”, termen drag lui Peter Brook, a ghidat selecţia spectacolelor prezentate la Bucureşti. Lor li se adaugă un program adiacent, compus de Adriana Popescu, constituit de mese rotunde consacrate unor probleme vitale, legate de specificitatea regională, dar şi de vigilenţa indispensabilă teatrului actual. O masă rotundă e consacrată teatrului „în societatea civilă”, alta „dramei balcanice faţă în faţă cu o realitate controversată”, mese rotunde la care participă teoreticieni şi esteticieni din Balcani şi din alte ţări europene, Franţa, Danemarca…

Confuzii, în regia lui Branko Bresove

Întâlniri cu artiştii vor succeda fiecărei reprezentaţii permiţând publicului să-i interogheze, să le comenteze prestaţiile, să angajeze dialoguri. Teatrul Naţional, care şi-a redeschis recent porţile, dispune de un număr impresionant de săli şi locuri de dezbatere: ele vor fi folosite pentru ca această clădire plurală să se constituie timp de zece zile într-o adevărată agora teatrală a Bucureştiului.

Cuvântul Tata

Autori puţin frecventaţi pe scenele europene vor fi jucaţi: Andrej Skubic cu Noroc, Nosferatu, pus în scenă de Simona Semenic (spectacol sloven), sau Dejan Dukovski cu piesa lui reputată, Butoiul cu pulbere, pusă admirabil în scenă de Felix Alexa (Teatrul Naţional), Svetlana Makarovic cu Un mort se întoarce la iubita sa, pus în scenă de Jernej Lorenci (specacol sloven), Ljubomir Durkovic cu Tobella, pus în scenă de Nick Upper (spectacol bulgar), Radmila Vojvodic cu Un dilas obişnuit (Muntenegru) sau deja cunoscutul autor Jordan Plevnes cu Chiril şi Metodiun cine suntţti voi? pus în scenă de Martin Kocovski (Macedonia). Îi aşteptăm şi sperăm ca textele lor să furnizeze energiile indispensabile teatrului din zilele noastre. Energii radicale de angajare şi contestare pentru ca teatrul să-şi afirme raţiunea de a fi, aceea de întâlnire vie cu oameni şi săli vii.

Visul unei nopţi de vară, pus în scenă de David Doiashvili

Când e împlinit, teatrul dă lecţii de vitalitate. Un exemplu semnificativ îl furnizează spectacolul bulgar Medeea, mama mea, semnat de Margarita Mladenova, Ivan Dobtchev şi Stefan Ivanov, spectacol tulburător despre comerţul de copii într-o lume în care, cum spunea Andrzej Wajda de mult, „totul e de vânzare”. Teatrul Sfumato ne confruntă cu violenţa contemporană. Ca şi spectacolul lui Felix Alexa, căci Butoiul cu pulbere pare să revină ciclic în contextul contemporan fără încetare ameninţat de dispute agresive şi de intransigenţe absurde. O stare latentă de conflict defineşte lumea actuală.

Visul unei nopţi de vară, o versiune ieşită din tiparele clasice

Festivalul e, pe de altă parte, ocazia întâlnirii cu texte reputate, uneori rar montate, ca Lungul drum al zilei către noapte de Eugen O’Neill, pus în scenă de Spiro Duni (spectacol albanez) sau o adaptare a celebrului roman, la originea modernităţii, Rătăcirile elevului Törless de Robert Musil, jucat sub titlul Confuzii în regia lui Branko Brezovec (spectacol croat). În încheierea festivalului se va prezenta Electra de Sofocle, pusă în scenă la Skopje, în Macedonia, de către Andriy Zholdak, acest regizor pe care l-am descoperit la Sankt Petersburg şi apoi l-am admirat la Sibiu cu spectacole memorabile. Artist dotat cu o excepţională inventivitate scenică şi un suflu epic aproape unic, Zholdak invită la o redescoperire a textului antic şi a rezonanţei sale azi. Un eveniment!

Noaptea lui Helver, o piesă cu structură de manifest

Iată un festival plin de aşteptări, un festival a cărui iniţiativă merită de acum a fi elogiată, dar ale cărui reuşite vor fi evaluate la capăt, atunci când toamna începe. Să sperăm că el ne va furniza curajul de a intra hotărâţi în iarnă şi puterea de a-i rezista. Nu atât iarna meteorologică, cât „iarna nemulţumirii noastre”, cum spune Shakespeare, iarna ce acum mai mult ca oricând ne ameninţă zi cu zi!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.