Două decizii ciudate i-au pus Il Giro pe tavă lui Contador

Şefii celor de la Astana au avut turul în mână, dar l-au ajutat enorm pe Contador. Cum arată toate clasamentele finale. Cum s-au comportat cei doi români aflaţi în premieră într-un Grand Tour

Patru momente decisive

Alberto Contador a câştigat a câştigat ediţia cu numărul 98 a Turului Italiei. O victorie normală la prima vedere, dacă ţinem cont ca a fost principalul favorit. Dar victoria lui Contador nu i s-a datorat în întregime ci a fost facilitată de patru momente cheie.

Primul moment: ieşirea din calcule a favoriţilor 2 şi 4, Riche Porte şi Rigoberto Uran. Ultimul, din cauza a două defecţiuni tehnice, încă din etapa a 5-a se afla la peste un minut distanţă, diferenţă de timp greu de recuperat la evoluţii egale pe şosea şi cu perspectiva unor noi pierderi în etapa de contratimp individual, unde Uran se ştia, era inferior cvartetului de favoriţi. Richie Porte a fost „curăţat” în etapa a 10-a de o decizie administrativă, o penalizare de 2 minute pentru că după ce i s-a stricat bicicleta, a primit una de la un rutier al unei altre echipe.

Al doilea moment cheie: în etapa a 6-a, Contador a căzut într-un carambol colectiv şi a suferit o accidentare serioasă la umăr. Se punea chiar problema abandonului. Medicii l-au pus pe picioare, dar timp de 4 -5 etape, spaniolul nu a fost deloc în apele lui. A fost însă protejat la maxim de coechipierii săi. Totuşi în aceste etape, NIMENI nu a forţat vreo distanţare, ceilalţi favoriţi complăîcându-se în „meciuri nule”. A fost o greşeală capitală din partea celor de la Astana în primul rând, pentru că ar fi putut să în propulseze pe favoritul 3, Fabio Aru, rămas singurul adversar al lui Contador, în postira de lider.

Al treilea moment cheie: în etapa a 13-a, din cauza unei căzături colective cu 3,2 km înainte de final, şoseaua se blochează, Contador, nu cade, dar pierde secunde bune şi Fabio Aru, aflat mai în faţă termină cursa şi preia tricoul roz, cu un avans de 19 secunde în faţa spaniolului. În etapa următoare, de contratimp individual, deşi se ştia că Alberto Contador este un contratimpist foarte bun, Fabio Aru nu riscă nimic, face o cursă lamentabilă şi pierde aproape 3 minute faţă de spaniol. După această etapă, şefii Astanei consideră că Fabgio Aru nu mai are nicio şansă la locul 1, şi dau „liber” lui Aru şi colegului său Mickel Landa să se întreacă între ei pentru locurile 2-3. O mare eroare. Trebuia forţată urmărirea lui Contador, pentru că în etapele montane, oricine poate avea o zi proastă.

În sfîrşit, în etapa a 20-a (penultima) asistăm la cea mai stupidă decizie luată în ultimul timp de conducerea sportivă a unei echipe. Înainte de etapă, Fabio Aru se afla la 3:37 de Contador, iar Mickel Landa la 5:15. „Game over” oricine ar fi liderul. Se produce însă „minunea”. Contador se află în dificultate mare pe „Cima Coppi” (aşa este denumită cea mai înaltă căţărare din Il Giro), Mickel Landsa dă un atac nebunesc şi are 4 minute avans faţă de spaniol şi posibile şanse de a trece în faţa lui, când mai sunt cţiva km până la finish. În acest moment, conducerea Astanei îi spune „stop” lui Landa şi decide ca Fabio Aru să forţeze câştigarea etapei. O decizie incredibilă, mai ales dacă ţinem cont de faptul că Landa s-a dovedit în ultima săptămână mai puternic decât Aru. Frânarea lui Landa se dovedeşte catastrofală. Aru deşi câştigă etapa, nu a rulat conform aşteptăriloe, Contador a avut o mică reveniore şi italianul i-a luat doar 2 minute şi 25 de secunde, şi spaniolul nu mai putea pierde Il Giro. Dacă Landa era lăsat să forţeze în continuare, nu putem spune 100%, dar 80% avea şanse să recupereze totul şi pentru cîteva secunde să preia tricoul roz. O eroare care a împiedicat o posibilă urişăr răsturnare de situaţie. Ultima etapă, de plat 100% nu a mai contat. Mickel Landa nu a avut deloc cuvinte de laudă pentru şefii săi şi se pare că o despărţire la finalul sezonului este inevitabilă.

Tricoul roz – clasamentul general

1. Alberto Contador (Tinkoff-Saxo) – 88:22:25
2. Fabio Aru (Astana Pro Team) + 1:53
3. Mikel Landa (Astana Pro Team) + 3:04
4. Andrey Amador (Movistar Team) + 8:10
5. Ryder Hesjedal (Team Cannondale-Garmin) + 9:52
6. Leopold Konig (Team Sky) + 10:41
7. Steven Krudswdk (Team LottoNL-Jumbo) + 10:53
8. Damiano Caruso (BMC Racing Team) + 12:08
9. Alexandre Geniez (FDJ) + 15:51
10. Yuri Trofimov (Team Katusha) + 16:14

Tricoul roşu – clasamentul pe puncte

1. Giacomo Nizzolo (Trek Factory Racing) – 181 puncte
2. Philippe Gilbert (BMC Racing Team) – 148 puncte
3. Sacha Modolo (Lampre-Merida) – 147 puncte
4. Elia Viviani (Team Sky) – 144 puncte
5. Nicola Boem (Bardiani-CSF Pro Team) – 127 puncte

Tricou rezolvat în ultima etapă

Pe parcursul turului, top 5 a suferit numeroase modificări, locul 1 fiind decis în ultima etapă. Nizzolo şi Modolo trebuiau să se dueleze în ultima etapă pentru câştigarea tricoului roşu. Nizzolo a punctat, lui Modolo nu i-a reuşit mai nimic, el fiind întrecut şi de Gilbert.

108 rutieri au obţinut puncte. De menţionat că pe locul 17 în acest clasament, cu 57 de puncte s-a clasat Eduard Grosu, iar Ţvetcov, cu 20 de puncte a venit pe locul 46. Atât Ţvetcov, dar mai ales Grosu au lăsat în spate rutieri cu nume grele şi cu multe performanţe în spate. Dacă ar mai fi fost lăsat într-una sau două evadări, Grosu prindea top 10 fără probleme. Din păcate, indeciziile plutonului din mai multe etape şi erorile conducerii celor de la Nippo-Vini Fantini, l-au privat pe Grosu de un rezultat mult mai bun.

Tricoul albastru – clasamentul căţărătorilor

1. Giovanni Visconti (Movistar Team) – 125 puncte
2. Mikel Landa (Astana Pro Team) – 122 puncte
3. Steven Krudswdk (Team LottoNL-Jumbo) – 115 puncte
4. Beñat Intxausti (Movistar Team) – 107 puncte
5. Fabio Aru (Astana Pro Team) – 80 puncte

Visconti a primit cadou „tricoul albastru” de la Astana

Italianul Visconti este cel mai bun căţărător din Il Giro 2015. El nu ar fi câştigat însă tricoul albastru dacă nu ar fi fost acea decizie stupidă a şefilor de la Astana, la care ne.a referit mai sus. Mickel Landa dacă nu au fi fost frânat din înaintarea lui, ar fi trecut primul pe ultima căţărare din etapa a 20-a şi ar fi plecat el acasă îmbrăcat în albastru. Se poate spune că Visconti a primit un cadou de la şefii Astanei. În clasamentul căţărătorilor au punctat 67 de rutieri. Pe locurile 59-67, cu un singur punct se află şi românul Serghei Ţvetcov.

Tricoul alb – clasmentul tinerilor rutiei

1. Fabio Aru (Astana Pro Team) – 88:24:18
2. Davide Formolo (Team Cannodale-Garmin) + 1:51:46
3. Fabio Felline (Trek Factory Racing) + 1:54:04
4. Sebastian Henao (Team Sky) + 2:37:35
5. Kenny Elissonde (FDJ) + 2:45:04

Fabio Aru un „tricou alb” autoritar

Fabio Aru s-a instalat din etapa a V-a pe poziţia de lider în clasamentul tinerilor şi de atunci nu a mai cedat „tricoul alb”. Încă din etapa a 7-a se ştia că nu poate fi detronat, pentru că avea peste 40 de minute faţă de ocupantul locului 2 şi bine peste o oră faţă de restul concurenţilor. Totuşi, dacă numai în top 5, distanţa între lider şi locul 5 este mai mare de 2 ore, acest lucru nu este deloc îmbucurător. Pentru că înseamnă fie că tinerii rutieri nu au avut un comportament bun în cursă, fie au fost utilizaţi pentru „servicii” şi protecţie. Iniţial, au fost 46 de rutieri în clasamentul tinerilor până în 25 de ani. Au terminat cursa 38. Eduard Grosu ocupă în acest clasament locul 34 şi este la 5 ore şi 52 de minute de lider.

Premiul TV (sprinturi intermediare)

Marco Bandiera (Androni Giocattoli-Sidermec)

Premiul combativităţi:

Philippe Gilbert (BMC Racing Tour)

Premiul „Fuga Pinarello” (cei mai mulţi km în evadare)

Marco Bandiera (Androni Giocattoli-Sidermec)

Performanţă majoră a românilor Grosu şi Ţvetcov

Eduard Grosu (Nippo-Vini Fantini) şi Serghei Ţvetcov, au fost rutierii rutierii români care au participat în premieră în Turul Italiei. Am avut a doua participare din istorie într-un Grand Tour, prima fiind în 1936, când 4 români au luat startul în Turul Franţei. Se poate spune că Grosu şi Ţvetcov au realizat o mare performanţă prin faptul că au reuşit să termine turul. Pentru nişte rutieri trecuţi de puţină vreme la profesionism, şi care sunt în primul an de activitate la echipe Pro Continentale („liga a II”-a), terminarea Turului Italiei reprezintă o performanţă majoră. Din 197 de rutieri câţi s-au aliniat la start (163 au terminat cursa), Ţvetcov s-a clasat pe locul 139, iar Grosu pe locul 150. Locurile în sine sunt foarte slabe, dar nu reflectă valoarea celor doi. În primul rând, fiind debutanţi în Il Giro şi rutieri noi la echipele lor, ei avut avut mai mult sarcini de protejare, de alimentare şi de corecţie a vedetelor echipelor lor. În cazul lui Grosu, care este sprinter de meserie, clasarea este chiar normală, de regulă sprinterii terminând dincolo de locul 100. Elia Viviani a terminat pe 125, Sacha Modolo pe 126, Moreno Hofland pe 136, Giacomo Nizzolo pe 137, Luka Mezgek pe 138 – asta ca să dăm doar exemple cu sprinterii cei mai puternici. Andre Greipel, Juan Jose Lobato, Michael Matthews, Alessandro Petacchi s-au retras pe parcurs, pentru a nu se consuma prea mult în vederea Turului Franţei, primii trei având drept obiectiv câştigarea uneia sau două etape din cele 7 pentru sprinteri. Mai trebuie să spunem că atât Grosu, cât şi Ţvetcov ar fi meritat să fie trimişi în evadare de cel puţin încă de două ori (au fost trimişi o singură dată). Amândoi când au fost în evadare au câştigat sprintul intermediar , Grosu a mai câştigat un sprin intermediar şi „din pluton”. Este inexplicabil de ce Grosu nu a fost folosit şi la alte două etape cu final pe plat, mai ales după accidentarea şi ieşirea timpurie din cursă a primului sprinter a celor de la Nippo, Daniele Colli. Trebuie să mai subliniem că Grosu a terminat o etapă pe locul 5, şi alte două pe locurile 12 şi 14 (ultima etapă). Un top 5 şi două top-uri 15 pentru un debutant, reprezintă un rezultat fantastic.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.