De ce a scăpat Orban, pe aceeaşi infracţiune ca Dragnea şi Năstase

Completul de 5 judecători (C5) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie condus de vicepreşedintele ICCJ Iulian Dragomir l-a achitat pe liderul PNL Ludovic Orban pentru acuzaţia de folosire a influenţei de lider de partid în scopul obţinerii de foloase necuvenite, adică celebrul articol 13 din legea 78/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Acelaşi articol le-a fost fatal însă liderilor PSD Adrian Năstase şi Liviu Dragnea şi liderului PDL Dâmboviţa, Florin Popescu. Năstase şi Popescu au primit câte 2 ani cu executare, iar Dragnea, 2 ani cu suspendare.  Orban a recunoscut că voia acești bani deoarece partidul nu îi spriinea candidatura, și intenționa să plătească două televiziuni să dea știri despre el. În ciuda acestei recunoașteri, precum și a faptului că se pregăteau să ducă banii cu valiza, DNA întîi l-a arestat înainte să se facă transferal, lăsînd deci discuția la nivel de intenție și ratînd un flagrant clar, și apoi l-a încadrat pe un articol caduc dintr-o lege veche, deși după cum puteți vedea mai jos România a adoptat între timp o foarte restrictivă lege a partidelor politice, pe care ar fi fost mai ușor de probat faptele. Instanța nu mai avea ce face o data ce, unu, DNA nu a așteptat încă o săptămînă să se facă prima plată, și, doi, l-a încadrat la un articol vag și interpretabil, unde deja condamnările precedente puteau fi puse în discuție. În ce privește televiziunile, acestea, cum arăta aici http://www.tolo.ro/2016/04/11/orban-e-out-televiziunile-scapa-din-nou/ Cătălin Tolontan, nimeni nu le-a deranjat și pot lupta mai departe pentru justiție.

Orban a fost acuzat de DNA că ar fi acceptat să îşi finanţeze ilegal campania electorală la alegerile locale din 2016 când intenţiona să candideze la postul de primar general al Capitalei. Din cauza acuzaţiilor DNA, Orban a fost nevoit să se retragă din cursă. Potrivit DNA, Orban ar fi acceptat promisiunea de „sponsorizare” cu 50.000 de euro a campaniei sale mediatice de către omul de afaceri, Tiberiu Urdăreanu de la Grupul UTI. Implicat în propriile sale dosare de corupţie, pentru a-şi uşura situaţia juridică, Urdăreanu a aceptat să colaboreze cu anchetatorii şi l-a denunţat pe „prietenul” său Orban. Cazul a fost instrumentat de procuroarea Claudia Roşu (soţia celebrului procuror revocat din DNA, Doru Ţuluş). Între timp, şi ea a părăsit DNA şi lucrează acum la Parchetul Curţii de Apel Bucureşti.

Deocamdată, nu avem motivarea instanţei ca să putem şti exact de ce a fost achitat definitiv Orban. Tot ce am aflat din conţinutul minutei sentinţei penale este că liderul liberal a fost achitat pentru că „nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii”. Ne putem ghida, în schimb, după motivarea sentinţei de achitare de la fond, mai ales că C5 a respins apelul DNA şi e de presupus că a achiesat la raţionamentele magistraţilor de la fond.

Opinia separată de condamnare de la fond

Se ştie mai puţin că decizia de achitare din primă instanţă a fost luată cu majoritate de 2 la 1. Unul dintre judecătorii completului, Ştefan Pistol, a cerut condamnarea liberalului la 1 an de închisoare cu suspendare. În opinia separată, judecătorul Pistol a făcut o analiză amplă în care a comparat cazul lui Orban cu dosarele lui Dragnea, Năstase şi Florin Popescu de la PDL. Judecătorul a concluzionat:

„La data săvârşirii faptelor pentru care inculpatul Orban Ludovic a fost trimis în judecată, textul incriminator a faptei era cunoscut, erau previzibile consecinţele încălcării lui, existând o jurisprudenţă amplă şi constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la infracţiunea prev. de art.13 din Legea nr.78/2000.

Inculpatul, la data faptelor, era prim-vicepreşedinte al unui partid politic, funcţia sa de conducere în partid fiind de notorietate publică, inclusiv prin mediatizarea candidaturii sale.

Martorul-denunţător Urdăreanu Tiberiu avea cunoştinţă de această funcţie de conducere  şi, aflând şi că a fost desemnat candidat al partidului la funcţia de primar general al mun. Bucureşti, a fost de acord să îl primească şi să accepte solicitarea acestuia de sprijinire în campania electorală cu suma de 50.000 de euro. Din perspectiva textului art.13 din Legea nr.78/2000 este irelevantă apărarea inculpatului că martorul-denunţător nu a ştiut sigur dacă inculpatul era vicepreşedinte sau prim-vicepreşedinte al partidului respectiv.

Întregul demers al inculpatului a fost lipsit de transparenţă şi nelegal, efectuat fiind prin folosirea influenţei pe care o deţinea în calitate de prim-vicepreşedinte al unui partid politic, aspect reieşit din examinarea conţinutului convorbirilor, confirmate şi prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, convorbiri care nu au fost negate de cei doi, astfel cum s-a arătat anterior”, arată judecătorul Pistol, care a cerut condamnarea lui Ludovic Orban la 1 an de închisoare cu suspendare.

Judecătorii care au dispus achitarea au demontat probele DNA

În schimb, magistraţii care au dispus achitarea, Daniel Grădinaru şi Geanina Arghir, au considerat că Ludovic Orban şi denunţătorul lui, omul de afaceri Tiberiu Urdăreanu, erau în relaţii apropiate de amiciţie şi nu se putea ajunge la concluzia că Orban ar fi avut o influenţă asupra omului de afaceri cu scopul de a-l constrănge să îi dea bani pentru campania electorală.

În plus, din interceptări nu ar reieşi că Orban ar fi solicitat o sponsorizare ilegală şi netransparentă. Şi nici că a cerut 50.000 de euro, ci doar a pronunţat cifra 50, care ar putea fi foarte bine de lei, prin urmare, nu s-ar fi depăşit plafonul legal prevăzut de legea finanţării campaniilor electorale, aşa cum susţine DNA.

Judecătorii care au dispus achitarea au demontat şi susţinerile DNA privind necesitatea încheierii unui act de donaţie pentru suma de bani acceptată de Orban de la Urdăreanu şi au considerat că nu e o problemă cu privire la discuţiile despre sumele cash.

Singura problemă identificată de cei doi magistraţi a fost cu privire la caracterul netransparent al cererii de sponsorizare, însă chiar şi aşa au considerat că nu se poate spune cu certitudine că Orban ar fi avut intenţia de a ascunde sponsorizarea. Prin urmare, ei au ajuns la următoarea concluzie:

„Înalta Curte, în opinie majoritară, analizând întreg materialul probator administrat în cauză (discuţii interceptate ambiental, procese verbale de redare a dialogurilor ambientale, suporţi optici ce conţin toate convorbirile, declaraţii martori, declaraţii inculpat, înscrisuri) constată că nu rezultă existenţa vreunei acţiuni a inculpatului Ludovic Orban care să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii de foloase necuvenite de către acesta, precum şi faptul că inculpatul nu a avut nici un moment vreo influenţă  asupra martorului denunţător, de natură să-i schimbe acestuia decizia, hotărârea, atitudinea”, au arătat judecătorii de la fond care au decis achitarea liberalului.

Cine e responsabil că a fost achitat Orban sau că liderul liberal a fost târât într-un proces care l-a scos din cursa pentru primăria Capitalei?

Claudia Postelnicescu, avocat, apropiată PNL, spune că „Procurorii nu au avut probe”. ”În ceea ce priveşte finanţarea cu sume cash a campaniei electorale, aceasta nu este interzisă de lege, iar la data discuţiei campania încă nu începuse, suma încă nu se încasase, aşadar detaliile tehnice şi juridice puteau fi discutate şi stabilite ulterior. Din înregistrările cu discuţiile celor doi reiese doar un acord de principiu, verbal, nimic mai mult, aşadar nu se întruneşte latura obiectivă a infracţiunii (luarea sumei în scopuri personale – foloase necuvenite – sau pentru finanţarea campaniei). Strict juridic se poate deduce inclusiv faptul că ulterior s-au obţinut alte fonduri pentru finanţarea campaniei electorale”.

Ingrid Mocanu, avocat, fost director Direcţia Avizare Acte Normative din Ministerul Justiţiei spune că „O apreciere pur subiectivă a făcut diferenţa între condamnare şi achitare. Dacă era un alt lider politic, mai nesimpatic, s-ar fi dispus o condamnare!”

„Achitarea nu s-a dat pe <<fapta nu există>>, adică nu au fost probe! Au existat probe, a cerut bani într-adevăr, nu a negat nici el şi nici probele din dosar nu conduc la altă concluzie. Acolo este o chestiune pur subiectivă. Achitarea s-a dat pentru că s-a menţionat în hotărâre că nu s-a folosit de calitatea de lider politic. S-a susţinut că nu s-ar fi folosit de calitatea de lider politic pe care a avut-o, ci a fost o cerere oarecare, prietenească.

Argumentele au fost pur subiective. Procurorul a apreciat că s-ar fi folosit de calitate şi a cerut bani în calitate de lider politic şi judecătorii au apreciat că nu fost cerută în calitate de lider politic.  Interceptările erau evidente, nu au fost contestate de nimeni, calitatea de lider politic era evidentă, nu a fost contestată de nimeni, procurorul a spus: <<S-a folosit de calitate!>>, judecătorii au spus: <<Nu s-a folosit de calitate !>>. Aşadar, o apreciere pur subiectivă a făcut diferenţa între condamnare şi achitare şi, după cum aţi văzut, în prima instanţă chiar a existat o opinie separată, judecătorul care a făcut opinie separată a apreciat că s-ar fi folosit de acea calitate de lider politic.

Eu nu văd o greşeală a procurorului pentru că procurorul a apreciat subiectiv ca dl. Orban s-a folosit de calitatea de lider politic, or judecătorii au spus: <<Nu, nouă ni se pare că nu, nu s-a folosit!>>. Adică, e la acea limită a subiectivismului care revine fie procurorului, fie judecătorilor. E o limita foarte firavă care atunci când este cazul se interpretează în favoarea inculpatului, însă regula e că se interpretează împotriva inculpatului. Eu sunt convinsă ca dacă era un alt lider politic, mai nesimpatic, probabil s-ar fi dispus o condamnare! Ar fi fost mai uşor dacă îl încadrau la finanţarea partidelor politice„, a explicat avocata Ingrid Mocanu.

De menţionat că Ingrid Mocanu a primit o condamnare în primă instanţă de 4 ani cu executare în dosarul ANRP în care este judecat şi fostul preşedinte al ANI, Horia Georgescu.

Ce spune legea finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale

„CAPITOLUL VI Sancţiuni

ART. 52

Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit  legii  penale, infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 25.000 lei încălcarea dispoziţiilor prevăzute la (…) art. 6, (…), art. 9, (…).

ART. 6

(2) Donaţiile primite de la o persoană fizică într-un an pot fi de până la 200 de salarii de bază minime brute pe ţară, la valoarea existentă la data de 1 ianuarie a anului respectiv.

ART. 9

Donaţiile în bani a căror valoare depăşeşte 10 salarii de bază minime brute pe ţară se vor efectua numai prin conturi bancare”, se arată în lege.

La 1 ianuarie 2016, salariul de bază mimim brut pe ţară era 1050 de lei ceea ce înseamnă că plafonul maxim era de 210.000 de lei. La acea vreme, un euro era cotat ca fiind echivalentul a 4,48 de lei ceea ce înseamnă că plafonul maxim era de aproape 47.000 de euro. Or, Ludovic Orban ar fi cerut 50.000 de euro. Numai că instanţa de fond, în opinia majoritară, a considerat că nu sunt probe suficiente că era vorba de o sumă în euro.

„Referitor la cuantumul sumei de bani solicitate de către inculpat nu s-a stabilit pe bază de probe certe că acesta ar fi pretins suma de 50.000 de euro, în condiţiile în care, în cadrul întâlnirii cu martorul denunţător, nu se face vreo referire expresă la o monedă sau că este vorba de mii, sute, milioane, Ludovic Orban pronunţă doar cifra „50”, fără alte menţiuni. Reţinerea cuantumului de 50.000 de euro al sumei care ar fi fost pretinsă de către inculpatul Ludovic Orban s-a făcut doar pe baza declaraţiilor martorului denunţător, Urdăreanu Tiberiu, aceasta fiind percepţia  pe care a avut-o martorul, deşi în discuţiile cu inculpatul nu s-a făcut referire la o asemenea monedă sau la un astfel de cuantum al sumei. De asemenea, atunci când se face referire la cele trei tranşe, ca modalitate de remitere a sumei de „50”, se folosesc cifrele „10”, „15”, „20”, fără a fi însoţite de vreo altă precizare. Astfel, în lipsa unor elemente concrete, orice îndoială cu privire la o probă profită inculpatului (art.103 Cod procedură penală), motiv pentru care, în condiţiile în care nu s-a stabilit cu certitudine că inculpatul ar fi solicitat suma de 50.000 de euro, nu se poate susţine că suma de „50”, pretinsă de inculpat, ar fi depăşit plafonul legal, prevăzut în Legea finanţării campaniei electorale.

De altfel, la data când au avut loc aceste discuţii echipa de campanie nu era definitivată, nu exista stabilit un mandatar financiar sau un cont de campanie deschis, fiind o discuţie de principiu, legată de posibilitatea identificării unui potential sprijin în finanţarea campaniei electorale, eventualele detalii referitoare la modalitatea în care urma a se face acest lucru putând fi stabilite, ulterior, la momentul concretizării înţelegerii.

Aşa cum rezultă din declaraţia mandatarului financiar, Antonel Tănase (declaraţie martor instanţă fond, fila 117), dispoziţiile Legii privind finanţarea campaniei electorale i-au fost aduse la cunoştinţă inculpatului „în jurul datei de 20.03.2016”, posibil după ultima întâlnire a inculpatului cu martorul denunţător, aspect ce explică modul în care acţionat şi obiectul solicitării.

De asemenea, faptul că nu s-a vorbit de încheierea unui contract de donaţie în cadrul celor două întâlniri nu exclude de plano posibilitatea încheierii acestuia,la un moment ulterior, când suma urma să-i fie înmânată efectiv. Mai mult, se constată că inculpatul nu a cerut ca suma de bani să fie cash, martorul fiind cel care l-a întrebat, iar răspunsul său „cum altcumva” (aşa cum apare transcris în procesul verbal de redare a înregistrărilor din mediul ambiental), era o întrebare, iar nu o interpretare în sensul că îi vrea cash.

De altfel, Legea nr.334/2006 nu exclude posibilitatea ca un candidat să primească bani cash, cu condiţia de a face o declaraţie mandatarului financiar cu privire la existenţa lor, iar a doua zi să-i depună la casierie.

„Singura afirmaţie care ar putea duce la concluzia că acest folos ar fi fost necuvenit este afirmaţia inculpatului „Iar aici numai noi doi ..ştim”, dar şi aceasta, în ansamblul probelor dosarului nu demonstrează cu certitudine intenţia inculpatului de a tăinui finanţarea„, arată în motivare cei doi judecători de la fond care au dispus achitarea.

Ce probe au avut procurorii

În esenţă, procurorii şi-au bazat acuzaţiile pe două mari tipuri de probe. Pe de-o parte, au avut denunţul omului de afaceri Tiberiu Urdăreanu de la Grupul UTI. Acesta le-a spus procurorilor că s-a întâlnit cu Ludovic Orban pe 1 martie 2016 când liberalul i-a cerut bani pentru campania mediatică, fără însă să precizeze suma. Când s-au întâlnit a doua oară, pe 20 martie, Ludovic Orban i-ar fi comunicat printre dinţi că vrea 50, despre care Urdăreanu susţine că era vorba de 50.000 de euro. El mai spune că a acceptat să îi dea bani lui Orban pentru că a avut în vedere „funcţia inculpatului de vicepreşedinte al P.N.L., un partid mare, cu oameni în administraţie, precum şi potenţialul de influenţă al acestuia din această poziţie în domenii de interes din spectrul de activitate al firmei UTI.

Pe de altă parte, procurorii au avut interceptări ambientale cu Orban şi Urdăreanu de la întâlnirile lor din 1 şi 20 martie 2016. Urdăreanu era el însuşi anchetat de DNA pentru corupţie şi a denunţat mai mulţi politicieni ca să îşi uşureze situaţia juridică. Pe lângă Orban, Urdăreanu i-a mai denunţat pe fostul ministru al Energiei, Constantin Niţă şi pe fosta primăriţă a Craiovei, actual ministru al Muncii, Olguţa Vasilescu. Iată o parte dintre ele.

„La minutul 37:10 al discuţiei, Urdăreanu Tiberiu reia discuţia iniţiată la prima întâlnire de inculpatul Orban Ludovic:

„URDĂREANU TIBERIU: Ia zi! Te-ai gândit cum să… ce pot să?

LUDOVIC ORBAN: Îmm… 50…

URDĂREANU TIBERIU: 50?

LUDOVIC ORBAN: Îhî!

URDĂREANU TIBERIU: Şi cum, cash?

LUDOVIC ORBAN: Cum altfel?

URDĂREANU TIBERIU: Cam în ce perioadă? Când?

LUDOVIC ORBAN: Începând de… când poţi! Te gândeşti…

URDĂREANU TIBERIU: Ok… ok…

LUDOVIC ORBAN: Iar aici numai noi doi…ştim.

URDĂREANU TIBERIU: Păi îţi dai seama că la mine… eu o să îi scot… nu
mai intrăm în detalii. Nu bag nici firma, nu bag nimic…

LUDOVIC ORBAN: Nu…E bine!

URDĂREANU TIBERIU: Şi… cu televiziunile cum faci?

LUDOVIC ORBAN: De aia trebuie aşa!

URDĂREANU TIBERIU: Da?…

LUDOVIC ORBAN: Despre ce vorbim?

……………………………………………………

LUDOVIC ORBAN: Deci singurul lucru care mă interesează e să apar pe
ştiri, evenimentele…

URDĂREANU TIBERIU: Aha…

LUDOVIC ORBAN:… care le organizez…

URDĂREANU TIBERIU: Nu la emisiune.

LUDOVIC ORBAN: Nu la emisiune.

……………………………..

URDĂREANU TIBERIU: Atuncea ţi-i pregătesc în nişte tranşe.

LUDOVIC ORBAN: Exact.

URDĂREANU TIBERIU: 10, 15, 20…?

LUDOVIC ORBAN: Aşa, aşa. Mă suni când ai o…

URDĂREANU TIBERIU: Dar aşa, ca urgenţă, cam cât?

LUDOVIC ORBAN: Mi-ar trebui cam la sfârşitul săptămânii viitoare,
începutul săptămânii celelalte…

URDĂREANU TIBERIU: O primă tranşă…

LUDOVIC ORBAN: Sunt nişte…

URDĂREANU TIBERIU: Da…

LUDOVIC ORBAN: Măcar aşa, pentru încredere! Să vadă omul că începe…

URDĂREANU TIBERIU: Da… Bine, te-am pupat! Sănătate!”

Cum vedea DNA-ul aceste probe

Procuroarea de caz, Claudia Roşu, s susţinut că Orban ar fi comis infracţiunea în momentul în care ar fi acceptat promisiunea lui Urdăreanu de „sponsorizare” ilegală şi netransparentă a campaniei sale mediatice pentru alegerile locale.

„Urdăreanu Tiberiu a acceptat să efectueze plata sumei de 50.000 euro în considerarea funcţiei de conducere pe care Orban Ludovic o deţinea în cadrul Partidului Naţional Liberal şi a potenţialului de intervenţie al acestuia în domenii de interes pentru denunţător în afacerile controlate de acesta, astfel că acceptarea s-a făcut sub auspiciile exercitării de către Orban Ludovic a influenţei asupra sa”, a arătat procuroarea.

În opinia Parchetului, interceptările confirmau în integralitate denunţul şi declaraţia martorului denunţător Tiberiu Urdăreanu.

„Scopul obţinerii unor foloase necuvenite a fost conturat încă de la prima întrevedere, din 1 martie 2016, inculpatul având iniţiativa solicitării unui sprijin financiar de la martor, prin folosirea expresiei „te gândeşti şi dacă poţi, să-mi dai un şut în fund”, exprimare care, în contextul discuţiilor despre candidatură şi costurile campaniei electorale, nu lasă loc de interpretare. Martorul Urdăreanu Tiberiu a perceput ca atare solicitarea, afirmând că „pe partea de ajutor pot să fac ceva” şi cerând un „ordin de mărime”, iar inculpatul a răspuns că săptămâna următoare îi va spune exact, stabilind în acest sens o nouă întâlnire”, arata Parchetul.

Procurorii consideră că Ludovic Orban nu a avut nici un moment intenţia de a respecta Legea finanţării partidelor politice. Discuţiile despre bani nu ar fi vizat primirea lor într-un cont, cu mandatar financiar, cu contract de donaţie, în condiţii de transparenţă. „Conform art.28 alin.3 din Legea nr.334/2006, contribuţiile pentru campania electorală se depun sau se virează în conturile bancare deschise special în acest scop numai de către candidaţi sau de mandatarul financiar desemnat conform art.28 pct.1 din Legea nr.334/2006 modif. prin Legea nr.113/2015). Din probele administrate a rezultat că despre primirea acestei sume de bani nu trebuia să ştie decât inculpatul şi martorul, împrejurare care, împreună cu faptul că nu s-a discutat despre încheierea unui act de donaţie, banii urmând a fi primiţi de candidat la domiciliul martorului, atestă intenţia inculpatului de a păstra secretă primirea acestei sume”, arata DNA.

Procurorii şi-au bazat acuzaţia de acceptare a primirii banilor în condiţii netransparente şi ilegale pe următorul fragment al interceptărilor:

„LUDOVIC ORBAN: Iar aici numai noi doi…ştim.

URDĂREANU TIBERIU: Păi îţi dai seama că la mine… eu o să îi scot… nu mai intrăm în detalii. Nu bag nici firma, nu bag nimic…

LUDOVIC ORBAN: Nu…E bine!”.

Ce a spus Orban la proces

Ludovic Orban a fost audiat la DNA pe 18 aprilie 2016. În esenţă, el a admis că a discutat cu Urdăreanu despre primirea unei sponsorizări, însă – a susţinut el – în limitele legale. Orban a declarat că îl cunoştea pe Tiberiu Urdăreanu din 2005-2006, definind relaţia ca fiind de „cunoştinţe destul de apropiate, fără a fi prieteni”, potrivit rechizitoriului parchetului. A mai spus că nu a mai vorbit cu Urdăreanu de prin 2014 sau 2015.

„Inculpatul a arătat că l-a contactat telefonic pe Urdăreanu Tiberiu şi a cerut o întâlnire, în cadrul căreia au fost abordate mai multe subiecte, legate de problemele Capitalei, precum şi chestiuni de natură politică.

Orban Ludovic a menţionat că, într-un context pe care nu şi-l aminteşte precis, i-a spus lui Urdăreanu Tiberiu „poate îmi dai un şut în fund”, iar acesta l-a întrebat despre un „ordin de mărime”, înţelegând prin această exprimare plastică a inculpatului ceva la care „nu în mod obligatoriu” se referise inculpatul. Orban Ludovic a tras concluzia că martorul a înţeles exprimarea sa ca o cerere de sprijin financiar, însă a susţinut  că nu a considerat, în mod obligatoriu, la această întâlnire ca Urdăreanu Tiberiu să îi acorde un sprijin financiar.

Conform precizărilor lui Orban Ludovic, la următoarea întâlnire, stabilită tot în urma unei convorbiri telefonice la iniţiativa inculpatului, după câte îşi aminteşte, s-au discutat, de asemenea, multe subiecte din diferite domenii şi s-a ajuns, la iniţiativa martorului Urdăreanu Tiberiu, la discuţia despre posibilitatea acordării unui sprijin financiar.

Inculpatul nu îşi aminteşte să fi stabilit în mod precis un cuantum al sprijinului financiar, arătând că nici nu avea posibilitatea de a stabili un cuantum foarte precis, întrucât nu studiase în amănunt noua lege de finanţare a campaniei electorale, nu avea echipa de campanie definitivată şi nu exista stabilit un mandatar financiar sau un cont de campanie deschis.

La întrebarea lui Urdăreanu Tiberiu privitor la forma de acordare a sprijinului financiar, respectiv numerar, răspunsul a fost o interogaţie, potrivit susţinerii inculpatului Orban Ludovic, care a precizat că în cazul în care acordarea sprijinului financiar s-ar fi făcut în numerar, nu cunoştea limita maximă legală pentru o astfel de finanţare.
…………..

De asemenea, Orban Ludovic a arătat că toate discuţiile purtate cu Urdăreanu Tiberiu au fost din poziţia de candidat la Primăria Capitalei, că discuţia dintre ei a fost „una pe picior de egalitate” şi că nu a simţit în nici un fel că  Urdăreanu Tiberiu i s-ar fi adresat având în vedere funcţia sa politică.

Inculpatul a precizat că nu ar fi acceptat nicio formă de finanţare în afara cadrului legal. Chiar dacă a fost de acord că a avut o discuţie referitoare la finanţarea campaniei, acesta a accentuat că nu a pretins această finanţare şi că nu a uzat în nici un fel de funcţia sa politică”, se arată în motivarea ICCJ a primei sentinţe de achitare.

Motivarea verdictului final de achitare a liderului PNL Ludovic Orban urmează să fie redactată de C5 al ICCJ în următoarele luni. 

Ionel Dorobanțu

Text preluat de pe www.romaniacurata.ro

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.