Democrația pare potrivită mai degrabă pentru îngeri. Dacă o dai pe mâna oamenilor, devine oligarhia celor bogați. Oligarhiile nu sunt tiranii și, în acest sens, a avut dreptate cel care a spus că maximum de bine garantat prin alegeri democratice stă în faptul că tiraniile nu se pot impune pentru perioade mai lungi decât intervalul dintre alegeri. Da, democrațiile fac imposibil răul cel mai mare, dar nu garantează binele cel mai mare. Cei care au impus democrația, la finele secolului al XVIII-lea, au cunoscut opinia antică potrivit căreia neajunsul major al acestei forme de guvernare stă în faptul că aduce multă mediocritate la conducerea treburilor publice.
În cursul secolului al XIX-lea, mediocritatea nu a putut elimina meritocrația din joc dat fiind că partidele politice nu permiteau mediocrilor să ajungă la conducerea lor. După Primul Război Mondial au putut avea succes partide pseudo-meritocratice. Ce se schimbase? Votul universal era noutatea care a făcut pârtie unor politicieni cu un simț precar al realităților, dar care au învățat să promită ceea ce masele doreau să li se promită. Votul universal a creat masa. Iar masa este incapabilă de discernământul care separă mediocrația de meritocrație.
Răspunsul față de criza adusă de emergența masei nu a putut fi altfel decât oligarhic, și anume prin construirea unui etaj nou, al bogaților, care avea să ghideze etajul democratic în numele unui discernământ mai puțin precar decât acela masificat. Acest etaj fusese prefigurat în ideea modernă a constituționalismului. Dar cum și Constituțiile pot ajunge sub votul universal, episodul elitist al unei Constituții nu are cum să apară prin reforme succesive, ci prin răsturnări revoluționare ale vechii ordini. Rolul istoric al tiraniilor a fost acela că au hrănit răsturnări revoluționare.
Răul adânc din binele acesta care vine la capătul unui rău istoric avea să se facă manifest atunci când ideea de revoluție a fost regândită pentru mase. Acesta era abisul din ideea comunistă și aceasta a fost fundătura din ideea nazistă. Dacă și revoluțiile pot să cadă acolo unde discernământul e precar, istoria devine o poartă către infern. Lecția pare să fi fost învățată și reformistul este azi opțiunea învingătoare, în spatele căreia oligarhia își proiectează propriile revoluții.
Toate acestea s-ar fi petrecut altfel dacă am fi putut deveni creștini până la capăt. Prima victimă a discernământului precar a fost însă chiar creștinismul. Cine ar mai putea accepta azi că reformismul ar fi mai eficient dacă ar avea în vedere sufletul? Abia așa ordinea exterioară (societală) ar fi reformabilă și ea, și anume cu temei. Elitismul n-ar mai fi ceva execrabil pentru mase dacă am fi pe deplin creștini, căci harul preoțesc – se știe – nu e dat democratic.
Utopiile egalitariene își imaginează că au rădăcinile în evanghelii, dar acolo nu e vorba de egalitatea socială, ci de meritocrație sufletească individualizată.
Walter Benjamin a constatat că înțelesul pe care îl dăm veșniciei s-a schimbat de fiecare dată când am ajuns la un nou înțeles asupra faptului de a muri. Dacă nu am fi rătăcit calea către creștinism, am ști că înainte de a avea corp material (fizic) avem corp spiritual. Așa erau corpurile noastre în Rai. Prin urmare, am ști că trecerea prin moarte este o întoarcere în lumea corpurilor noastre non-fizice. Așadar, am ști că fără reforme sufletești această întoarcere este lipsită de „profit”.
Cursa nebună după profit material în lumea exterioară sufletescului nostru este, azi, cel mai puternic înlocuitor de creștinism. Și cea mai mare minciună despre spiritul evangheliilor stă în schizofrenia acestui ideal social care aleargă după doi iepuri: și egalitate, și profit.
astept continuarea!
nu cred: „Da, democrațiile fac imposibil răul cel mai mare, dar nu garantează binele cel mai mare.”
Negarantind binele in consecinta fac rau. Nu cred ca exista cel mai mare bine, cel mai mare rau… Asta in conditiile in care nu reusim sa transcendem rau-bine, corect-gresit… Omul s-a obisnuit sa actioneze impotriva proprie sale inteligente.
Inteleg ca plecati de la ideea ca democratia este maximul care se poate. Oare asa sa fie?
Democratia este DICTATURA MAJORITATII, dar prin SMECHERIE minoritatea conduce majoritatea, pentru ca nu este aparata clar in constitutie . Daca plecam de la primarii trebuia ca un primar sa aibe peste 59% voturi din numarul locuitorilor si nu al voturilor. Acum alegi primar cu 5% . Al doilea trebuie un program standard la nivel national pe care sa-l completeze si daca nu face sa fie acuzat de frauda electorala. Cine a intrebat romanii prin referendum sau in parlament daca vrem trupe straine permanente de ocupatie. Nimeni.
Violența este natura noastră ca specie, așa că atunci când nu avem dușmani din afară, ne disputăm între noi. Statul are ca misiune să tempereze conflictele, dar nu o poate face prin reprezentanții de azi. Dăcă nu schimbăm poliția, justiția, administrația și educația vom intra în haos. Urmarea va fi dictatura. Nu trebuie să căutăm sprijin în afară. Avem nevoie de o nouă generație „pașoptistă”, care să-i înlocuiască rapid pe toți funcționarii statului. Inclusiv pe președinte. Un stat eșuează când oamenii care lucrează pentru el fură, mint, se cațără în funcții strict din motive personale. Însă, pentru această schimbare NU trebuie să folosim violența. E suficient să ieșim în stradă și să protestăm. Să nu lăsăm golanii, mardeiașii, lichelele să ne conducă. Democrație înseamnă puterea poporului. Trebuie să protestam, să boicotăm alegerile, să nu mai consumăm media ticăloșită.
La român sufletu e căutat de obicei de medicul urolog,..pe urmă de popa ortodox, tot acolo..
„Omar Hayssam apartine tarii, este un bun al intregului popor”
(Adrian Nastase)
Vive le travail,la famille, la patrie!
Daca tot scriem si vorbim de „democratie” sociala si economica atunci cititi aici: Presedintele argentinian Alberto Fernandez,aflat la Beijing,a semnat un ACORD cu guvernul Chinei in valoare de 23 de MILIARDE de dolari,in asa numitul „Noile drumuri ale matasii”,pentru infrastructurii comerciale,sectorul energetic,al transporturilor si al constructorilor. CHINA a mai semnat un acord important cu Pakistanul in valoare de 50 de MILIARDE de dolari,pentru crearea unui Coridor economic China-Pakistan. Va dati seama ce ar insemna un acord economic China-Romania de 50 de MILIARDE de dolari.
La democratia din Europa de azi,Romania sta binisor fata de Ungaria care are o datorie publica de 84% din PIB. Dar tot cu coada pe sus stau ungurii cersind pomana ruseasca la gaze.
Oligarhia are acelaşi discernământ precar ca masele. Mediocritatea din oligarhie e mult mai periculoasă decât cea din masele de oameni săraci. O democrație cât de cât corectă ar fi cea în care săracii au acces la aceeaşi educație pe care o au odraslele oligarhilor, mersul la vot este o jignire adusă democrației atunci când copiii săracilor sau marea masă a populației nu primeşte o educație în spiritul democrației sau cel puțin egală calitativ cu educația copiilor bogaților. Poți face profit într-o societate democratică şi în acelaşi timp să respecți oamenii din diverse pături sociale şi fără a face apel la „suflet” la sau „creştinism”. Cum spunea un actor de la Hollywood foarte bogat: Sunt moral pentru că respect umanitatea, spre deosebire de creştini care nu pot concepe o lume morală democratică fără concepte ca „suflet”, „viață veşnică”, „frică de d-zeu”, etc.