Enervant (34)

În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz Enervant – sau Cum s-a descurcat maestrul doctor Gustav R. Propp în scorbură şi ce s-a întâmplat, până la urmă, cu el adică Vocalize în Si Bemol Minor apărută la Editura Junimea Iași în 2020

49.

Abia a apucat Portal să spună câteva vorbe că Miky începe să latre. Furibund! De data aceasta, câinele îl încurcă pe Maes-tru: Miky, ridicat pe labele din spate și sprijinit pe grilajul por-ții, îi latră pe jurnaliștii care s-au apropiat acum cu aparatele de filmat de clădire. Cine i-a dat drumul dulăului în curte? Cu lă-tratul lui, acoperă vorbele lui Edi. „În mod sigur, tehnica de azi le va permite jurnaliștilor să elimine bruiajul câinelui, se încu-rajează Gustav. Astăzi există filtre acustice performante!” Doar că lătratul îl sperie pe Edi, care se oprește din vorbit, chit că Maestrul îi tot face semne să continue. Până la urmă, Gustav trebuie să se întoarcă la poartă, să ia câinele și să-l du-că în casă.

Edi reia „varianta falsă” și povestește că este trimisul fos-tului guvern din Paraguay interesat de a obține o filială a mul-tinaționalei SABOLA pentru a pătrunde și în țara noastră, că noul guvern vrea același lucru, dar cu alți reprezentanți, că, de fapt, nu se dorește o participare reală, ci doar un paravan pentru niște activități… pentru cu totul alte activități, doar plasarea aici sub acest paravan a noilor reprezentanți fiind scopul urmărit.

Maestrul își ia privirea de pe floarea de cactus, dă din cap: „OK”. Apoi, îi face semn să scrie „varianta reală”. Dacă pentru „varianta falsă” lui Edi nu i-au trebuit decât câteva cli-pe pentru a născoci ceva, pentru „varianta reală” ezită cu pi-xul în mână. „Păi, ai tot vrut să vorbești cu mine! Acum ai ocazia!” îi scrie Maestrul și întinde carnetul și pixul înapoi. Edi scrie două cuvinte și se oprește din nou. Gustav se uită la ceas: cinci și unsprezece minute! Edi stă cu pixul în mână și cu ochii pierduți. Gustav se uită la ceas: cinci și douăsprezece minute. Enervant! Edi nu se hotărăște ce să scrie. „Individul ăsta nu știe decât să mintă, adevărul este un teritoriu necunoscut pentru el” gândește Gustav. „Înseamnă că și ceea ce-mi va de-conta drept «varianta reală» tot minciună va fi. Probabil că acum alege ce minciună să scrie!”. Cinci și un sfert! Edi stă cu pixul în mână și cu ochii pierduți. „Gata! Pe mine să nu mă mai cauți niciodată!” spune Maestrul, înșfacă carnețelul și pixul, le bagă în eleganta servietă samsonite și pornește spre poartă. „Tu n-ai decât să rămâi aici până ce o să vină câinele să te mă-nânce!”. Ca trezit din transă, Edi se ia după Gustav. Pe stradă, abia trag ușa după ei și Miky apare din nou în curte, dă din coadă, vine în viteză și se postează pe labele din spate și cu ce-le din față pe grilaj.

„Probabil că nici nu există o «variantă reală» în ceea ce spune Edi. Nici acum și niciodată!” gândește Maestrul și pare că nici nu vede armata de jurnaliști care-l înconjoară. De par-că aceia nici n-ar fi de față. Se oprește o clipă, crezând că va da o declarație, este imediat prins între microfoanele ce i se în-tind gata să-l lovească în figură, dar Doctorul Propp nu-și aprinde decât o țigară, își pune tacticos bricheta – și ce bri-chetă! – în buzunar și pleacă mai departe. Maestrul planează într-adevăr pe deasupra lumii! Își face cu greu pârtie și are noroc văzând un taxi venind claxonând pentru a putea trece. După ce urcă, îl mai vede pe Eduard Portal discutând cu re-prezentanții presei. „I-a venit inspirația!” Cu mașina, drumul până la Cabinetul de Avocatură Doctor Gustav R. Propp nu e mai lung de cinci minute. Vreme suficientă ca Maestrul, căruia rotițele creierului se învârt atât de repede, să analizeze ulti-mele evenimente. Pe care diseară le va trece în caiet în culori-le distinctive. Deocamdată, telefonul mobil vibrează fără înce-tare. Tâmpeniile pe care le-a emis Edi cu voce tare sunt atât de deochiate încât, dacă au fost recepționate și de presă – și sigur că au fost recepționate și de presă – vor constitui subiec-tele preferate pentru talk-show-uri tocmai pentru că sunt niș-te tâmpenii atât de deochiate. Pe lângă ele, ceea ce le toarnă acum domnul Portal va trece aproape neobservat. „Dacă Edi ar fi deștept, acum ar putea emite fără riscuri «varianta ade-vărată», întrucât aceasta are șanse minime să nu fie acoperită în întregime de prostiile spuse în chioșcul din curte. Doar că domnul Portal și dacă vrea, nu mai este în stare să spună ade-vărul.” Cinci minute sunt multe: un timp suficient pentru ca rotițele din mintea lui Gustav să se învârtă pe diferite planuri: unu – când va termina la Cabinet, va trece din nou pe la spital; doi – prostiile spuse de Edi pot fi folosite drept dovezi de dez-informare; trei – Fidelio, care s-a distrat dând drumul câinelui în curte, va trebui pus la punct; patru – de notat prioritățile; (telefonul vibrează în buzunar); cinci – de văzut în mare cine tot sună pe mobil; șase – … Taxiul oprește, Maestrul coboară și fără să se uite nici în stânga și nici în dreapta, își face loc printre oameni și intră în Cabinet.

Sala de așteptare e plină și secretara vrea să-i spună… și domnii avocați Sandici și Benzik vor să-i spună… Și domnul avocat Perce vrea să-i spună. Chiar și Iudith vrea să-i spună… „Unde e Relu?” întreabă Maestrul. Imposibil să primească un răspuns pentru că mai mulți clienți, unii „care-l așteaptă de dimineață” vor să-i spună… Mai mulți muncitori (probabil tri-miși de Primărie) reușesc cu greu să pună în ordine Cabinetul și să înlocuiască mobila distrusă. (Printre ei, și geamgiul de-venit și el „omul de încredere al Maestrului. Păi, dacă și geam-giii au probleme…” Maestrul nu vede pe nimeni, intră în încă-perea sa, se așază la birou, își aprinde o țigară și o sună pe se-cretară. Aceasta își face apariția împreună cu bătrânul Perce.

– Vreau să vorbesc cu doamna secretară, îi spune bătrâ-nului său colaborator, dar acesta, în loc să iasă, îi întinde o hârtie. Bătrânul avocat Perce este un personaj extrem de dis-ciplinat – „Perce reprezintă disciplina în persoană” – de aceea a și rămas de atâția ani în grațiile Doctorului Propp; cu atât mai neobișnuit este că, de data asta, nu percutează la vorbele șefului și rămâne cu mâna în care ține hârtia întinsă spre Gus-tav. Care bineînțeles că se enervează, lucru cu atât mai neplă-cut cu cât tocmai s-a liniștit în cele cinci minute petrecute în taxi. „Astăzi este o zi cu adevărat nebună!” își zice și ia hârtia care i-a fost întinsă: este un fax trimis de Ministerul Afacerilor

Externe prin care i se cere Maestrului Doctor Gustav R. Propp să trateze cu toată seriozitatea intenția „unei țări din America de Sud” în ceea ce privește dosarul SABOLA. Ambasadorul acreditat în acea țară va fi rechemat de urgență pentru con-sultări, iar în Centrală s-a constituit o comisie specială pentru analiza acestui caz. Domnul Doctor G. R. Propp va trebui să ți-nă cont de concluziile acelei comisii. Avocatul Perce rămâne într-o poziție care-l arată cât este de preocupat: când îți vine un asemenea fax chiar de la Guvern, lucrurile trebuie luate foarte în serios. Așa ceva nu este un lucru uzual într-un loc unde ai de a face în special cu tot felul de mici și mari infrac-tori aflați la strâmtoare. Cu atât mai de neînțeles i se pare bă-trânului profesionist că șeful, după ce parcurge în fugă docu-mentul, îl pune pe birou, își mai aprinde o țigară și chiar și zâmbește. „Șeful a devenit și mai celebru cu cele întâmplate azi, dar să nu care cumva să devină prea sigur pe el!” își spune Perce și iese, în sfârșit, din încăpere.

– Pe scurt! o solicită Maestrul pe secretară să-i dea rapor-tul. Femeia scoate un caiet și începe să-l informeze cu cele pe-trecute în lipsa lui. Pe scurt! repetă șeful, nu vezi câtă lume e afară? Secretara se uită pe notițele ei și Gustav nu are răbdare până se hotărăște ea ce să-i relateze. Ia și tu o țigară omeneas-că și stai jos! Până ce femeia își aprinde țigara primită, șeful îi smulge caietul și parcurge în viteză cele patru-cinci foi pline de ștersături. Și secretara Maestrului Doctor Gustav R. Propp îi este o colaboratoare veche și foarte conștiincioasă. (Știin-du-se că ești colaboratoarea Dânsului, ai un statut ce-ți permi-te să deschizi aproape orice ușă. Plus că retribuțiile la Casa de Avocatură Doctor Gustav R. Propp sunt incomparabil mai mari ca la orice concurent! Așa că nu numai secretarele, ci toți angajații își apără cu fidelitatea nețărmurită locul.) Bine, spu-ne șeful și adaugă cu cerneală roșie numele avocaților care să se ocupe de cazurile notate. Peste două spețe taie cu cerneală neagră: Ăstora le spui că, din păcate, deocamdată nu avem lo-curi. (Pe Maestrul Doctor Gustav R. Propp nu poți să-l duci atât de ușor: cele două cazuri îi privesc pe romii din „tabăra adversă”, doar că și-au schimbat titularii. Spune-le că mă voi ocupa negreșit de ei, după ce se finalizează primul caz de pe rol. „Locotenent-colonelul Rodriguez” și „doctorul Waiss”, ca-re până cu doar câteva ore înainte aveau prioritate, sunt și ei amânați! Mâine ce înfățișări avem?

– Păi, așa cum ați văzut, mâine sunteți invitat în capitală pentru comisia de la Externe.

– Mă mai gândesc dacă să mă duc sau nu. Bine, câte ca-zuri avem mâine?

Secretara îi spune și Maestrul îi dictează cine să intre în sală, în caz că el va fi plecat. Oamenii trebuie să găsească mo-tive de necontestat pentru amânări. Cu excepția speței Roth versus Banca REBINO & FIII. Tâmpenia asta trebuie să se ter-mine odată, așa cum am promis. (Doamna, care nu intervine niciodată în munca soțului, l-a rugat pentru acest caz, fiind prietena cea mai bună – de mică – a soției domnului Tumber-stein, atât de spiritualul director adjunct al băncii. „O singură dată te rog și eu!”) Perce știe exact ce are de făcut. Bine, acum lasă-mă să văd, în sfârșit, cine m-a tot sunat pe mobil. Secreta-ra insistă că mai mulți solicitanți vor neapărat să-i vorbească personal Maestrului.

– Tu nu vezi că n-am timp?

– Oamenii ăștia așteaptă de dimineața. Unii au venit de departe.

Gustav știe că fiecare om angajat al Cabinetului său vrea și trebuie să mănânce o pâine cât mai albă. Asta-i și face să fie mulțumiți și… și fideli. „E limpede că și doamna secretară are protejații ei!”

– Bine, dar în niciun caz jurnaliști!

– Sunt doar oameni cu probleme care…

– Bine, să vină fiecare cu avocatul de caz. Dar peste zece minute, cât îmi verific și eu telefonul.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.