Drum bun, la întâlnirea cu Ştefan!

În foaierul Teatrului Ţăndărică, ce a devenit neîncăpător, lumea teatrală s-a adunat astăzi pentru o ultimă întâlnire cu Mihaela Tonitza Iordache. Au venit să-i aducă un pios omagiu actori, regizori, teatrologi, profesori, dar şi studenţi, prieteni. Flori, lacrimi, lumânări, tristeţe.
În acest ceremonial, în care cortina se trăsese de fapt, se auzea, din fundal, glasul lui Ştefan Iordache, parcă mai trist decât oricând, cântând „Iubirea mea,/ Sunt un trecător prin această viaţă/ Nu ştiam că te iubesc atât…”.

George Banu
A făcut alegeri definitive în viaţă

„Mihaela a fost omul unei vocaţii: iubirea pentru Ştefan, care a încarnat pentru ea în mod egal Viaţa şi Teatrul. De aici provin împlinirea şi drama Mihaelei. A fost un profesor respectat, un director de teatru recunoscut pentru minunatele ei adaptări. Locul ei a fost unul izolat şi singular, cel al unei persoane care a făcut alegeri definitive în viaţă. A ştiut să iubească, asemeni marilor eroine ale dramaturgiei. Succesul şi gloria nu au schimbat-o.”

Mitică Popescu
Dragoste dincolo de bine şi de rău

„Mi-e greu să găsesc fie şi câteva cuvinte. O mare artistă care a dat tot timpul dovada unei exemplare demnităţi profesionale şi umane. Am fost colegi la Teatrul Mic. Cu demnitate, cu nobleţe, a avut groază de ratarea teatrului românesc în vremuri de restrişte. Mihaela era genul de femeie căreia i-a fost greu să trăiască singură, fără Ştefan, şi o înţeleg perfect. Cu el şi-a împărţit bunele şi relele vieţii. Ştefan a reuşit să se facă iubit dincolo de bine şi de rău, de o femeie care l-a admirat, l-a sprijinit, l-a ajutat, uneori uitându-se pe sine. Mihaela ne-a arătat cum e să iubeşti teatrul, cum e să iubeşti un bărbat.”

George Mihăiţă
Au fost suflete pereche

„M-a impresionat foarte mult dispariţia Mihaelei Tonitza la un timp relativ scurt de la moartea lui Ştefan Iordache. La înmormântarea lui, pe coroana adusă de ea scria: «Aşteaptă-mă. Voi veni». Nu mi-aduc aminte dacă erau chiar aceste cuvinte, dar ăsta era sensul. S-ar părea că şi-a dorit plecarea. A fost un semn de mare roman de dragoste. E trist şi este, totuşi, frumos. Era un om de mare inteligenţă şi de un rafinament ieşit din comun. A fost o completare extraordinară pentru Ştefan Iordache. Au fost suflete pereche.”

Raluca Tulbure
Mi-a fost o bună prietenă

„Doamna Tonitza a făcut extrem de mult pentru Teatrul Ţăndărică, stând 16 ani la cârma lui. A dat o orientare modernă, dar cel mai mare merit a fost acela de a crea secţia de studii superioare pentru marionetişti. Este un lucru cu care noi ne mândrim. Era un om minunat, cu un suflet generos. S-a zbătut foarte mult pentru oamenii din teatru. Pentru mine a însemnat un alt drum în viaţă. Am venit aici în urmă cu 20 de ani datorită dânsei şi atunci când am avut momente grele în viaţă mi-a fost alături. A fost, probabil, mama pe care am pierdut-o mult prea devreme. În aprilie s-ar fi împlinit 40 de ani de la căsătoria cu Ştefan Iordache. Au regretat toată viaţa că nu au avut un copil. A avut nenumăraţi discipoli, a înţeles personajele umane. A iubit teatrul, act cu act. Acum cred că, acolo sus, este împăcată.”

Ion Toboşaru
O erudiţie vibrantă

„Mihaela a fost un profesor de excepţie cu o reală cultură, pe care a transmis-o studenţilor care au admirat-o şi au respectat-o. A condus doctoratele de specialitate cu exigenţă şi bună prietenie cu tinerii care au aspirat la titlul de doctor în domeniul Teatru. Dincolo de activitatea didactică prodigioasă, conversaţiile cu Mihaela erau marcate de sensibilitate şi forţă emotivă. Mihaela rămâne pentru mine o prezenţă spirituală peste care nu se va aşterne uitarea. Ea rămâne, cu profilul ei spiritual, în palpitul inimii mele şi ale noastre, celor ce o iubim! Îngerul i-a oferit Mihaelei destinul ei ideal"

Călin Octavian Mocanu
A fost un Om

„Am preluat funcţia de director al Teatrului Ţăndărică de la Mihaela Tonitza Iordache. Am văzut atunci cât de bun manager a fost. Unul dintre cei mai importanţi directori, cu o activitate senzaţională, atât din punct de vedere estetic, cât şi managerial. Ea a dus acest teatru pe culmi, conferindu-i o cotă de piaţă incredibilă la vremea aceea, obţinând numeroase premii naţionale şi internaţionale. A iubit realmente animaţia, a reuşit să creeze festivalul acestei arte în România, să ducă teatrul la marile festivaluri internaţionale. În condiţiile manageriatului din sistemul de stat, a reuşit să găsească soluţii, să fie flexibilă, să folosească cu inteligenţă legile. În teatru cunoştea pe toată lumea, de la vlădică la opincă, prinzând astfel întotdeauna pulsul exact. A ştiut ce vrea şi a reuşit ce-a gândit. Şi, mai ales, a fost un Om.”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.