Domeniul Coroanei este mai mult decât o marcă de vin. Este o instituție. Și este o istorie. Acum se declină la singular pentru că, dintre cele 12 Domenii ale Coroanei înființate prin lege în 1884, doar unul mai supraviețuiește în prezent, cel de la Segarcea.
Supraviețuiește este un fel de a spune. Din ce a fost acum peste un secol în această zonă a rămas doar numele. Și respectul pentru trecut. Și un anume mod de a înțelege câmpul și oamenii. Și ambiția de a fi mereu la nivelul de top al epocii, așa cum a fost la înființare.
Nu demult a fost Ziua Regalității. La Domeniul Coroanei de la Segarcea a fost o mică sărbătoare. Chiar în acea zi de 10 mai se împlineau 20 de ani de la cumpărarea acțiunilor fostului IAS de către firma familiei Cornelia și Mihai Anghel. Actul de privatizare era un certificat de re-naștere a acestui areal agricol, aflat cândva în administrarea Casei Regale. Puțină istorie nu strică. Niciodată nu strică.
La inițiativa lui Ion C. Brătianu, parlamentul a adoptat în 1884 o lege prin care mai multe suprafețe agricole, silvice sau viticole aflate în proprietatea au fost trecute în administrarea Casei Regale. Ele s-au numit Domeniile Coroanei.
Până la acea dată, familia Regală avea asigurată o sumă anuală plătită de la bugetul de stat care se numea „lista civilă”. Cea a lui Carol I era una dintre cele mai mici din Europa. Austro-Ungaria era cea mai generoasă cu Franz-Iosif, acordându-i 26 de milioane de corone. Era urmat de sultan, de Regele Prusiei, de țar, de Regele Italiei și de cel al Angliei. Regele Carol I era pe locul al doisprezecelea, cu 1.400.000 coroane, urmat doar de Principele Muntenegrului.
Rațiunea legii inițiate de Brătianu era de a asigura instituției Regale posibilitatea de a realiza venituri suplimentare din administrarea moșiilor încredințate..
Proprietățile Domeniilor Coroanei plăteau impozite doar bugetelor locale (județene și comunale). Veniturile obținute din exploatarea lor comercială (uzufructul) rămâneau la dispoziția Familiei Regale. Domeniile rămâneau în proprietatea statului și nu puteau fi vândute decât prin lege.
În perioada 1900-1901, se aflau în administrarea familiei Regale douăsprezece moșii amplasate în toată România, însumând 132.112 hectare, din care 48.000 ha teren agricol de pe opt moșii aflate în majoritate în Muntenia. Viile reprezentau circa 3,19% din total și se aflau îndeosebi pe terenul nisipos din Sadova și pe Domeniul Segarcii.
De la înființare și timp de aproape trei decenii (1884-1913), funcția de Administrator al Domeniilor Coroanei a fost deținută de juristul, publicistul și silvicultorul român Ioan Kalinderu.
Fire histrionică, personaj erudit, școlit în Franța, membru și apoi președinte al Academiei Române. Cam acesta era nivelul de competență și reprezentativitate al celor care se ocupau de agricultura de vârf a țării.
Din 1913 și până la moartea regelui Ferdinand, în 1927, Domeniile Coroanei au fost conduse de prințul Barbu A. Știrbey, favoritul Reginei Maria.
În anul 1948, Domeniile Coroanei au fost naționalizate printr-o decizie absurdă juridic, deoarece nu se putea naționaliza ceva care deja era în proprietatea statului. Dar o „ștampilă” în plus nu strica, pentru a întări efectul de propagandă al gestului de a-l lăsa pe Rege fără nicio avere.
După 1989, Familia Regală a României nu a solicitat în justiție decât retrocedarea proprietăților personale ale Regelui Mihai I, nu și pe cele aparținând instituției Coroanei României.
Pentru vie bate inima unui cardiolog
În anul 1929, Domeniul Coroanei de la Segarcea însuma 11.800 ha, cultivate cu diverse cereale.
Între 1906 și 1908 aici a funcționat și o pepinieră viticolă în care se cultivau aproximativ 60 de soiuri de struguri, din care se asigurau replantările din zonele afectate de filoxeră. La acea vreme era prima podgorie structurată după criterii științifice – analize de sol, climă, expunere etc.
După 1948, din fostul Domeniu al Coroanei s-au născut mai multe secții de mecanizare și întreprinderi ale statului, între care și un IAS, organizat pe o parte din suprafața inițială.
După 1990, IAS-ul s-a transformat în societate pe acțiuni, deținute de Agenția Domeniilor Statului. În anul 2002, acțiunile au fost cumpărate de o firmă a familiei Cornelia și Mihai Anghel, în urma unui proces tensionat prin care aranjamentele de câștigare a licitației de către o altă firmă au fost spulberate de instanță.
În prezent, grupul de firme al familiei Anghel lucrează peste 26.000 ha aflate în proprietate, concesiune sau în arendă – mult peste suprafețele inițiale ale Domeniului Coroanei ori ale fostului IAS.
Vechea podgorie a supraviețuit la IAS în condiții pe care le putem bănui. După anul 1990, s-a transformat treptat într-o holdă de buruieni. Erau îngrijite doar 6-7 rânduri de vie de la marginea șoselei, iar restul până în zare era lăsat de izbeliște.
Inițial, Mihai Anghel era preocupat de ceea ce știa să facă cel mai bine – cultura câmpului, cereale, panificație ș.a.m.d. La privatizare, podgoria era trecută în pachetul de acțiuni și-a trebuit s-o accepte, dar prioritatea sa era cultivarea cerealelor.
Dar într-un an, fiind în Franța după utilaje pentru panificație, soția sa a fost invitată să viziteze și o plantație cu vie din împrejurimi. S-a dus și a plâns: a sunat acasă și i-a spus soțului că, față de ce a văzut pe-acolo, podgoria cumpărată de ei trebuie desființată și totul replantat de la zero. Așa a început capitolul contemporan numit „Domeniul Coroanei” de la Segarcea.
Cornelia Anghel, medic rezident de cardiologie la Spitalul Fundeni, a început probabil cea mai spectaculoasă provocare a vieții. A renunțat la o profesie atât de pretențioasă și greu de dobândit pentru a se dedica renașterii podgoriei sub o siglă de glorie a istoriei – Domeniul Coroanei. În termeni didactici, s-ar chema „reconversie profesională”, în termeni omenești este vorba despre o imensă investiție sufletească.
Timp de trei ani a fost o muncă titanică pentru reînființarea unei podgorii la standardele mondiale. Au colaborat cu Universitatea din Montpellier și au atras în echipa de coordonare a lucrărilor profesori renumiți în oenologia franceză. Au răscolit în arhive, s-au abonat la reviste de specialitate din Franța și Italia, au recuperat specialiști veterani în ale vinăritului.
Denumirea de „Domeniul Coroanei” se referă doar la podgoria care însumează 277 ha. A fost refăcută cu aceeași structură a soiurilor din podgoria regală și produce vin din nu mai puțin de 17 soiuri de struguri, o diversificare dificil de gestionat și greu de întâlnit, chiar și în cazul unor suprafețe mult mai mari.
26.000 ha sunt lucrate de 50 de oameni
Podgoria și soiurile de vin sunt perla coroanei, partea vizibilă, spectaculoasă și nobiliară a firmelor familiei Anghel. Dar jos, în sala mașinilor sau la talpa țării, cum se spune, duduie munca pe cele 26.000 hectare de culturi agricole – grâu, orz, floarea soarelui.
Pe parcursul prezentării secției de mecanizare, Mihai Anghel ne scapă o întrebare: „Știți cu câți oameni lucrez această suprafață? Cu 50”. Am crezut că n-aud bine. Dar când am aflat că utilajele sunt ghidonate pe câmp prin gps, iar un singur tractor, mare cât o vilă, poate să care în coadă tot felul de utilaje și să prelucreze într-o zi câteva sute de hectare, m-am lămurit. Patronul firmei italiene care furnizează de 20 de ani utilaje agricole firmei lui Mihai Anghel a venit să-i înmâneze o plachetă de aur-aur, mare cât o roată de discuitoare. În timp, italienii au fost nevoiți să accepte multe idei ale inginerului mecanic Anghel, care a fost în fabrica lor pentru a proiecta împreună utilaje de anumite dimensiuni, în anumite configurații. Italienii au înțeles și au modificat fabricația la cererea lui Anghel. Iar atelajele novatoare făcute după ideile acestuia le vând și în America pe bani foarte mulți.
Toți discută acum că performanțele în agricultură, cum sunt și cele care situează grupul lui Anghel în fruntea topului național, n-ar fi fost posibile pe suprafețe înguste, cu hotare mici și dese.
În anii ’90 au existat voci care susțineau exact același lucru, dar au fost puse la stâlpul infamiei că vor să reînființeze CAP-urile. Culmea ironiei este că acele cooperative agricole de producție s-au reînființat – desigur, în noile forme capitaliste, dar tot cooperative se numesc. Explicația? Așa ne-a cerut Comisia Europeană! Drept condiție a încheierii negocierii de aderare pe dosarul agricol, a și fost dată o lege, nr.566/2004, privind cooperația agricolă. Iar proiectele pentru agricultură care sunt depuse pentru finanțare europeană de membri ai acestor cooperative primesc între 10-14 puncte în plus. Nici prin gând nu le trecea talibanilor politici din anii ^90 că, dacă ești ceapist, iei mai ușor bani europeni! Viața e ironică, dar cuvintele de ocară scoasă atunci din gura unora nu se mai întorc.
Soiurile devin titluri de vin
Crama „Domeniul Coroanei” a crescut de zece ori în acești 20 de ani. Acum însumează 13.000 mp, fără să-și piardă detaliile care o făceau specială încă de la înființare. Refacerea a presupus respectarea a două condiții: pe de o parte, integrarea perfectă în stilul arhitectonic al celei vechi și, pe de altă parte, conceperea unor spații și trasee funcționale, care să corespundă tehnologiei de vinificare gravitațională, pe flux vertical, „care să nu streseze strugurii”.
Vinurile produse acolo au o particularitate pe care am înțeles-o doar la fața locului. Etichetele nu poartă denumirea soiului – fetească sau băbească – ci au titluri oarecum literare, ales cu tâlc și purtătoare de mesaje.
Minima Moralia n-are nimic de-a face cu titlul cărții unui filosof fost ministru. Coincidența probabil că a generat rețineri la cumpărare din partea multora care nu se simt confortabil cu opiniile respectivului la masă. Colecția este „un memento al faptului că viața trebuie să rămână în permanență condusă de valori morale și că până și ceea ce numim virtuți minore – Respect, Recunoștință, Dăruire, Speranță, Onoare sau Sinceritate – rămân esențiale pentru conservarea moștenirii și a umanității”, explică dna Cornelia Anghel.
Cupajul Simfonie este dintre cele mai pretențioase, reunind opt soiuri de struguri roșii, într-o sticlă magnum. Eticheta reprezintă primele măsuri din Simfonia nr. 1 a lui George Enescu.
Mai există un vin cu titlul Vardo. Abia acolo am aflat că, în limba romani, cuvântul înseamnă căruță cu coviltir sau caravană. Vinul este o cupajare a unor soiuri aduse din sudul Europei, iar titlul ales trimite la spiritul nomad al țiganilor. Pe o podgorie de asemenea dimensiuni sunt operațiuni care se pot face numai manual. Și ele se fac acum, ca și cu un secol în urmă, îndeosebi cu țigani, cu oameni de etnie rromă. Este o integrare socială în fapte, nu în vorbe.
Știind că această colaborare va fi inevitabilă, Mihai Anghel a vrut să afle de la sursă ce-nseamnă comunitatea rromă, care sunt valorile ei tradiționale, care sunt așteptările și atitudinile celor care vor fi în situația să muncească în condiții destul de pretențioase și alte asemenea lucruri. Și-atunci s-a dus într-o duminică după-amiază acasă la Luminița Cioabă. Și-a purtat cu ea o discuție de vreo șase ore. Și a înțeles mai bine ce este și cum devine cazul cu minoritatea rromă.„Cu o zi înainte de acea discuție nu-mi puteam imagina câte lucruri importante pot învăța despre viața acestor compatrioți ai noștri”, spunea Mihai Anghel la festivitatea aniversară.
„Gama Vardo a marcat onorarea unei relații istorice între podgorie și comunitatea locală a țiganilor care au lucrat via – și au găsit un loc protejat aici, în cel de-Al Doilea Război Mondial – din vremea regalității până în prezent”, subliniază Cornelia Anghel.
Marama este o cupajare de vinuri albe, de culoarea borangicului. „Este un tribut adus în egală măsură tradiției populare, care încarcă acest obiect de simboluri și istorie, cât și reginelor României, care au știut să prezinte lumii comorile țării cu eleganță și diplomație”, spune Cornelia Anghel..
Cel mai recent vin al cramei, Sărut, a fost lansat în 2021 pentru a sărbători Ziua Brâncuși.
Segarcea, pământul cel visat
Cuvântul Segarcea provine din îmbinarea a doua cuvinte de origine latină: seges, care înseamnă câmp, teren, pământ productiv și arcesitus, care înseamnă cel cautat, cel dorit, cel visat. Din combinarea lor a rezultat Segarcea, adică „pământul dorit, sau „pământul mult visat”.
Nu știu dacă Segarcea chiar a fost locul visat de familia Anghel pentru a-și bate țărușul destinului. Dar acești oameni au reușit să-și construiască acolo un univers de viață care include istorie adevărată, știință de carte, devoțiune pentru lucrul bine făcut și multă omenie. Au citit mult, au aflat poveștile locului, au învățat ceea ce nu știau și au făcut ceea ce au învățat. Au dat muncii grele a câmpului un sens spiritual, o dimensiune culturală și un conținut social. Iar satisfacția lor de căpătâi nu rezultă din cifrele de la vremea recoltatului, ci din fiecare palmă de loc pe care o sfințesc cu ideile și munca lor și, mai ales, din licărul de mulțumire sufletească pe care-l zăresc în privirile oamenilor alături de care trudesc.
Fiecare avem o parte de suflet protejată de vicisitudinile vieții, dar puțini sunt cei care au forța s-o scoată la lumină tot timpul. Familia Anghel a reușit. Cea mai valoroasă investiție pe care au făcut-o la Segarcea a fost într-un domeniu regal al sufletului. Viața lor s-a împlinit într-un mod superior, cu limpezime în idei, seninătate în suflet, profunzime în convingeri.
La despărțire, Mihai Anghel mi-a oferita cartea sa de vizită. Are pe ea un spic de grâu, a cărui simbolistică o citisem într-o descriere pe care o făcuse mai demult: „Dacă priviţi cu atenţie, spicul de grâu conţine în el «Coloana Infinitului»! Eu cred că Brâncuşi a văzut această asemănare când a stilizat ca nimeni altul esenţa poporului român în cea mai măreaţă creaţie artistică a omenirii!“, spunea Mihai Anghel.
Cu Marama împletită în spicul de grâu al Coloanei Infinite, via și câmpul Segarcei se contopesc în domeniul regal al sufletului unor oameni din stirpea tot mai rară a celor prin care România reușește să supraviețuiască.
Altceva era UCM Reșița, infiintata in 1771, dar e buna si o podgorie
A. Domeniile Regal au fost infiintate printr-o lege de jaf in 1884, Carol I si Regina Elisabeta au venit cu mana goala in Principatele Romania iar Partidul Liberal a furat din averea statului roman si le-a facut cadou o mare parte a averii poporului pe de pomana. Dupa ce Domnitorul Ioan Cuza a fost detronat printr-o lovitura de stat data de PNL si Bratianu cu slugile lor din Partidul Conservator, punand astfel Principatele Romane la cheremul Ocultei Mondiale. Daca PNL si Partidul Conservator ar fi fost partide cu adevarat romanesti cu dragoste de tara nu-l detronau pe Ioan Cuza si nu aduceau un print s-o printesa scapatate sa-i incoroneze in Principatele Romane. Prin Lovitura de Stat a lui Bratianu s-a deschis usa subjugarii totale a Principatelor Romane si mai tarziu a Regatului Romaniei de catre mafia khazera care s-a instalat in tara noastra. Singura perioada in care Romania a fost Independenta cu adevarat a fost cea intre 1964-1989, perioada in care elementul khazar prezent in functiile cheie ale puterii de partid si de stat a fost aproape inexistent. In Dec. 89 Oculta Mondiala si Securitatea tradatoare au dat Lovitura de Stat si i-au impuscat pe sotii Ceausescu si 2.000 de tineri nevinovati pentru ca khazarii sa pune din nou mana pe putere in Romania. Ca s-o distruga economic, financiar si social si sa fure tot ce s-a putut fura in tara asta. Astazi firmele multinationale conduse in mare parte de khazari fura prin sucursalele lor dina Romania 40 de miliarde de euro anual. In ultimii 32 de ani, Oculta Mondiala cu ajutorul SRI tradator a furat echivalentul a 1.600 tone de aur.
B. Din aceasta cauza majoritatea romanilor traiesc de azi pe maine. Peste 5 milioane de romani au emigrat in Occident, 100.000 de tinere sunt folosite ca sclave sexuale in Occident prin intermediul clanurilor mafiote controlate de SRI. O afacere din care se castiga anual 10 miliarde de euro pe care cel doua entitati criminale satanice le impart in proportie de 3 la 2. Si tot din cauza acestui mega, mega jaf astazi Datoria Externa a Romaniei a ajuns la 100 miliarde euro, in Dec. 89 era doar de 1 miliard dolari. Cam asta-s in linii mari beneficiul pe care generatii de romani l-au avut de pe urma detronarii Domnitorului Ioan Cuza de catre PNL lui Bratianau. Si aducerii printilor straini de pripas ca sa mimeze regalitatea in Romania. Daca Sfantul Duh al Adevarului si Sfanta Treime un sigur Dumnezeu iubesc cu adevarat Romania ar trebui sa curete pamantul acestei tari de toata hoarda de khazari si ale lor slugi securiste, de toti urmasii familiei regale si cu toti urmasii liberalilor si sa-i duca pe toti in lumea larga si pe pamantului asta niciodata sa nu se mai intoarca. Iar toate multinationalele care au jegmanit poporum roman in acesti 32 de ani sa piarda de 10 mai mult de cat au furat ele din Romania. Si sa nu mai ramana nici o urma de asemenea lighioane turbate pripasite pe acest pamant romanesc.
Un Laudatio pentru unul dintre noii boieri ai Doljului cu care suntem contemporani.
Cei care au lucrat in agricultura doljeană post- ceaușistă cunosc „fenomenul Anghel” sau cum a ajuns la primul milion. Într- adevăr domeniile viticole Segarcea arata bine, chiar că în Franța sau Germania, dovada că s-a investit și se lucrează cu cap. Dar nimeni dintre acești noi boieri și hiperarendasi nu poate să prospere daca nu au conexiuni in sfera politică și a serviciilor protectoare. Prosperitatea lor, boierimea lor, contrastează flagrant cu sărăcia urâtă din proximitatea Segarcei, sau cu ghetourile Zigeuneri lor cate și-au construit hidoșenii cu turnulețe chiar în vecinătatea Domeniilor….!
Publicitate fara perdea , ma asteptam ca autorul sa fie i. spinu .
Dar cum a ajuns Coroana Regala Segarcea, ferma viticola in proprietatea actualilor proprietari? Daca Familia Regala a renutat la proprietea respectiv aceasta trebuia sa se intoarca la stat si nu sa fie vanduta smecherilor tranzitiei pe sume de nimic.
@ gelu: esti un prost cat casa. In articol scrie clar ca Domeniile Coroanei au fost proprietate de stat arendate Casei Regale.
Am baut vin Vardo si n-am ramas impresionat. Este un vin bunicel dar care nu straluceste. Alte vinuri din aceiasi categorie sunt net superioare.
@gelu: In decembrie 1989, datoria externa a Romaniei era zero, ba inca mai avea de incasat si creante, deci chiar o datorie externa negativa …
EROARE … ISTORICA …
SUFLETUL „VINULUL” de pe TARAMARURILE noastre GETO-DACICE este insasi ZEUL acestei „LICORI” … DIONISOS/BACHHUS cel cu THYRSUL … cel ORIGINAR de pe aceste TARAMURI tracice !!! Si ATATA !!! Cei de sorginte germanica … au avut si au (traditional) doar BERE !!!
VINURILE de pe TARAMURILE noastre cele STRAVECHI … amintesc DOAR de ISTORIA cea STRAVECHE a populatiei noastre AUTOHTONE pe aceste TARAMURI … POPULATIA cea GETO-DACICA a lui Burebista si Deceneu !!!
Este ceva ciudat cu domeniile astea ale Coroanei , dar care sunt ale lui Anghel si nevasta ! De citeva zile gura nu va mai tace , iarba nu va mai place ! Sau vreti sa-l scoateti pre Anghel la presedintie ? OK , da sa dea si el o sticla de feteasca regala demiseaca …. eu ii dau votu instant , ca ori el ori altu tot un drac . ps— as vrea sa aflu si parerea lui ionel Cristoiu … ca tarasenia asta cu vinul , cu Coroana , miroase a acru … trebuie sa stie el ceva !
Da, așa e, cum spune dl Știreanu în articol. Am avut și eu prilejul să beau, mai demult, un pahar de vin alb, șpriț, din acest soi al Domeniilor Coroanei. Avea un parfum (buchet) rafinat și un gust ales. Semăna oarecum cu un vin pe care l-am băut undeva prin Toscana, într-un mic restaurant de familie. Impresia mea.
Eu beau foarte rar băuturi alcoolice, iar acest lucru cred că, pe undeva, nu e un lucru prea bun, întrucât prefer să consum zilnic băuturi răcoritoare, îndeosebi Pepsi (varianta clasică). Asta e. Nu e nimeni perfect… ;)) Hai, sănătate și noroc !