În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz – sau Cum s-a descurcat maestrul doctor Gustav R. Propp în scorbură şi ce s-a întâmplat, până la urmă, cu el adică Vocalize în Si Bemol Minor apărută la Editura Junimea Iași în 2020
46.
„Ai mare grijă, l-a dădăcit fostul său dascăl, văd că iarăși se uită la tine toată lumea ca la o statuie. Asta nu-i primejdios doar pentru că stârnește întotdeauna invidii, ci pot să se sfâr-șească pe cât se poate de rău, chiar tragic uneori… Nu, nu vreau să te sperii, dar crede-mă că așa este. Da, nu-i primejdi-os numai pentru că stârnește întotdeauna invidii, ci e primej-dios și altfel: nu uita că o statuie e admirată, dar ea nu are su-flet! Ai grijă mare să nu-ți pierzi și tu sufletul!” i-a spus mai deunăzi cu glasul său de pisălog profesorul Șorban, iar lui Gustav, cu memoria sa prodigioasă, i-au venit iarăși în minte tocmai acum aceste vorbe. De ce tocmai acum? Probabil pen-tru că, ajuns la apogeul carierei sale, acum începe coborâșul. De unde va porni coborâșul și până unde se va opri căderea, n-are cum să știe. Dar gândul acesta îl sperie. Coborâșul poate debuta de oriunde și oricând. Oboseala îl face mai speriat ca de obicei. Îl face pesimist. Doar oboseala, întrucât întotdeauna îi asigură pe ai săi că veșnicele sale griji nu țin de pesimism, ci de spiritul său prevăzător. Păi, dacă n-ar fi fost toată viața cu ochii larg deschiși, ar fi ajuns unde a ajuns? Dar acum aseme-nea raționamente atât de temeinic însușite nu-l slujesc. Sigur oboseala e de vină. A ajuns unde a ajuns, dar, iată, există și prezumția că a atins vârful și că urmează coborârea.
Gustav se scutură: nesuferitul Șorban i-a spus și „să aibă mare grijă să nu-și piardă și sufletul!” Memoria îl ajută să poa-tă reproduce exact vorbele care pot fi interpretate și altfel: nu e vorba de o scădere a prestigiului și a performanțelor, ci doar o înăsprire a sufletului, o duritate tot mai mare în relațiile cu ceilalți. Probabil la asta s-a referit Șorban: dacă va fi tot mai invidiat, iar invidia te transformă tot mai mult într-o țintă, e limpede că va trebui să se închidă în carapacea sa ca într-o fortăreață. Adică să devină imun la răutăți… Nu imun, ci arici. Cu suflet de arici. Cu suflet de statuie. Și cum statuilor nu li se atribuie că ar avea suflet… Dacă în direcția aceasta va duce așa-numita coborâre de pe vârf, atunci lucrurile nu i se par atât de grave.
Gustav se liniștește. Desigur și medicamentul își face efectul. Dar și faptul că a reușit vreme de… se uită la ceas: e ora două… și faptul că a reușit vreme de aproape jumătate de oră să bată câmpii, izolându-se de veșnicele-i îngrijorări, îl fa-ce să ațipească din nou. Bineînțeles că somnul îl duce iar în scorbura din coșmar și se pomenește exact în momentul în care a simțit cum cineva îi suflă în ceafă. Nu-i Edi. Despre Edi a aflat că e autorul acelor telefoane mizerabile. Cel puțin așa a înțeles. Iată, coșmarul n-a fost chiar de tot inutil. Dar nu Edi l-a urmat până și în coșmar: Gustav-cel-din-copac are o reve-lație – destinul e cel ce-i suflă în spate, destinul întruchipat în însuși diavolul. Multă vreme, Gustav și-a tot spus că telefoane-le acelea mizerabile aveau la capătul celălalt al firului desti-nul. Pe urmă, a fost convins că era Edi, dar asemenea apeluri l-au deranjat și mai demult, când Edi era dispărut în neant. Acum Eduard Portal, destinul și diavolul apar în același rol. Și nu numai în scorbura din copac! Iată, Maestrul a ațipit în jilțul din spatele biroului său de la tribunal și Edi stă tolănit în foto-liu și-i povestește mai departe ce și cum a fost în America de Sud. E sigur Edi Portal cel care-i vorbește. În vis, Edi Portal se află și tolănit în fotoliu, ba chiar îi suflă și în ceafă în scorbura din copac. Acolo nu are chip sau Gustav n-are cum să-i vadă fața… până ce un mușchi din stânga se transformă într-o oglindă și-l arată pe Edi – ori cine o fi – fără față. Gustav își spune că așa arată diavolul sau destinul. Păi, diavolul și desti-nul sunt una? Și ce legătură are Edi cu…
Brusc, Maestrul își aduce aminte că nu a sunat acasă pen-tru ca să anunțe că va întârzia la prânz. Vrea să ia receptorul telefonului de pe masă, dar telefonul începe el să sune și Doamna îl întreabă dacă să-l aștepte toată familia: mâncarea e caldă. Gustav se trezește și se întreabă dacă s-a trezit fiindcă a sunat telefonul sau dacă a format el numărul. Soția nu-l sună la serviciu decât dacă are să-i comunice un lucru ce nu poate fi amânat.
A apărut iarăși ceva atât de grav? Gustav s -a trezit de-a binelea, dar tot nu-și dă seama dacă a format el numărul sau dacă soția a fost cea care l-a sunat. Păi, nici nu e soția, ci secre-tara, care-l anunță că îl caută domnul Portal. „Să intre!” răs-punde Maestrul. Rotițele din creierul său se învârt repede, ca de obicei: pe de o parte, răsuflă ușurat – n-a fost soția, deci nu s-a întâmplat nimic atât de grav încât să necesite un apel atât de neobișnuit, pe de altă parte, dacă secretara l-a deranjat cu solicitarea lui Edi, înseamnă că nemernicul a reușit să-i în-moaie inima cerberului care nu se lasă deloc ușor înduplecat. „Domnul Portal nu-i aici, e la telefon!”. Asta schimbă lucrurile! Unu, că nu-i indicat să-și continue povestea la telefon și doi, cum a reușit să vrăjească secretara atât de impenetrabilă doar prin telefon, secretara care nu poate fi convinsă nici de dom-nul ministru să-și deranjeze șeful atunci când acesta nu do-rește să fie deranjat?
– Gusti, scuză-mă că nu te-am așteptat, dar minunata ta secretară poate să confirme că am fost chemat fără întârziere și a trebuit să mă duc… Așa că am să te caut acasă pe la patru! Nu, nu trebuie să te pregătești cu nimic, vin ca între vechi prieteni.
Deși rotițele din creierul Maestrului se învârt la fel de re-pede ca de obicei, nu are timp să reacționeze că Edi întrerupe convorbirea. După masă, pe la patru? Și încă acasă? În „singu-ra ordine”?! Ora patru – șaisprezece – e ora de stat în fotoliu.
Gustav simte că medicamentul nu-și mai face efectul: nici un calmant nu l-ar putea liniști în fața unui asemenea tupeu! Și, auzi, „nu trebuie să mă pregătesc cu nimic pentru că va veni ca într-o vizită între vechi prieteni!” Adică să se pregătească în ce fel? Să-l aștepte cu flori? Sau, poate, chiar cu covor roșu? Gustav se enervează tot mai tare. O să-l pună pe Miky să-l în-tâmpine! Cu dulăul n-o să-i meargă așa cum i-a mers cu secre-tara! Maestrul își scoate, în sfârșit roba și se pregătește să meargă acasă. Pe de altă parte, își spune, ar trebui totuși să-l asculte pe Edi, să afle, în sfârșit, care este rolul său în dosarul SABOLA. Da, dar nu acasă! Plus că e joi și joi între cinci și opt are program în Cabinetul de Avocatură Doctor Gustav R.
Propp. Apropo, ce s-o fi distrus în hărmălaia de acolo? Înainte de a merge la masă, va trece drumul să vadă dezastrul!
În antecameră e încă multă lume, dar Maestrul nu răs-punde la nicio interpelare, îi spune secretarei s-o anunțe pe Doamna că ajunge acasă în douăzeci de minute și celor de față că la ora cinci va fi la sediul de vizavi. Nimeni, nimeni nu poa-te să-l acosteze, nici clienții și nici jurnaliștii. Pentru că sunt atâția oameni în antecameră n-a rămas Edi acolo, își spune în vreme ce trece strada, dar, atunci, cum naiba i-a intrat sub piele secretarei, secretarei cu pielea atât de groasă?
N-are timp să-și răspundă fiindcă, intrând în Cabinetul de Avocatură îi sar în ochi daunele pricinuite de tumultul de di-mineața. Secretara de aici începe să-i dea raportul, să-i enu-mere pagubele și să-i spună că poliția și-a făcut datoria și a întocmit nu mai puțin de șase sau șapte procese verbale. Apoi îi șoptește la ureche că domnul Consilier municipal Robert Stock, mâna dreaptă a domnului Primar, ne-a asigurat că toate pagubele vor fi suportate nu numai din bugetul Primăriei, ci și din banii unor donatori. De altfel, în cele câteva încăperi se află deja câțiva muncitori, printre care și „meșterul lui”, „meșterul bun la toate” care-i face cunoștință și cu Blondu, geamgiul care a pus și geamul din holul de la reședința Domnului Doctor, geamgiul care-i va sta oricând la dispoziție, „ziua sau noaptea”, că i-a și dat numărul de telefon Doamnei, numai că are și el o mică problemă și dacă Domnul Doctor e atât de bun… Domnul Doctor jubilează: „Aha, deci nici geamgiii nu-s curați!”. Această revelație îi produce o asemenea plăcere, încât, pentru mo-ment, îi trece și enervarea. Chiar și văzând urmările lăsate de conferința de presă în atât de impunătorul Cabinet de Avoca-tură Doctor Gustav R. Propp. Ciudat că nu-l enervează priveliș-tea mobilelor sparte, a pereților murdăriți, a hârtiilor aruncate peste tot: muncitorii nu vor putea niciodată pune la loc lucru-rile exact cum au fost. Dar Maestrul știe că există un preț pen-tru toate și prestigiul amplificat în ziua aceea merită deranjul, mai ales că întrevede deja cum o să folosească acest deranj în favoarea sa. Cu vârf și îndesat!
– Ați luat poze de la acest balamuc? își întreabă funcțio-narii.
– A făcut poliția fotografii. A fost și domnul comisar Rudi-ger Budy-Kolbar personal.
– Cum?! Voi n-ați luat nici o imagine? Maestrul pare foar-te supărat, dar încă nu simte nicio enervare. Enervarea îi revine când, gata să plece, sună telefonul și secretara îi spune că-l caută doamna Isabel, soacra surorii domnului avocat. Nu, numai asta nu! Gustav face semn că nu este acolo. Noroc doar că a uitat să-și deschidă telefonul mo-bil, încă de când a ieșit de la conferința de presă. Își consultă agenda și numără douăzeci și opt de apeluri nepreluate. Au fost mai multe, dar el nu apucă să numere mai departe fiindcă secretara, cu receptorul de la aparatul fix acoperit, îi șoptește că-l caută și domnul Lutzi. Domnul Lutzi este tata socrul. Dacă și Isabel – Antigona și tatăl Doamnei îl caută la birou, s-ar pu-tea să fie într-adevăr ceva urgent. Iar ceva urgent este întot-deauna ceva grav. Gustav uită că s-a transformat în statuie și sângele începe iar să-i curgă în vene și să i se urce spre cap. Se întoarce în încăperea sa și ridică receptorul.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.