De la menuet la hip-hop şi rap în „Royal Fashion”

Timp de două ore, în „Royal Fashion”, graniţa cu miraculosul e ştearsă, transpunându-te într-o dimensiune a imaginaţiei. Traversând epoci, regizorul, scenograful, actorul, creatorul de text şi de pantomimă, Dan Puric, ne învaţă, prin lumina scenei, să celebrăm regalitatea, ne smulge rutinei, stârneşte ropote de aplauze.

Spectacolele lui au darul de a te include în sufletul istoriei, în marea şi mica poveste a celorlalţi, aşa că devii şi tu un Don Quijote, un rege, te poţi imagina locuitor al unei monarhii, trăind ca şi cum nu ar fi avut loc masacrul de la Ekaterinenburg, care a decimat familia ultimului ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea, ca şi cum familia regală a României nu ar fi fost înlocuită de republica roşie de după abdicarea forţată, ca şi cum n-ar fi existat ghilotina franceză, Bastilia, şi am fi continuat să dansăm menuetul sau jocul dragostei şi al seducţiei în parcurile cu arbuşti, desenate de arhitecţii peisagişti ai Franţei Regelui Soare. Haloul de legendă al marcantelor personalităţi regale învăluie succesiunea aleatorie de nuanţe-capitole dintr-o istorie zbuciumată, în care, întotdeauna, teatrul şi-a jucat rolul de oglindă a vremii. De aici, emoţia fiecărui tablou vivant, animat inteligent printr-un desen coregrafic.

Departe de a transforma gândirea în ideologie, spectacolul „Royal Fashion” de la Teatrul de Operetă deschide ferestre. Şi fiecare fereastră nu e doar o scenă cu întâmplări, e o lume din care ţâşnesc întrebări şi răspunsuri. Ce a însemnat Rusia după împuşcarea familiei imperiale secerată de gloanţe din ordinul lui Lenin? Lozinci, păduri de steaguri, genocid, Războiul rece, sărăcie, asmuţirea oamenilor sub trâmbiţele şi delaţiunile luptei de clasă. Spectacolul este menit să clintească în noi această gândire. Revine ca un laitmotiv, în acest spectacol-enciclopedie, întrebarea care ridică la suprafaţă regalitatea din om: „Que sais-je?”, cum exclama Montaigne, care este unul dintre marile modele ale artei lui Dan Puric, „Que sais-je?”, ce ştiu, Doamne, despre mine? Despre regii României, ai lumii, despre Dumnezeu, despre viaţă, iubire şi moarte?…

Baletul şi pantomima istoriei

Pe un zid al casei Ipatief din Ecaterinenburg este scris faptul că acolo s-a petrecut grozăvia asasinării ţarului Nicolae al II-lea şi a familiei sale. Poză de grup. Ţinută de gală, rochii vaporoase, soţia şi fetele ţarului, prinţul Alexei. Aşa începe baletul istoriei. Din nou istorie, apoi o Românie încremenită la ora modernizării. Imaginile ne impun o altă calitate a vieţii. Fără vulgaritate şi mizerabilism. O altă Rusie, dinainte de Stalin, o altă Românie dinaintea tancurilor sovietice. Marele merit al acestui spectacol creat de Dan Puric rezidă în inteligenţa cu care redă baletul şi pantomima istoriei româneşti şi europene, în diverse monarhii şi, apoi, în lumea instaurată după abolirea sau abdicarea lor forţată.

Dan Puric este constructor de alternative, un mare artist ce ne face să visăm la frumosul şi binele din noi, acolo unde alţii nu fac altceva decât să distrugă sistematic aceste valori. El ne dăruieşte cu fiecare spectacol un atlas şi o enciclopedie, ne plimbă printr-o altă calitate a vieţii şi condiţiei umane, ne face să ne gândim la ceea ce am putea să fim, dacă nu ne-am gândi la mecanica zilnică şi manipulare. Dan Puric se dovedeşte un regizor ce ştie să ne dezvăluie puterea decupajului, taina de a transforma roluri, răsturnându-le de pe soclul ideilor fixe, ca un năucitor hopa-mitică al paradoxului şi al inteligenţei.

Tablouri vivante

Spectacolul are gravitate, dar şi un umor vital, precum în scena Regelui Soare, în toate scenele unui menuet care nu poate acoperi prin corsaje, jupoane şi, practic, prin „dulcele şi blândul pas”, ceea ce este magic şi nedrept în istorie. În acest spectacol non-verbal, pantomima îşi descoperă maestrul. Regalitatea este tulburător evocată într-o manieră empatică pentru care regizorul îşi merită aplauzele, ca şi întreaga echipă aflată sub vraja elixirului iubirii de teatru, care presupune har, nebunie şi extaz. Adică talent.

Dan Puric, cu un minunat colectiv de balerini, actori, cu marea doamnă a modei, Doina Levintza, creatoarea splendidelor costume şi a scenografiei sugestive şi funcţionale, ne-a trimis într-un soi de tunel al timpului, care a debutat cu două secvenţe simbolice: uciderea Romanovilor şi fragmente de film documentar cu regii şi reginele României, Carol I şi Ferdinand, Regina Elisabeta şi Regina Maria. Lipsesc ultimii reprezentanţi ai familiei, Carol al II-lea şi Regele Mihai I, pentru că arta spectacolului te face să înţelegi şi să gândeşti mai profund la ceea ce nu este numit.

Brusc, regizorul dă timpul înapoi şi reintră în timpul nostru precum în scena atât de semnificativă, în care menuetul e acoperit de hip-hop şi de rap, iar adolescenţii străzii încep să înveţe menuetul. În vasele comunicante ale memoriei se amestecă pilduitor generaţiile hippie cu cele ale rococo-ului francez, marile defileuri de modă europene şi americane cu manifestanţii Chinei şi Rusiei sovietice, marşurile şi exerciţiile la bară, ale unor balerini dăruiţi dansului clasic cu Babelul dansurilor contemporane, mecanică dezaxată sau dictatorială a unor prezentări ce fac tabula rasa din graţia trecutului şi habar n-au ce vor de la viitor.

De altfel, în acest spectacol, trecutul intră în dialog cu prezentul prin lumină, culoare, muzică şi mişcare. Asistăm la un melanj al scenelor galante cu imagini din realitate, al dansului clasic cu cel modern, al step-ului cu pantomima, al jazzului cu vodevilul. Vivaldi se întâlneşte cu Chopin, Mozart cu Verdi, Brahms cu Ceaikovski, Lehar cu Haendel. Teatrul gestual cochetează cu cel al sunetelor, tăcerile alternează cu zgomotul străzii, umorul se îmbină cu ironia, lirismul cu virtuozitatea, Orientul cu Occidentul. Spectaculoase, costumele Doinei Levintza, care dau strălucire montării, ingenioşi şi plini de talent actorii Companiei de Pantomimă „Passe Partout” şi balerinii de la Operetă, dintre care se remarcă Ileana Olteanu, Violeta Huluba, Lelia Marcu, Mihaela Ailincăi, Paul Cimpoeru, Dragoş Huluba, Silviu Oltean, Adriana Nicolae, în excepţionala coregrafie concepută de Traian Vlas. Producţia este realizată în colaborare cu Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian”, graţie interesului pentru toate artele scenei al directorului acestei instituţii, Răzvan Dincă.

Spectacolul lui Dan Puric naşte întrebări şi generează nelinişti interioare. E ca şi cum autorul ne-ar întreba pe ce muzică dansăm, cu cine dansăm, ce bară ne ţine în echilibru, cea dintr-o sală de balet, băţul pe care flutură un steag, lancea unui turnir medieval sau …ciomagul agresiunilor…

Sau ne-ar întreba din ce tablou vrem să facem parte, căci, nu-i aşa, ne naştem şi plecăm la cele veşnice după ce am intrat şi am ieşit dintr-un tablou. Şi un ghid ne comentează. Şi nişte turişti ne comentează. Şi mii de bliţuri ne fotografiază. Şi scriu povestea. Viaţa ca viaţă şi viaţa în muzeu. Cum se scrie istoria. Cine suntem. Din ce aeroport plecăm spre alt destin. Cu ce paşaport. Coroana regală din geamantanul percheziţionat la frontieră nu e un simbol apus, împuşcat definitiv la Ecaterinenburg. În om, dacă omul ar rămâne om, ar trebui să călătorească prin lume şi un rege. O excelenţă, o suveranitate, o demnitate, o graţie.

Călătoria Regală

În zilele de 26 şi 27 mai, la spectacolul lui Dan Puric, „Royal Fashion”, oferit în cadrul proiectului „Călătoria Regală 2010″, iniţiat de Familia Regală a României, după modelul creat de Regele Carol I, acum 140 de ani, au participat Maiestăţile Lor Regele Mihai şi Regina Ana, Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare şi Principele Radu. Alături de ei s-au aflat Alteţa Sa Regală Principele Lorenz al Belgiei, Alteţa Sa Regală Principesa Lea a Belgiei, Alteţele Lor Imperiale şi Regale Arhiducele Georg şi Arhiducesa Eilika ai Austriei, Alteţa Sa Regală Principesa Philomena a Franţei, Ducesă de Vendôme, Marchizul Olivier de Trazegnies, Contele şi Contesa de El Abra, Ambasadorul Jean Marie Musy, Dr. şi dna Akkan Suver (preşedintele Fundaţiei Marmara – Istanbul), E.S. ambasadorii SUA, Franţei, Spaniei, Marii Britanii şi Israelului la Bucureşti.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.