Înțeleg că jurnalistul turc Kamil Demirkaya și-a exercitat profesia în Romania, bucurându-se de drepturile constituționale de la noi. La fel, nu cu foarte mulți ani în urmă, jurnaliști români, unii dintre ei condamnați în secret la moarte în contumacie, și-au practicat meseria de conștiință în Germania, Franța, Anglia, SUA sau în alte țări democratice. Toți aceștia s-au bucurat de de sprijin, inclusiv de protecție specială. Jurnalistul turc nu a deranjat cu nimic autoritățile românești, respectiv legea din România. Libertatea presei este de neatins, interpretarea faptelor, a realităților și a politicii este susținută fără abatere de corpusul legislativ democratic. Asimilarea activității de presă terorismului trebuie să fie dovedită, în principiu aceasta având nevoie de un probatoriu fără fisură, fiind din start îndoielnică. Faptul că politicienii din Turcia vânează un conațional aflat pe teritoriul României ar trebui să pună în alertă sistemul nostru național de securitate. Chiar în perioada dictaturii ceaușiste, România a luat apărea unor intelectuali din diverse părți ale lumii, asigurându-le protecție.
Jurnalistul turc nu pare a fi un pericol pentru România, și nici pentru siguranța publică din Turcia. Cei cărora presa le trezește imaginația de inchizitori sunt ei înșiși cu prioritate asimilabili terorii. Ministrul Justiției, dl. Tudorel Toader, s-a grăbit să se pronunțe pe acest subiect vizând un jurnalist străin, poate în ideea de a nu face părtaș statul român ca susținător al opiniilor acestuia. Ori, în asemenea context, politicienii nu au ce căuta, nici măcar miniștrii. În măsura în care, deseori, Justiția din România are grave probleme de percepere legislativă, autoritățile din zona de siguranță trebuie să amelioreze și să dea contur maxim acestui subiect privind drepturile fundamentale ale omului. Ar fi o enormă greșeală ca jurnalistul turc sa fie extrădat, indiferent dacă are sau nu statut de refugiat politic. Asta nu înseamnă că România se transformă în avocatul cauzei jurnalistului, ci că România se poziționează în centrul drepturilor fundamentale, fără abatere.
Farmecul și măreția presei stau tocmai în curajul opiniilor adecvate luptei pentru democrație și drepturilor omului, jurnalismul aflându-se implicit în slujba siguranței cetățenilor și a societății. România se află pentru prima dată în fața unei chestiuni sensibile, pe care trebuie să o soluționeze în spiritul unei justiții a statului democratic, fără ingerințe politice. După situația din Republica Moldova, unde un grup de profesori turci a fost răpit, întocmindu- i- se acte false pentru a nu fi reperată operațiunea și nici depistați cei care au fost implicați în ducerea acestei mizerii la capăt.
Excelentele relații ale României cu Turcia și poporul turc nu pot fi transferate în încălcarea legislației interne. Așteptările politicienilor din Turcia față de România , în asemenea chestiuni, ar trebui să fie total inexistente, iar acest aspect ar trebui comunicat deschis autorităților de la Ankara.
Criza jurnalistului turc este o probă pentru sistemul din România, pentru justiție și pentru serviciile de informații. Deja România se vede în poziția activării instituției refugiatului politic, cu efecte majore pentru democrație și politica externă.
Romania in fata unui test privind respectarea drepturilor fundamentale ale omului..
Ce simplu este să pleci de la un principiu corect și să dezvolți!
Dar oare a fost corectă și tentativa de lovitură de stat împotriva lui Erdogan pusă la cale de agenții CIA infiltrați în toate instituțiile turce și susținuți de cozile de topor turce? Revoluțiile sunt lovituri de stat reușite. Erdogan a avut, să zicem, noroc. Este cât se poate de legitim să-i vâneze pe toți cei implicați în tentativa de lovitură de stat până la a zecea spiță! Se pot spune multe despre Erdogan, dar nu și că n-ar fi patriot, că nu ține cu turcii lui!
Patriotismul lui Erdogan ii duce pe turci la sapa de lemn, cum ne-a dus si pe noi Ceausescu (si el era un mare „patriot”). Viitorul ne va spune daca lovitura de stat a fost justificata sau nu. In orice caz jurnalistul turc, ar putea fi vanat doar pentru opiniile sale anti-Erdogan si nu pentru implicare vreo actiune subversiva…
Ceaușescu chiar a fost patriot. Am trăit vreo 30 ani doar demolând ce s-a construit în 30 ani de regim Ceaușescu. Ceaușescu s-a crezut isteț și a supărat grav finanța mondială, care nu l-a iertat. Sacrificarea lui corespunde unui ritual cu simbolistică puternică, este singurul șef de stat din Est care a fost sacrificat în ziua de Crăciun!
Americanii n-o să-l ierte nici pe Erdogan pentru faptul că Turcia a cerut repatrierea aurului depozitat la Fort Knox, dar deocamdată se lovesc de abilitatea lui Erdogan de a-și păzi spatele. Erdogan îi cunoaște foarte bine pe americani. De mult timp Erdogan este la conducerea Turciei dar niciodată nu a condus cu adevărat până la tentativa de lovitură de stat! S-a lovit în permanență de agenții CIA infiltrați în toate instituțiile importante ale statului. Șansele de supraviețuire ale lui Erdogan cresc doar dacă elimină toți adversarii, politici sau nepolitici, până la spița a zecea, cum spune francezul, à la guerre comme à la guerre!
…un ruman isi batea nevasta ..adeseori..un vecin „milos” martor involuntar la scene il intreba pa ..agresor..dece o bati dle..ce a facut ..nimic raspunse agresoru…pai atunci dece o bati?? ..las ca stie ea..in cazul de fata cred ca unii se erijeaza cu usurinta n avocatiii..lui Nickypercea…cum ii spunea bunicamea personagiului in limba romana ..oare dece nu lasam pe cunoscatori sa se implice..i.e. ministru Toader care aincercat sa tempereze ..avantul in necunoscut…