Revista Taste Atlas a aflat care sunt preferințele turiștilor pentru deserturile din România.
Au realizat chiar și un top al celor mai populare dulciuri.
Primul loc în acest clasament îl ocupă un preparat popular la noi și ușor de făcut.
Papanașii i-au convins pe străini cel mai mult.
Pe locul doi se află plăcinta cu caise, apoi de laptele de pasăre.
Și plăcinta cu mere se află în acest top, neapărat scorțișoară și unt topit.
Savarina este o prăjitură pe care nu doar românii o apreciază, iar amandina nu putea fi nici ea trecută cu vederea.
România se numără între bucătăriile apreciate din lume, cu preparatele sale tradiționale, pentru care turiștii bifează țara noastră și ca destinație culinară de luat în seamă.
În cel mai recent Atlas al Gustului, bucătăria noastră s-a clasat pe locul 29.
Primele trei poziții au fost ocupate de Italia, Japonia și Grecia, informează Click!.
Într-un clasamentul al celor mai apreciate mâncăruri românești se regăsesc
- ciorba rădăuțeană
- sarmalele
- bulzul
- salamul de Sibiu
- babicul
- așcavalul afumat
- fasolea bătută
- ciorba de fasole cu afumătură
- telemeaua de Ibănești
Știe măCiucă…ăăă…cât de bună…ăăă e fasolea…aaa cu costitZă…ăăă afumată…ăăă de la popotă…ăăă.
măăăRog…🤣
ps: Tortul românesc cel mai popular, cu crema de ciocolata si cu frisca, are, si el, un corespondent în Germania, „Padurea Neagra”.
Ăștia mănâncă tot mă…
Nu mai cenzura, @L.V., ca n-ajuti pe nimeni! Repostez: Nu sunt „mâncaruri românesti”: majoritatea din Transilvania sunt si nemtesti (ori … frantuzesti: varza à la Cluj are un corespondent în Alsacia, Franta. Alsacia a fost, însa, sute de ani de zile, în ceea ce va avea sa devina Germania), cele din sud, si grecesti (sarmalute vegetariene-n foi de vita, la greci), si cele din Moldova, si rusesti/poloneze (kulibiak-ul, borshul, placintele …). Rodul a secole de istorie si de schimburi si schimbari teritoriale, politice si economice. Conteaza TUSHA, ARTA, felul în care-i cultivat GUSTUL, adica MIRODENIILE din fiecare fel de mâncare, si PERSONALITATEA GOSPODINEI (ori a shefilor bucatari). In România fiind vorba de bucuria de-a primi, si nu numai în familie. Papanasii:nu sunt numai gustosi, ci si sanatosi. Laptele de pasare, pe de alta parte, nu-i numai românesc: la crème anglaise, în Franta, aminteste de el. Numai ca primul e mai usor, mai „dietetic”. Vanilia si scortisoara, la fel, mirodenii si medicamente (alicamente, la fel tuturor mirodeniilor). Cascavalul afumat : nu-i numai românesc. Exista si tofù afumat, în caz de dieta, alergie la lactoza. Variatiuni pe teme diferite. Cu diferenta, si repet, ca româncele, gospodinele, sunt si femei de lume, stiu sa primeasca. Sunt cu zâmbelul pe buze si cu tact, si-au conversatie. La fel nemtoaicelor. Stiu sa creeze atmosfera, sa-si „povesteasca” ambianta. Fata de alte popoare, vestice, mai ales. Un restaurant nemtesc, de pilda, ori o berarie, cofetarie, un salon, în Germania (ori în Spania, Italia), se noteaza ca adresa. In Franta, Belgia, Olanda…, cu tot regretul, nu. Desi restaurantul e-o creatie frantuzeasca, a Revolutiei: bucatarii curtilor nobiliare ramasesera fara stapâni: asa ca si-au deschis nu hanuri (ca, de! prea de drumu’ mare), ci restaurante (cârciumioare la Sosea…). FURNIZORUL, calitatea si prospetimea MATERIILOR PRIME fiind la fel de importante ca bucatarul (gospodina).
Cu un centenar glorioss în urmă, valahele dășculților nu știau să facă nici măcar un cozonac amărît! În primu’ rînd, DI LENE! Au învățat, treptat (la nivelu’ lor, MINIM),
https://www.activenews.ro/prima-pagina/Le-am-exportat-britanicilor-cozonaci-de-Pasti-pe-care-scrie-bullshit-31725
în zeci di ani, di la transilvănene, în primu’ rînd unguroaice duse la Bukale. …da’ nici nu aveau unde-l face, că valahii nu aveau la bordeili lor cuptor di pîine! Și nu făceau pîine că NU CUNOȘTEAU DOSPITUL ALUATULUI, așea că făceau duminica LIPIIE NE-DOSPITĂ, LA ȚĂST, CA ÎN NEOLITIK ȘÎ CA ÎN SYRIA di unde veniră strămoșii lor cu 2000 di ani în urmă! …șî mîncau mămăligă cu praz șî șteviie, că nici lapte nu aveau, că nu țineau vaci di lapte, tot di lene, șî că nici grajduri nu aveau! Țîneau KAPRE! …șî se uitau pisti gard, la cea a vecinului, dacă mai trăiește… :)))
În anii ’80, regățencili absolvente di U.B. repartizate prin Transilvania di statul oltenesc a’ lu’ analfabetu’ lor Ceașkă se uitau uimite la ce cozonaci și prăjituri făceau țărancili dîn satele Ardealului, pe lîngă meniurili lor, cu adevărat di poveste.
Acu’, în reviste miticești mincinoase glossy di model DevetSelo, citite di tunate ghene șî di alte ‘îrfe la modă care n-au gătit și n-au muncit o oră în viața lor, cică „bucătăria rrromînească”: sarmale, baklava, babyk, șî alte rrromînizme… HAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA!
Cand eram mic, am mancat la bunica din Oltenia o fasole batuta si o omleta, cum nu am mai mancat la nimeni de atunci. Mancarurile nu trebuie sa fie rafinate si diversificate, ci hranitoare si sanatoase. Eu unul nu as da un cartof copt in pamant, cum am mancat in armata, pe toate mancarurile din restaurantele japoneze. Si apropo de Japonia, mancarile lor traditionale se reduceau la turtele de orez.
@Münchhausen Syndrome Ai mâncat prea multi gândaci și ai halucinații. Du-te și mai ia o porție, poate-ți trece greața. Și-ți trece și pofta de gândaci. Cui pe cui se scoate.