ENERVANT (23)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz –ENERVANT(…) adică Vocalize în si bemol minor. Apărută la Editura Junimea în 2020

54.

Vineri, ziua

Încă de dimineață îi trece orice poftă de Iudith: el s-a sculat, ca de obicei, la șase și jumătate, a folosit primul baia, de data asta a trebuit să pregătească el micul dejun copiilor – plus că mai greu a fost cu trezitul lor! – în timp ce și-a aprins prima țigară, și-a mai verificat biletul cu prioritățile concrete urgente, la opt și jumătate s-a pus în geam (după perdea, desigur): tinerii jurnaliști își savurau începutul zilei pe terasa localului de vizavi, mașina lui Iudith se afla în fața casei. Și la nouă mașina lui Iudith era tot în fața casei. Enervant! Să te încurci cu o asemenea ființă? S-o sune? Sau să plece pe jos la cabinet? În mod sigur, dacă va pleca pe jos, după două minute va veni și Iudith. Nu degeaba orice ieșire din casă îi provoacă întotdeauna disconfort. (Ca să nu spunem chiar frică…) Își aprinde a patra țigară, își sună soția, nu, medicii nu au ajuns încă în rezerva ei, între timp Iudith claxonează, Doamna îi spune…, îl liniștește, dar îi amintște că trebuie să…, Iudith claxonează. „Iartă-mă, sunt deja în întârziere” îi spune. „Ai chemat un taxi?” Gustav întrerupe convorbirea. La ora nouă și douăsprezece minute Maestrul apare în prag.

Telefonul vibrează în buzunar. După mai multe apeluri pierdute, ultimul este de la Lutzi. Lutzi e om serios, el nu sună decât atunci când chiar are ceva de spus. Lui Lutzi e indicat să-i răspunzi:

– Ai văzut pe Canal 99?

– Să fi văzut ce?

– Păi, că pe la patru și douăzeci de minute ar fi oprit în fața casei tale o mașină neagră și că ai primit trei indivizi înăuntru.

– Ce indivizi?!

– Și alte posturi au preluat imaginile și, de atunci, numai despre asta se discută.

– Ce indivizi?! La ora care spui tu, eu dormeam.

– Când ai vreme, uită-te și tu pe orice canal, că se tot dau acele imagini. Iar după o oră, cei trei au ieșit și au plecat. Și asta apare în film.

– La ora aia eu dormeam!

– Păi, că și tu apari în cadru. Chiar și câinele! Le dați drumul la venire și îi conduceți la plecare.

– La ce oră spui că au avut loc toate astea?

– Nu eu spun, imaginile difuzate spun.

– Și apar și eu pe film?!

– Și tu, și Miky.

Între timp, jurnaliștii năpădesc cu microfoanele și cu camerele lor: „Este adevărat că…?”, „Cine au fost…?”, „De ce la o oră atât de neobișnuită…?”, „A fost chiar atât de urgent sau, mai degrabă, a fost o vizită de care nu trebuia să se știe?”, „Misterioșii vizitatori au fost chiar persoanele importante sau doar niște mesageri?…”, „De care parte a dosarului BOSALA au fost acești oameni?”

Maestrul Doctor Gustav R. Propp vrea să-și facă cărare printre jurnaliști, vede că nu poate, așa că-i întreabă, în timp ce încearcă să ajungă la mașina lui Iudith:

– Voi chiar credeți că pot să răspund la o sută de întrebări deodată?

Ajuns lângă mașină, Gustav constată că interesul presei a sărit brusc de la dosarul BOSALA la cu totul altceva: „Ce rol are domnișoara stagiară în viața dumneavoastră?” le acoperă vocea celorlalți o fetișcană pistruiată.

E o întorsătură care-i convine Maestrului: o știre din domeniul cancan nu este decât o știre cancan.

– Același rol pe care-l are și domnul stagiar, le răspunde, arătând spre Relu aflat – slavă Domnului! – pe bancheta din spate.

– Să știți că nu ne puteți păcăli atât de ușor! strigă domnișoara, agitând microfonul inscripționat chiar cu sigla TV CANCAN.

– Nici nu intenționez să vă păcălesc, doamnă!

– Domnișoară! îl corectează pistruiata.

– Păi, nici domnul stagiar din mașină nu este căsătorit, dar nu i se spune domnișor! face Maestrul zâmbind larg, în timp ce urcă, în sfârșit, în mașină. Dă-i drumul! îi ordonă fetei.

Iudith reușește cu greu să scoată mașina prin mulțimea de reporteri care continuă să se înghesuie spre automobil, strigându-și întrebările. Uitându-se în urmă, Gustav vede mișcându-se perdeaua dela fereastra din hol. Masca obișnuită îi înlocuiește zâmbetul: copiii au plecat la școală, cine este în casă? Cine? Să se întoarcă să vadă e imposibil, orice pretext ar găsi! Faptul că Miky stă de strajă cu labele din față sprijinite de zăbrelele gardului îl liniștește și nu prea. O fi rămas ușa întredeschisă și s-a făcut curent sau… sau e cineva în clădire? Gustav nu lasă niciodată ușa deschisă, e drept că ziua n-o încuie, atât timp cât dulăul e acasă, însă în cazul acesta… Ce se întâmplă în reședința cu „bârlogul căptușit cu nerușinat de multe obiecte de patrimoniu”? „Dacă s-a putut înscena că la patru și nu știu cât, am primit musafiri, atunci totul este posibil!” Asta nu mai este doar enervant, asta-i de-a dreptul înfiorător! Enervare de gradul III.

N-a apucat să întrerupă convotbirea cu Lutzi și părăsind vacarmul făcut de jurnaliști (niște tineri ce dau impresia că-și fac meseria asemenea unei dispute sportive), aude vocea socrului său:

– Să știi că până și scena de acum din fața casei tale o pot urmări în clipa asta live pe ecran.

– Acultă, Lutzi, nu vrei să treci pe la noi și să-ți aștepți acolo fata, ca un tată grijuliu ce ești?

– Fiica mea, slavă lui Dumnezeu! m-a sunat acum două minute. E mai veselă ca oricând.

– Când sosește acasă?

– Mă duc imediat după ea. Medicii m-au asigurat că n-a fost decât o simplă cădere nervoasă. Știi ce frică îi e de doctori… Numai că nu mi-au spus că a fost o „micuță criză de isterie”… Până-i fac formele de ieșire, voi fi și eu acolo.

– Mulțumesc, Lutzi! Și vezi ce mai e pe la noi acasă! Copiii sunt la școală. Cel puțin așa sper. Te rog frumos, când ajungeți acasă, anunță-mă!

– Tu iar îți faci griji pentru orice…, când n-ai de ce! Măcar acum ai alte situații la care… la care să te… să te gândești…

Între timp, au ajuns la tribunal. Drumul a fost iarăși prea scurt: Gustav și-a planificat la ce să se concentreze în mașină, iar mișcarea perdelei i-a acoperit toate gândurile.

– Unde mergem? întreabă Iudith. La Cabinet sau la Tribunal?

– Te rog să mă ierți că te-am tras după mine în mocirla asta!

Iudith nu pare deloc îngrijorată din cauza momentului cancan declanșat de pistruiată. Chiar râde:

– Proasta aia se vede că n-are și ar vrea! N-ați văzut-o? Fiecare pistrui îi e acoperit de două coșuri! Cine s-ar atinge de un asemenea ten?

– „Fiecare pistrui îi e acoperit de două coșuri?” Fix de câte două? Ai numărat tu câte coșuri are?

– Tu, îl întreabă stagiara pe stagiar, tu te-ai pupa cu ea?

– Brrr! face Relu și râd amândoi.

Când ies din mașină și urcă treptele tribunalului, toți trei își pun iarăși figurile cele mai neutre și evită orice discuție. Dar aici e mai greu decât în fața casei: acolo au fost trimiși tinerii, aici reporterii sunt mai profesioniști. Desigur nu figurile cele mai cunoscute de pe micul ecran, acelea vor monopoliza comentariile pe baza materialului adus de pe teren. Totuși, din păcate, aici interesul nu mai este pentru mica bârfă. Toți vor amănunte despre vizitatorii de noapte. Unii pretind că i-au și identificat, dar părerile sunt împărțite: nu toți susțin că au identificat aceleași personaje. Un lucru este mai mult decât sigur: afacerea BOSALA nu mai constituie o simplă curiozitate, ci o problemă de stat care a transgresat granițele, jurnaliștii și carele de transmisie venind din foarte multe țări. Și în interiorul clădirii se află mult mai multă lume ca de obicei și câțiva jandarmi sunt postați pentru a supraveghea ordinea. „Dar pentru astăzi nu este anunțat nimic despre <Cazul ADAM!>” își spune Maestrul și intră în încăperea sa.

„De fapt, gândește, n-am venit aici decât din conștiinciozitate și… și din inerție! Pentru cele câteva înfățișări de astăzi – nu mare lucru – sunt suficienți oamenii mei, puteam să rămân acasă, să-mi văd de ale mele și să las toată gloata asta să mă aștepte cât vrea.” Este pentru prima oară în toți acești ani când lui Gustav îi trece prin cap că ar fi posibilă și o singură zi când, fără o cauză specială, să nu-și petreacă dimineața „la datorie”.

– Deci, totuși n-ați plecat la Ministerul de Externe?!

– Ba, da! Nu vedeți că am plecat!

„Să ignori o asemenea invitație… ca o citație! Maestrul e mare!” șoptesc cei de față.

„Să nu mă deranjeze nimeni! Dar absolut nimeni!” i-a spus secretarei și știe că se poate baza pe cerbicia ei. Iar, la nevoie, va sta scut și veteranul Perce. Nu va intra nimeni, dar el habar n-are ce să facă. Nici asta nu i s-a întâmplat până atunci: întotdeauna a fost îngrijorat că nu va izbuti să facă tot ce și-a propus, că nu va avea vreme pentru toate. De acolo îi și vin enervările, i-a spus psihologul, doctorul Rakovski, „nervozitatea vine din lipsa de răbdare, or conștiinciozitatea dumneavoastră vă face să fiți într-un permanent stres că nu veți dovedi la timp tot ce v-ați propus”.

Gustav trebuie să recunoască profesionalismul psihologului, care doar în două ședințe a reușit să-l cunoască, să-i vadă adevărata față din spatele măștii. Totuși, nici la Rakovski și nici la psihanalist n-are de gând să mai meargă vreodată: oricât ar fi aceia de discreți, intratul în cea mai profundă intimitate a sa este pentru cineva cu mască un lucru insuportabil. Își stinge cea de a șasea țigară din ziua aceasta și și-o aprinde pe cea de a șaptea. Își verifică agenda telefonului: nu, Lutzi n-a sunat încă. Telefonul îl enervează și chiar și când este pe mute și vibrează aproape necontenit. Îl scoate din buzunar și-l pune pe masă. Dar acolo e și mai enervant, vibrând, aparatul se tot lovește de tăblia biroului. Îl ia din nou în mână: socrul n-a sunat încă, dar printre apeluri sunt și câteva de la numere nesalvate. Asta îl face să se simtă iarăși în scorbură. De atâtea probleme, a și uitat de coșmar, a uitat, însă acesta îl macină în subconștient asemenea unei boli care roade deocamdată fără să producă semne vizibile. Deocamdată!

Cum de s-a mișcat perdeaua când n-a mai fost nimeni în casă? Ori când ar fi trebuit să nu fie nimeni în casă? Întrebarea este întreruptă de secretară. Dacă a intrat peste interzicerea fermă de a nu-l deranja sub niciun motiv, înseamnă că are să-i transmită ceva extrem de important. Plus că a uitat să-și ia calmantul. O să-l ia imediat ce va rămâne iarăși singur. Până atunci, își aprinde a opta țigară. Pachetul e aproape gol. Noroc doar că Maestrul este un om prevăzător și are țigări și aici și în Biroul de Avocatură de vizavi. Pentru asemenea momente! Dacă secretara a intrat peste interzicerea fermă de a nu-l deranja sub niciun motiv, înseamnă că are să-i transmită ceva extrem de important. În creierul lui Gustav au început să urle mai multe alarme: Soția? Copiii? A fost spartă casa? Cât pot să reziste bieții nervi? Nimic din toate astea, dar într-adevăr are să-i comunice un lucru important. „Foarte important! Femeia îi vorbește în șoaptă și la ureche, iar din apropiere, din gura ei, Gustav e năpădit de miros de țigări nu foarte fine. Foarte important! Cineva vrea să-i vorbească despre AFACERE. Nu n-a spus cine este”. AFACEREA este numele de cod al dosarului SABOLA pentru una dintre părți. CHESTIUNEA este parola folosită de cealaltă parte. Chiar dacă le-a tăiat-o scurt și „locotenent-colonelului Rodriguez” și „doctoruluiWaiss” la auzul acestor două cuvinte, secretara are liber să-l deranjeze oricând. Așa că-i face legătura și îl lasă singur.

Și Gustav chiar se simte singur. Prin telefon află că nu trebuie să-i mai fie frică de apelurile „locotenent-colonelului Rodriguez”, acela n-o să-l mai sune. AFACEREA va fi strămutată într-o țară neutră și mandatul Doctorului Propp încetează. Și, mai adaugă vocea, s-a decis ca Domnul Doctor să-și primească onorariul, deși este evident că n-a fost foarte fidel celor ce l-au angajat. Așa ceva nu-l poate enerva pe Gustav: stinge țigara și bea un pahar de apă. Nu e deloc sigur că mesajul primit este și oficial. Nu așa se începe o colaborare și nu așa se încheie un contract. Dar secvența se repetă după doar câteva minute: de data aceasta, din partea CHESTIUNII i se comunică sec încetarea colaborării și de cealaltă parte; nici „doctorul Waiss” nu-l va mai deranja; având atâtea implicații majore, procesul va fi preluat de o înaltă instanță internațională, iar în urma unor zvonuri punctuale, s-a hotărât să fie angajată o altă casă de avocatură.

Maestrului nu i s-a întâmplat niciodată ca echilibristica în apărarea ambelor părți să nu-i reușească, dar e drept că nici n-a compărut vreodată la un asemenea nivel. Faima și-o câștigase pas cu pas, până să ajungă să câștige mari dispute, chiar și două cauze unde au fost implicate personalități din state diferite. De aceea a și fost ales pentru SABOLA. Sigur, faptul că a acceptat ambele părți nu este un lucru nici moral și nici legal. Dar la nivelul acesta, este exclus ca acest lucru să fie recunoscut și atacat public. Pe asta s-a bazat. Mai ales că hârtiile au fost făcute, bineînțeles, pe două case de avocatură diferite. Da, dar tonul cu care a fost abordat nu lasă dubii că ambele părți i-o vor plăti și că o vor face nu prin acțiuni în instanță! Nu prin instanță, fiind evident că niciun înalt oficial nu va recunoaște că a angajat pe cineva care a jucat la două capete. „Plata” în afara instanței este greu de anticipat și cu atât mai dificil de prevenit.

Pentru a-și abate gândurile, Gustav se așază și scoate din portofel biletul cu prioritățile concrete urgente, dar nu se poate concentra. În timp ce-și ia calmantul, sună telefonul: Lutzi. Socrul e vesel, au ajuns acasă, „Nu, fii liniștit, totul e în cea mai perfectă ordine! Dacă sunt urme că a fost cineva în casă? Cine să fi trecut de Miky? Gustav, ascultă-mă, acum vorbesc foarte serios, nu-ți mai băga în cap atâtea griji că n-ai să le mai poți duce multă vreme! Vorbesc foarte serios! Da, am deschis televizorul. Nu, nu se vorbește despre nicio strămutare a procesului. Se tot fac ipoteze în legătură cu oaspeții tăi de la mijlocul nopții!”

„Dar dacă cele două apeluri recente n-au fost decât o simplă intoxicare? Simplă? Simplă sigur n-a fost: au fost amintite și parolele, au fost numiți și foștii (?) mesageri.” Gustav simte că se petrece ceva straniu: presa internațională (!?) a rămas în oraș, chiar și în clădirea tribunalului, deși nu s-a comunicat nimic pentru ziua de azi în legtură cu dosarul SABOLA! „Să stăm și să încercăm să gândim logic! Jurnaliștii sapă adânc, emit tot felul de ipoteze, anunță știri false și știri adevărate, dar nimeni nu a făcut vreo aluzie nici la strămutare și nici la o eventuală duplicitate a Maestrului Doctor Gustav R. Propp. Și ce subiect gras ar fi acesta și câtă gălăgie ar provoca!”

Gustav percepe o apăsare în piept și totodată și răsuflarea fierbinte în ceafă – a diavolului ori a celui ce-l împinge tot mai adânc în scorbura ce se îngustează pas cu pas. Și – culmea! – Gustav nu simte nici cea mai mică dorință de a se opri din marșul spre hău, ci, chiar din contră, parcă el este cel ce dorește să înainteze tot mai adânc. „Poate de aceea nici n-am fost capabil, timp de aproape o săptămână, să găsesc ieșirea din copac: pentru că nici n-am dorit să ies, chiar dacă n-am fost și nu sunt conștient de asta!”

„Să le luăm pe rând, să începem cu începutul: așadar, trei șmecheri, Sala, Boca și Lăbău – și n-ar fi deloc exclus ca printre ei să fi fost pitit și Portal – au creat o structură multinațională piramidală sub forma unei pânze de păianjen în care au reușit să atragă mii de persoane fizice și juridice. Ba chiar și guverne.Și nu este greu să ne imaginăm că Portal, constatând dificultatea majoră în care se afla regimul din țara sud-americană unde s-a aciuiat, să se fi furișat până la vârful acelui stat în plină criză economică și politică și să fi sugerat ca pe o soluție de redresare participarea la acest joc creat hăt departe. La rândul lor, Boca, Sala și Lăbău au fost oamenii ideali să construiască bula care, pocnind, a creat cutremurul cu epicentrul în Europa, în țara credulă unde bietul Schubkegel Adam s-a pomenit distribuit în rolul lui Romulus Dan, cel care a fost găsit principalul vinovat în vechea afacere cu droguri intrată în uitare. Doar că asta cu Romulus Dan s-a întâmplat demult și a reprezentat unul dintre primele mari succese ale Doctorului Propp. Naivul Schubkegel a căzut într-un caz infinit mai complex, unde își vedeau atacate interesele un număr foarte mare de persoane, dar chiar și țări de pe mai multe continente: cum BOSALA își trăgea numele chiar de la prima silabă a numelor celor trei proprietari inițiali și directori fondatori (dar unde nu era inclusă și prima silabă a invizibilului Portal, rămas din nou în culise), la izbucnirea scandalului, aceștia fiind coimplicați, au dat vina pe numitul Schubkegel Adam, pe care, la inițiativa lui Edi, l-au cocoțat pe fotoliul de Președinte General al structurii, cel ce a avut mereu ultima semnătură. Astfel, Afacerea BOSALA a devenit cunoscută și drept „Dosarul ADAM”. (Numele Schubkegel fiind mai greu de pronunțat.) Pornind de la experiența cazului Romulus Dan, o vreme, strategia Maestrului a fost să mute accentul pe „cine este vinovat”, amânând problema propriu-zisă a uriașei fraude.

Devenit apărătorul ambelor părți (desigur sub identități diferite), multă vreme Maestrul nici n-a apărut în instanță, fiind prezent doar prin oamenii lui, dar astfel a putut să aibă sub ochi posibilitățile de atac și dinamica strategiei ambelor tabere. Procesul Boca, Sala și Lăbău versus Schubkegel Adam a fost precedat de o anchetă pornită în două, trei și apoi opt țări diferite, anchetă ce a durat peste doi ani până ce s-a ajuns în sala de judecată. Cu fiecare nouă informație, cu implicarea fiecărui nou actor, lucrurile au devenit tot mai complicate. Propp n-a jucat în această speță pentru prima oară la două capete, dar n-a intuit nici măcar el – ci doar treptat – amploarea afacerii, întrucât de la o dispută dintre trei persoane împotriva unei a patra s-a ajuns la un conflict cu participanți de pe patru continente. Procesul propriu-zis a acaparat tot mai mult atenția mass-media, iar când a devenit material de luptă în cadrul unor guverne și între guverne diferite, când conflictul a ajuns să alinieze în spatele jucătorilor mărunți două înalte tabere opuse, SABOLA a trecut pe planul doi, implicațiile plecate de la marile pagube economice, ajungând la nivel de război politic. Arestat, bietul Schubkegel la fel ca Sala, Boca și Lăbău, aflați sub supraveghere juridică, erau citați doar ca figurile vizibile ale unei lupte unde interesele au depășit cu mult pericolul falimentului multinaționalei SABOLA. Acesta a fost și momentul când a apărut sub luminile rampei Maestrul însuși, care a reușit să pară pe față avocatul uneia dintre părți, a celei unde o partitură (măruntă) avea și țara sa de reședință. În același timp, a colaborat și cu cealaltă parte. Lucrurile au luat o asemenea turnură încât au fost preluate direct de serviciile secrete care au devenit jucătorii din spatele pieselor de șah. Tactica Maestrului a fost să amâne lucrurile, lucru ce i-a reușit încă aproape trei ani. Până ce o organizație pentru apărarea drepturilor omului a început să agite spiritele în legătură cu arestul preventiv în care suspectul Schubkegel se afla de peste patru ani. Lucrul acesta a făcut să intervină, în timpul unei campanii prezidențiale, și însuși Președintele uneia dintre marile puteri. Moment prielnic pentru contraatacul rivalilor săi. SABOLA s-a transformat din falimentul unei mari escrocherii în dispută ideologică și politică la cel mai înalt nivel.

Înțelegând că noua situație cere o nouă abordare, Gustav se sprijină de spătarul fotoliului, își aprinde o a câta țigară și analizează situația. Maestrul Doctor Gustav R. Propp este un jucător pasionat și o partidă atât de importantă, chiar dacă și periculoasă pe măsură, îi dă sentimentul că a ajuns într-adevăr printre cei mai importanți campioni. Pentru că numai marii campioni sunt admiși să lupte cu asemenea adversari.

Sună telefonul. Dacă secretara i-a făcut legătura înseamnă că iar se întâmplă ceva deosebit. În mod ciudat, nu-i i-e frică de acest apel. Să fie de vină calmantul sau conștiința că joacă un rol atât de important.

– Unde pleci? E Lutzi. Noi te așteptăm cu toții acasă. În fundal, Gustav aude și vocea lui Isabel.

– Unde plec?! Mai am de lucru aici, voi mai întârzia…

– Unde aici? Păi, te vedem la televizor!

– Unde mă vedeți?!

– La aeroport, bineînțeles!

– Știm că ai misiuni foarte importante, ia Isabel – Antigona microfonul, dar spune-ne măcar când pleci ca să nu fim neliniștiți! Soțioara ta tocmai a venit de la spital și abia așteaptă…

– La aeroport?!

– Ciudat, îl aude din nou pe socrul său, ciudat că noi tocmai te vedem cum mergi hotărât pe pistă spre avion și totodată vorbim cu tine, deși… deși te vedem în mijlocul ziariștilor cu care stai de vorbă din mers.

– Iar eu îți repet că sunt în biroul meu!

– Ciudat…

– Dar despre o strămutare a BOSALA nu se vorbește nimic?

– Nimic. Doar că afacerea, după ce a devenit virală, a ajuns pe agenda de urgență a mai multor guverne. Acum, pe postul pe care mă uit eu, BCA 28, ecranul este împărțit în patru și reporteri din mai multe țări relatează despre ce se întâmplă acolo, dar a rămas și imaginea cu tine care… care tocmai ai urcat în avion.

– Da?! Și unde naiba au spus că voi zbura?

– Asta să-mi spui tu! Reporterii lansează destinații care se bat cap în cap.

– Cum să-ți spun eu?! Repet, eu sunt în biroul meu de la tribunal. Uită-te și tu pe WhatsApp! Mă vezi? Nu recunoști locul?

– Nu știu de ce, n-am putut să te prind decât pe apel simplu.

Iarăși Isabel:

– Dacă nu poți să ne spui mai mult, noi te înțelegem, dar dacă zici că n-ai plecat cu avionul, să știi că soția ta te așteaptă acasă! Vino să stabilim pentru mâine! Ai să vezi cel mai drăgălaș membru al familiei noastre!

Gustav întrerupe legătura. Deschide televizorul din biroul său: pe BCA 28 este arătat un avion care tocmai decolează. Cam aceleași imagini apar și pe alte canale. Pune sonorul pe mute și încearcă să-și reia gândurile. Nici n-a întrebat cum se simte soția… Veștile sunt atât de absurde încât, căutând un fir logic, el, care în stare de veghe se descurcă instantaneu în orice situație, de data asta e atât de decumpănit încât constată că-și aprinde o țigară nouă, în vreme ce în scrumieră mai sunt două țigări fumegând neterminate. O întreabă prin telefon pe secretară dacă mai e lume în anticameră. „Oho! îi spune femeia, abia mai încăpem aici!” „Dar mai sunt și jurnaliști?” „Și încă câți!” Peste câteva secunde apare avocatul Benzik să-i raporteze ce a fost la înfățișarea care tocmai a luat sfârșit și la care s-a prezentat el din parte Biroului de Avocatură Doctor Gustav R. Propp. Și acolo lucrurile s-au desfășurat altfel decât era de prevăzut. Pe ecranul televizorului se transmit știrile sportive, întrerupte de o atenționare meteo de cod galben.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.