De la călătorii fascinante şi misterioase la misiuni şi secrete riscante

Cristofor Columb, ultimul templier

Cine era Cristofor Columb? Un marinar răsplătit cu mult peste meritele sale? Sau mai mult decât atât? De ce semna Christo Ferens, purtătorul de Christos? Pe baza unei noi interpretări a vechilor hărţi şi documente, autorul reanalizează peripeţiile „navigatorului celor două lumii şi ale descoperirii Americii”. Complot secular. Thriller istorico-politico-teologic, substrat alchimico-ezoteric, înrudiri surprinzătoare, moşteniri templiere şi cavalereşti. Pentru un vis al păcii universale între creştini, musulmani şi evrei şi o Biserică de reîntemeiat… Într-o reconstituire a evenimentelor, de-a lungul itinerariilor unei incredibile contra-istorii, istoria se schimbă într-un crescendo al dezvăluirilor surprinzătoare. Întrucât dreptate nu s-a făcut. „Şi oricât ar părea de neverosimil, adevărul a fost ascuns vreme de cinci secole”, scrie autorul acestui volum Ruggero Marino.

O dată, un nume, o enigmă. 12 octombrie 1492. Este cumpăna apelor ce marchează naşterea erei moderne. Datorită unui navigator al misterului. De 500 de ani despre această dată, despre numele şi personajul Cristofor Columb se relatează acelaşi scenariu: descoperitorul, după ce a întreprins patru călătorii în Americi, a murit în anul 1506 fără să fi înţeles vreodată unde debarcase. Era convins că acele teritorii făceau parte din Asia. Dar faptele nu s-au desfăşurat aşa. Istoria a fost schimbată. A venit timpul să fie răsturnată ca o veche clepsidră… instrumentul ce măsura timpul pentru oamenii mării. Pentru ca, aşa cum scria Columb, „adevărul să izbândească mereu, iar eu să nu rămân nelămurit pe vecie”.

Navigatorul din părinţi săraci, considerat genovez, plecase din Palos pe 3 august în 1492. Totul, datorită sprijinului şi finanţărilor acordate de suveranii Spaniei, Ferdinand de Aragon şi Isabela de Castilia. Columb reuşise în sfârşit să-i convingă să sprijine financiar expediţia sa, după ani îndelungaţi de insistenţe. În prima călătorie a pornit cu trei caravele cu care a traversat Atlanticul în mai puţin de o lună. La întoarcere, în primele luni ale anului 1493, Papa, spaniolul Alexandru al VII-lea, Rodrigo Borgia, a atribuit noile pământuri suveranilor spanioli. Aceasta este istoria care ne-a fost transmisă de peste 500 de ani. Dar faptele nu s-au desfăşurat chiar aşa.

În fundal, hărţi imposibile, expediţii şi debarcări anterioare anului 1492, între realitate şi legendă, aşteptări milenariste, personaje ca Marco Polo, Pico della Mirandola, Paolo dal Pozzo Toscanelli. Pornind de la căderea Constantinopolului, de la confruntarea Orient-Occident, de la izbitoarea asemănare dintre Columb şi Inocenţiu al VIII-lea, acel Papă eliminat de succesorul său spaniol Rodrigo Borgia, de la o lespede din San Pietro la secretele Vaticanului, vom descoperi că exploratorul ştia unde avea să ajungă: o lume nouă, nu Asia. Nu a fost primul care a acostat acolo. O confirmă un Codex antic alexandrin, aflat în biblioteca lui Inocenţiu al VIII-lea. Desigur, Columb a fost descoperitorul, omenirea s-a schimbat numai după cele patru călătorii ale sale. Întemeiat pe documente iconografice, pe cărţi şi pe publicaţii inclusiv străine, acest volum este pasionant ca un roman, reparcurge evenimentele descoperirii Americii, propunând o nouă interpretare a acesteia, plină de fascinaţie şi de mister.

O misiune riscantă

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, un număr de 50 de femei au fost trimise în Franţa ca agenţi secreţi de către Serviciul de Operaţiuni Speciale din Marea Britanie. Dintre acestea doar 36 au supravieţuit războiului. Celelalte 16 şi-au pierdut viaţa. Lor le este dedicată această carte, scrisă de Ken Follett.

Ziua Z se apropie. Nemţii nu ştiu unde şi când va veni, dar ştiu că va fi curând. Felicity Flick Clariet, agent în cadrul Serviciului pentru Operaţiuni Speciale, responsabil de sabotaje, este conştientă că abilitatea germanilor de a contracara atacul Aliaţilor depinde de liniile lor de comunicaţie şi în zilele pregătitoare invaziei nimic nu este de o mai mare importanţă strategică decât cea mai mare centrală telefonică din Europa. Însă atacul direct asupra acesteia eşuează în mod tragic şi grupul lui Flick este distrus, soţul ei e dat dispărut şi superiorii încep să se îndoiască de ea. Ultima speranţă este ca o echipă de agenţi să se infiltreze în cadrul centralei, chiar sub privirile nemţilor, însă aceştia sunt preveniţi deja şi au propriile planuri. Căci acum există secrete de care Flick nu este conştientă – secretele în rândul nemţilor, secrete ale echipei ei încropite în grabă şi, mai ales, secrete ale celor în care ea are cea mai mare încredere.

„Felicity, căreia toată lumea îi spunea Flick, iubea Franţa. Îi plăceau clădirile elegante, clima blândă, prânzurile luate pe îndelete şi oamenii cultivaţi. Îi plăceau tablourile pictorilor francezi, literatura franceză şi hainele elegante. Majoritatea turiştilor aveau impresia că francezii nu sunt prietenoşi, dar Flick le vorbea limba de la 6 ani şi nimeni nu-şi dădea seama că era străină. O deranja faptul că Franţa pe care o iubea atât de mult se schimbase. Nu mai era destulă mâncare pentru a lua masa pe îndelete, toate tablourile fuseseră furate de nazişti, iar curvele rămăseseră singurele femei bine îmbrăcate. La fel ca majoritatea femeilor, Flick purta o rochie lălâie, decolorată de prea mult spălat. Îşi dorea din tot sufletul ca acea ţară să fie la fel ca înainte. Poate că avea să revină la normal în curând dacă ea şi tovarăşii ei aveau să-şi ducă la bun sfârşit misiunea.

Poate că nu va mai prinde schimbarea – poate că avea să moară în următoarele minute. Nu era fatalistă: voia să trăiască. Îşi dorea să facă o mulţime de lucruri după război, să-şi termine doctoratul, să aibă un copil, să vadă New York-ul, să-şi cumpere o maşină sport şi să bea şampanie pe plajă la Cannes. Dar dacă avea să moară, se bucura că-şi va petrece ultimele clipe într-o piaţă luminată de razele soarelui, admirând o clădire veche şi frumoasă, în timp ce sunetul dulce şi vioi al limbii franceze îi răsuna dulce în urechi”.

Turistul nopţii

Volumul, semnat de tânăra scriitoare americană Katherine Marsh, a fost câştigător în 2008 al „Edgar Award” pentru „Best Juvenile Mystery”.

Jack Perdu, un talentat muzician din clasa a IX-a, locuieşte împreună cu tatăl său în campusul Universităţii Yale. Deştept şi introvertit, Jack îşi petrece majoritatea timpului singur cu nasul într-o carte. Dar, într-o seară de iarnă, un accident periculos îi schimbă lui Jack viaţa pentru totdeauna. Tatăl său îl trimite la un misterios doctor din New York, un oraş în care Jack n-a mai călcat de opt ani, de când i-a murit mama. În Gara Centrală o întâlneşte pe Euri, o fată care se oferă să-i arate locurile ascunse, pe care le cunosc doar adevăraţii exploratori urbani. La opt etaje sub Gară, Jack va descoperi mai mult decât şine ascunse şi scări misterioase. „Lăsându-se condus de Euri printr-o serie de tunele spre marginile exterioare ale lumii de dincolo, Jack îşi trecu degetele peste harta din buzunarul lui. Era sigur că bărbatul viu care venise aici în trecut era tatăl lui. Dar, conform datelor, era imposibil. O urmă pe Euri într-o mică încăpere cu tavan arcuit ce îi amintea de o pivniţă de vin… Intrară într-o sală de marmură luminată orbitor de sute de lumânări electrice, montate pe policandre de piatră. Imediat ce ochii i se adaptară la lumină, Jack observă morţii. Erau peste tot, plutind la trei metri în aer, cu braţele pline de cărţi, atârnaţi de candelabrele de aramă în formă de ceapă, în timp ce citeau, zburând absenţi de colo-colo, în vreme ce răsfoiau paginile unor ziare pe cale să se îngălbenească. În stânga intrării, se afla un ghişeu de informaţii la care lucra un bibliotecar cu părul alb, ocupat să mâzgălească într-un registru. În faţa biroului său fusese afişat un semn: există numeroase cereri de asistenţă în cercetarea «ocultului», după cum este denumit în mod curent, în special din partea celor morţi recent. Deşi Biblioteca Publică din New York are o colecţie cuprinzătoare de lucrări pe teme precum divinaţia şi misticul rus H.P. Blavatsky, vă rugăm ca mai întâi să participaţi la un seminar”.

Să-i omorâm pe toţi avocaţii

„Un thriller juridic, o comedie excelentă, o fermecătoare poveste de dragoste, într-un cuvânt, una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit anul acesta”, nota Philip Margolin.

Un thriller care te ţine cu sufletul la gură prin suspansul incitant şi umorul sec al scriitorului Paul Levine. Cronicarul de la „Chicago Sun Time” scria: „Personaje de care te îndrăgosteşti pe loc, replici spumoase”.

Avocatul Steve Solomon şi partenera lui de birou şi de pat, Victoria Lord, rareori se privesc în ochi. El încalcă regulile, ea lucrează ca la carte, el vrea să cumpere o casă la curte, ea visează la o minunăţie de apartament cu balcon. Sunt cel mai celebru cuplu de avocaţi din Florida şi atunci când sunt împreună, orice regulă, fie ea chiar şi lege… zboară. Liniştea le este spulberată când psihiatrul William Kreuger este eliberat din închisoare, unde fusese băgat din cauza unui anume avocat, şi pune în aplicare un plan diabolic.

„Detest minciuna. De fapt, urăsc s-o mint pe persoana iubită. Unele minciuni au fost mai rele decât altele”, gândi Steve. În tribunal, minciunile vin sub toate formele şi mărimile. Neadevăruri făţişe, eschivări pline de prudenţă, tertipuri inteligente. Minciunile sunt tot atât de numeroase ca avocaţii în costume elegante care le scot pe gură. Pentru a nu mai pune la socoteală clienţii, poliţiştii, martorii, până şi tipul care vinde pateuri pe treptele Curţii de Justiţie. Nici judecătorii, nici juriştii nu se aşteaptă să li se spună adevărul, adevărul gol-goluţ, nimic altceva decât adevărul, iar aşteptările lor sunt mereu împlinite… Victoria se afla pe balconul apartamentului din zgârie-nor, la etajul 41, privind golful pe care pluteau vreo zece vase cu pânze angajate într-o competiţie. Nu era rău deloc. Îşi imagina cum se trezeşte dimineaţa şi, la lumina zorilor, îşi bea paharul cu suc de portocale pe acest balcon. „Şi atunci de ce sunt atât de iritată?”, se întrebă ea. Căuta un loc unde să se mute împreună şi acest lucru îi declanşa un şir de întrebări neliniştitoare. „Ăsta e omul cu care vreau să-mi petrec tot restul vieţii? Pot doi oameni atât de diferitţi să se înţeleagă bine în final? Cândva crezuse că da. Căsătoria era un parteneriat, nu aşa se spunea? De ce căsătoria nu putea să fie privită ca un parteneriat sinergic între doi oameni cu interese şi gusturi similare?…”

Dansul Victoriei

Acest volum face parte din galeria romanelor cu clasă, ale căror personaje, de la protagonişti până la recepţionera de la hotel, poartă o marcă inconfundabilă şi o viaţă proprie. Cel care dă marea lovitură cu acest roman despre suspansul prieteniei şi iubirii care într-adevăr învinge totul (în pofida scepticilor şi părinţilor grijulii) este de fapt Antonio Skarmeta.

„De ziua Sfântului Antonio de Padova, pe 13 iunie, preşedintele a acordat amnistie tuturor deţinuţilor care nu au fost condamnaţi pentru fapte grave. Înainte de a-i da drumul tânărului Angel Santiago, comandantul ceru să-l vadă. Acesta veni cu nonşalanţa şi frumuseţea brutală tipică vârstei de 20 de ani, cu nasul în vânt, o şuviţă de păr căzându-i pe obrazul stâng şi rămase în picioare sfidând autoritatea cu privirea. Grindina furtunii lovea ferestrele după gratii şi curăţa pojghiţa groasă de praf. După ce se uită puţin la el, comandantul coborî privirea şi se concentră pe un joc întrerupt de şah, mângâindu-şi îndelung bărbia şi gândindu-se care ar fi cea mai potrivită mişcare în acel moment: care va să zică, pleci, puştiule, spuse cu o umbră de melancolie privind tot înspre tabla de şah. Brusc ridică regele şi, gânditor, apropie micuţa cruce de pe coroana piesei de şah de strungăreaţă”.

Santiago de Chile, 13 iunie… Este ziua amnistiei pentru deţinuţii de drept comun. Când tânărul Angel Santiago iese din închisoare nu ştie că este ameninţat de două condamnări, una la moarte, iar cealaltă la o viaţă plină de intensitate. Aflat în posesia planului pentru o Mare Lovitură, caută să se împrietenească cu cel mai vestit hoţ în viaţă, maestrul melancolic şi rasat Vergara Grey. Lui Angel îi iese în cale Victoria sub întruchiparea unei adolescente pasionate de balet, iar iubirea dintre un fost puşcăriaş şi o balerină va pluti în aer, impregnând romanul cu o emoţie intensă, greu de cuprins în cuvinte.

Dulciuri amare

„De ce este înşelăciunea atât de delicioasă”, se întreabă autorul volumului Roopa Farooki. În Bangladesh-ul anilor ’50, o adolescentă precoce pune la cale o căsătorie cu un romantic incurabil şi bogat, Ricki Karim, prinzându-l într-o pânză de minciuni pe care o împletise împreună cu tatăl ei viclean şi lipsit de scrupule. Şi astfel, în noaptea nunţii lui, crezându-se însurat cu sufletul lui pereche, o tânără educată care citea sonete şi juca tenis, Ricki descoperă îngrozit că proaspăta lui soţie este de fapt fiica leneşă şi analfabetă a unui proprietar de magazin.

În timp ce Ricki şi Henna tolerează, forţaţi de împrejurări, căsătoria lor de convenienţă lipsită de dragoste, viitorul lor pare cel al unei vieţi duble, trăite în minciună – o tradiţie de familie secretă, moştenită şi de fiica lor Shona Karim, care, la rândul ei, se căsătoreşte pe ascuns cu iubirea vieţii ei, Parvez Khan, în Londra anului 1980. Însă, două decenii mai târziu, cu propriii copii ajunşi mari, Shona este cea forţată să afle adevăruri deloc plăcute despre cei pe care îi iubeşte şi să accepte minciunile care reuşesc, superficial, să ţină unite cele trei generaţii ale familiei, dar care, de fapt, îi dezbină.

„În timpul celor trei zile petrecute la Londra, cât durase luna lor de miere, Shona şi Parvez se comportaseră ca un cuplu adevărat pentru prima dată de când erau împreună. Se ţineau de mână în timp ce se plimbau de-a lungul Oxford Street şi prin cartierul Soho, sărutându-se mai des decât se cuvenea chiar şi în boema Londră, unde punker-ii cu părul pieptănat pe spate şi cu ţinte de metal îi priveau cu milă pe aceşti romantici inocenţi în cămăşile lor de mătase lălâi. Se opriră să bea un ceai cu frişcă la una din ceainăriile drăguţe din Picadilly, iar Parvez îi spuse mândru chelneriţei machiate strident că erau în luna de miere”.

Egipt

Despre cum a fost redescoperită o civilizaţie pierdută ne aminteşte Joyce Tyldesley, cercetător onorific în cadrul Facultăţii de Arheologie, Studii Clasice şi Egiptologie a Universităţii din Liverpoole.

Timp de aproape 2.000 de ani, după ce ultimul faraon a părăsit tronul Egiptului, minunile acestei vechi culturi au rămas ascunse, părând a fi pierdute şi uitate pentru totdeauna. Apoi, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, invadarea ţării de către Napoleon a condus la declanşarea unui interes enorm faţă de Egiptul antic, care se manifestă în prezent cu şi mai multă intensitate. Obsesia faţă de absolut tot ce este egiptean i-a determinat pe mulţi să-şi dedice întreaga viaţă căutării comorilor ascunse în nisipurile Egiptului.

În „Egipt”, autoarea, Joyce Tyldesley, urmăreşte aventurile acestor exploratori în eforturile lor de a descoperi monumente, morminte şi artefacte care aveau să contribuie la dezlegarea multor mistere ale acestei civilizaţii fascinante. De la cursa plină de suspans pentru descifrarea hieroglifelor la dramatica descoperire a comorilor de aur din mormântul lui Tuthankamon, care a fost, cu siguranţă, momentul cel mai spectaculos din întreaga istorie a egiptologiei, trăim cu freamătul, emoţia şi intriga acestei istorii captivante care cuprinde exploratori, colecţionari, arheologi şi oameni de ştiinţă.

În urmă cu peste 5.000 de ani, ţinutul papirusului şi cel al lotusului s-au unit pentru a forma o ţară lungă şi îngustă, condusă de un faraon. În următorii 3.000 de ani, Egiptul va crea o cultură atât de remarcabilă, încât şi astăzi, la aproximativ 2.000 de ani de când faraonul a ocupat tronul Celor Două Regate, se bucură de o recunoaştere universală.

„În unele din acele morminte mulţi nu ar putea suporta aerul sufocant, care produce adesea leşinuri. În aer se ridică mari cantităţi de praf atât de fin încât pătrunde pe gât şi în nări, încât trebuie să ai plămâni puternici pentru a-i rezista, cât şi miasmelor pătrunzătoare provenite de la mumii. Şi asta nu este totul. Intrarea sau tunelul unde sunt depuse corpurile celor morţi era grosolan tăiată în stâncă şi nisipul care se scurgea din partea superioară a tunelului aproape că-l blochează. În unele locuri nu există deschizături mai mari de 30 de centimetri prin care trebuie să te chinuieşti să treci. După ce ai trecut de aceste pasaje, ajungi într-un loc ceva mai spaţios. Dar ce mai loc de odihnă! Înconjurat de schelete, de mormane de mumii în toate colţurile, care, înainte de a mă obişnui cu asemenea privelişti, mă îngrozeau. Şi arabii cu lumânări sau torţe în mâini, goi şi plini de praf, arătând ca nişte mumii vii…”

Egiptul are peste 30 de piramide regale aflate în diferite stadii de restaurare. În apropierea lor se află o serie de piramide mai mici ale reginelor şi piramide-satelit, făcând ca numărul total al acestor construcţii monumentale să depăşească 60. Primii egiptologi şi-au concentrat atenţia asupra a trei din aceste piramide: Keops, Kefren şi Mikerinos. Despre ele şi tezaurele descoperite veţi afla citind acest volum.

„Pe măsură ce ochii mi se acomodau cu lumina, începeau să se contureze treptat, prin ceaţă, detaliile camerei, animalele ciudate, statui şi aur, peste tot sclipea aurul. Pentru o clipă – care trebuie să le fi părut celorlalţi o eternitate – am amuţit de uimire şi când lordul Carnarvon, fără să mai poată îndura suspansul, a întrebat nerăbdător „vezi ceva?”, tot ce am putut să fac a fost să rostesc cuvintele: „Da, lucruri minunate”.

„Istoria”, o enciclopedie a lumii, palpitantă şi uimitoare

Această carte aduce istoria la viaţă, prezentând tablouri istorice ample, dorind să stârnească interesul şi entuziasmul cititorului pentru că, aşa cum spunea George Santayana, „cei care nu-şi amintesc trecutul sunt condamnaţi să-l repete”. O uluitoare enciclopedie „Dorling Kindersley”, coordonată de scriitorul, omul de televiziune şi fotograful Adam Hart-Davis şi de alţi prestigioşi consultanţi în domeniu.

„Istoria” vă va transforma modul în care vedeţi trecutul. În ea sunt analizate evenimentele-cheie, ideile cruciale, forţele politice, personalităţile marcante şi realizările tehnologice care au modelat povestea omenirii. Originală, revelatoare, incitantă, uimitoare din punct de vedere vizual şi plină de informaţii luate din surse cu autoritate, „Istoria” este ghidul complet al drumului pe care l-am parcurs până astăzi.

În peste 600 de pagini, Adam Hart-Davis se concentrează aupra ideilor care au schimbat lumea, explorând concepte precum democraţia, evoluţia şi globalizarea. Această carte se citeşte cu plăcere şi pentru că majoritatea subiectelor, oricât de vaste ar fi, sunt prezentate în capitole de sine stătătoare. Unele descriu sutele de ani din civilizaţia egipteană antică sau perioade de transformare importante, precum Reforma religioasă din Europa secolului al XVII-lea sau Revoluţia industrială din secolul al XIX-lea. Altele prezintă perioade mult mai scurte ale istoriei, de exemplu, Războiul civil din Anglia sau Revoluţia rusă. Există, de asemenea, capitole dedicate unor momente decisive, evenimente-cheie care s-au dovedit a fi puncte de cotitură în istorie, cum ar fi asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, care a declanşat Primul Război Mondial, sau cutremurul de la Lisabona din 1765, care a zguduit Europa din temelii.

Ghidul prezintă, de asemenea, biografiile unora dintre personalităţile istorice cele mai importante şi mai influente, de la Alexandru cel Mare la Adolf Hitler, de la Martin Luther King la Mihail Gorbaciov, de la Gingis Han la Albert Einstein, de la Niccolo Machiavelli la Elisabeta I, de la Stalin la Fidel Castro. „Istoria” este importantă şi pentru că putem învăţa cu toţii din succesele şi greşelile strămoşilor noştri. Este o carte de referinţă care scoate la iveală cauzele războaielor şi ale revoluţiilor şi dezvăluie rădăcinile adânci ale civilizaţiei.

Fotografiile, hărţile şi grafica „Istoriei” sunt spectaculoase, aşa cum este acea imagine cu megaliţii antici de la Callanish din Scoţia, unde se găsesc 20 de cercuri megalitice în peisajul sterp de turbărie. Scopul principal al acestor blocuri de piatră, vechi de peste 4.000 de ani, pare să fi fost marcarea unui eveniment selenar ciudat. Primul capitol tratează despre „Dovezile existenţei” primilor hominizi şi despre Homo Sapiens. Urmează capitolul al doilea, despre „Conducători şi ierarhii”, când oamenii au început să se adune în comunităţi organizate şi au apărut societăţi mai structurate, despre civilizaţii complexe dezvoltate pe văile fluviilor Tigru şi Eufrat, în Orientul Mijlociu, pe văile Nilului, Indului şi, mai târziu, a Fluviului Galben, în China. Un alt capitol vorbeşte despre „Gânditori şi credincioşi”, despre epoca marilor civilizaţii clasice, precum cea greacă, romană, chineză, persană, perioade de inovaţii remarcabile în filosofie, ştiinţă, artă şi politică, când mari imperii s-au format şi s-au dezintegrat. Şi în alte părţi ale lumii, în America de Sud şi Centrală, în Africa şi în Japonia apăreau civilizaţii noi. Secţiunea a patra aminteşte despre „Războinici, călători şi inventatori”. Triburi de războinici au întemeiat mari imperii în China şi în Orientul Mijlociu, iar în Europa s-a instaurat sistemul feudal, amintind de contactele dintre Orient şi Occident şi de momentele decisive ale istoriei. Un capitol impresionant este „Renaşterea şi Reforma”, o epocă în care credinţele acceptate au fost contestate, producându-se conflicte şi schimbări. Începând de la mijlocul secolului al XVIII-lea, lumea s-a schimbat radical. Revoluţii politice au contestat sisteme de guvernământ pentru a rupe lanţurile opresiunii şi ale privilegiilor. Totul este tratat în secvenţa „Industrie şi Revoluţie”, în care un loc important este ocupat de Războaiele Napoleoniene şi Războiul Civil American. Ultimele capitole sunt axate pe „Populaţie şi putere”, de la 1914 până în prezent, cuprinzând, printre altele, Asasinatul de la Sarajevo, Revoluţia rusă, dictatorii din secolul al XX-lea, Propaganda sovietică, împărţirea Indiei, moartea lui Kennedy, Viva la revolucion, Marşul cel lung al Chinei, Zidul Berlinului… atacurile din 11 septembrie. O perioadă de convingeri politice contrarii şi de dictatori nemiloşi, de creştere demografică şi de diminuare a resurselor, dar şi o perioadă de inovaţii tehnologice senzaţionale.

Volumul oferă imagini de o frumuseţe uimitoare, fiind un regal vizual.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.