Efectul Cobra

La începutul secolului XX, în timpul regimului colonial britanic, în India urbană crescuse foarte mult populația de cobre, rezultând un mare risc pentru populația umană. Guvernatorul de atunci al Indiei a instituit un sistem de recompense bănești pentru exterminarea cobrelor. O vreme, ideea a funcționat. Numai că băștinașii au început să crească șerpi cobra, pentru a obține mai mulți bani din recompense de la naivii colonialiști. Rezultatul a fost că, într-un timp relativ scurt, numărul cobrelor s-a dublat față de cel inițial. Sistemul de recompense plătite de stat nu numai că nu a funcționat, dar a adus consecințe negative mult mai mari. De atunci, acestei istorii i s-a spus Efectul Cobra.

În ultima vreme, sistemul bancar din România plătește profesori de economie, analiști, politicieni și ONG-uri pentru a idealiza libertarianismul pieței și pentru a diaboliza „populiștii“ care vor un pic de ordine și de reglementare în domeniul aberantelor costuri ale creditării în raport de dobânzile la depozitele bancare*. De asemenea, la ordinul BNR, bancherii insistă ca simplii particulari să se educe financiar și să își asume consecințele semnării unor contracte, chiar și când acestea ar fi expresia unor practici înșelătoare sau ar fi virusate de abuzul de putere economică a băncilor. Pentru a proba cât de fraieri sunt simpli particulari că le cumpără produsele și serviciile, bancherii apelează la aceeași așa-ziși experți economici care, în excesul lor de zel, au ajuns să teoretizeze nu numai că simpli particulari nu au nevoie de protecție legală și judiciară (în timp ce băncile, da), ci chiar că o asemenea protecție este interzisă de „principiul“ libertății nelimitate a pieței. Oamenii simpli, după această teorie, nu au decât să se educe singuri și, în acest fel, vor fi autoprotejați. Pe această linie de „gândire“, când profesorii de economie și bancherii merg la medic sau farmacist, ar trebui să fie educați în medicină și farmacie, iar protecția față de malpraxis sau față de efectele adverse ale medicamentelor ar trebui să fie interzisă, căci piață e liberă.

Oamenii, atât de needucați financiar cum sunt pictați de năimiții bankerilor și de enoriașii lui Manole, au început să înțeleagă însă că piață bancară nu este deloc concurențială și mai ales că, în domeniul bancar de fapt nu există piață. Există câteva milioane de clienți bancari care trebuie să accepte monopolul a 10-15 bănci care atrag depozite, acordă credite și efectuează plăți după reguli stabilite cartelar de ele însele, sub controlul și supravegherea BNR. Un asemenea ambient le asigura băncilor și câștiguri de cazino, și „afaceri“ sigure – împrumuturi acordate statului sau cu garanția statului (Programul Prima casă), depozite cu dobânzi de 30 de ori mai mici decât dobânzile la depozite, obligativitatea operațiunilor bănești prin bănci, salvarea de la faliment prin achiziții aranjate între jucătorii de pe „piață“ sau prin confiscarea depozitelor.

Rezultatul acestei conștientizări – oamenii și firmele își pierd masiv încrederea în bănci și evită să ia credite (Programul Prima casă, singurul care mai merge cât de cât, e pe cale de dispariție). Mai mult de 20 de miliarde de euro din depozite băltesc, nimeni fiind interesat de ele.

În plus, oamenii chiar au început să se educe financiar. Dar și juridic. Ce constată ei, pe zi ce trece? Că băncile înșală, abuzează, se judecă mai înverșunat decât orice altă entitate (au peste 300 de mii de dosare pe rolul instanțelor), execută silit, fără noimă și fără milă, și își vând debitorii colectorilor de creanțe (rezultând alte 1,1 milioane dosare, „dedicate“ executărilor silite), își izgonesc debitorii prin listarea în Biroul de credit, aruncându-i în brațele cămătarilor legalizați ca ifn-uri (peste un milion de astfel de debitori rejectați de bănci sunt clienți ai IFN-urilor), practică dobânzi nelimitate, dobânzi care sunt cu atât mai mari, cu cât debitorul este mai sărac, fac lobby politic și tehnocrat agresiv, aranjează trenduri judiciare favorabile lor (seminariile de la Sinaia fiind deja un mit distrugător pentru orice credibilitate a luptei judiciare a băncilor contra consumatorilor) s.a.m.d.

Toți acești oameni evita băncile și își sfătuiesc toți apropiații să evite băncile.

Când platformele blockchain vor fi adaptate depozitului de lichidități, împrumutului de la egal la egal și plăților online fără intermediere bancară, va fi nu începutul sfârșitului pentru bănci, ci chiar sfârșitul. Lumea e deja pregătită pentru o eră fără bănci.

Acesta este efectul Cobra pentru bănci. Nu scapă niciuna.

Un exemplu bun de lipsă totală de înțelepciune a recompenselor statale pentru o anumită activitate este Programul Prima casă. Deși a avut unele efecte bune la început, acestea au fost marginale. Continuarea după 2012 a acestui program a fost exact greșeala făcută de guvernatorul Indiei în istoria Efectului Cobra. Dezvoltatorii imobiliari au construit prost, ieftin, nesigur, vânzând case scumpe destinatarilor programului, oameni cu venituri reduse. Toate casele au redevenit inadmisibil de scumpe sub efectul presiunii acestui program, iar beneficiarii programului încep deja să resimtă triplarea robor (chestie care a rezultat din alinierea cartelară a celor 10 bănci care dau cotații robor, și nu din „legea“ cererii și a ofertei). Vor fi multe falimente în domeniu, chiar de anul acesta. Între timp, portofoliul de credite acordate de bănci s-a concentrat în mod halucinant în două „produse“: credite acordate statului și credite garantate de stat, ca pe vremea comuniștilor; mai mult de 92% din totalul creditelor este reprezentat de aceste produse. Când aceste două cobre vor dispărea natural, de unde vor mai scoate recompense băncile și dezvoltatorii? Vor aștepta alte idei crețe de la guvernatorul Manole?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.